Priorităţi de politică externă
Oricât de agitată ar fi scena politică internă, în politica externă românească există repere inconturnabile.
Bogdan Matei, 23.01.2015, 09:22
Oricât de agitată ar fi scena politică internă, în politica externă românească există repere inconturnabile. Fixată în cursul mandatului dintre 1996 şi 2000 al preşedintelui creştin-democrat Emil Constantinescu, orientarea fermă a României spre Vest a fost respectată fără greş de succesorii săi. Ţara a fost admisă în NATO, în 2004, sub Ion Iliescu (stânga social-democrată) şi în Uniunea Europeană, în 2007, sub Traian Băsescu (dreapta populară).
Învestit acum o lună, liberalul Klaus Iohannis a făcut prima sa vizită externă în calitate de şef al statului la Bruxelles, unde s-a întâlnit atât cu preşedinţii Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, şi Consiliului European, Donald Tusk, cât şi cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. El a confirmat că priorităţile de politică externă ale mandatului său rămân aceleaşi: “România se află deja în al optulea an de apartenenţă la Uniunea Europeană. Instituţiile noastre sunt în mod substanţial consolidate, iar contribuţia noastră la proiectul european trebuie să fie una pe măsură. O prioritate a mandatului meu va fi aprofundarea integrării europene. Vom discuta despre paşii pe care România trebuie să-i facă pentru această implicare aprofundată şi pentru a-şi lua în primire mai bine rolul de membru NATO.”
Diplomat de carieră şi numit în noiembrie la conducerea ministerului, într-un guvern cu dominantă social-democrată ce coabitează cu preşedintele liberal, Bogdan Aurescu afirmă, la rându-i, principiul continuităţii: “Politica externă a României este o politică externă cu constante, este o politică externă care are obiective de consens naţional şi nu cred că se poate vorbi despre modificări ale elementelor sale directoare: calitatea de membru al UE, calitatea de aliat al NATO – iată, anul trecut, România a împlinit zece ani de când este membru cu drepturi depline al Alianţei Nord-Atlantice – Parteneriatul strategic cu SUA, Parteneriatul strategic pentru integrare europeană cu Republica Moldova, toate acestea sunt constante ale politicii externe româneşti şi mă bucur să constat că există un consens naţional la nivelul tuturor forţelor politice cu privire la menţinerea acestor constante.”
Într-un interviu pentru Radio România, acordat la scurt timp după atentatele de la Paris, Aurescu a reiterat apartenenţa Bucureştiului la coaliţia internaţională antiteroristă, la care s-a raliat, de altfel, imediat după atacurile de pe 11 septembrie 2001, din Statele Unite: “Reacţia de solidaritate extraordinară pe care au avut-o statele europene şi nu numai, societatea românească în special – pentru că la acest lucru aş vrea să mă refer -, au arătat cât de importantă este combaterea acestui flagel care este terorismul internaţional. Noi am condamnat prompt şi foarte rapid acest eveniment tragic, pentru că, din punctul de vedere al României, niciun act terorist nu este justificabil. Cu atât mai mult atunci când acest act terorist vizează libertatea de expresie. Şi una dintre consecinţele acestei situaţii este, după părerea mea, necesitatea intensificării cooperării internaţionale pentru combaterea terorismului.”
România refuză, însă, ideea că măsurile sporite de securitate ar putea include reintroducerea unor restricţii asupra libertăţii de mişcare a cetăţenilor europeni pe teritoriul Uniunii. Bogdan Aurescu: “Libertatea de circulaţie, încă o dată, este un drept câştigat, este o libertate fundamentală şi trebuie să ţinem seama de acest drept câştigat. Pe de altă parte, România este gata să participe la acest efort, chiar dacă nu este încă un membru al spaţiului Schengen, pentru că, în fapt, România se comportă ca un stat Schengen de facto.”
Avanpost răsăritean al NATO şi UE şi profund preocupat şi de destinul Republicii Moldova (ex-sovietică, majoritar românofonă), Bucureştiul a recepţionat cu nelinişte crescândă agresiunea rusească împotriva Ucrainei. Pentru ministrul român de Externe, acesta a fost cel mai important eveniment de pe scena politică internaţională. Anexarea ilegală a peninsulei Crimeea, cu încălcarea normelor şi principiilor fundamentale de drept internaţional, urmată de destabilizarea estului Ucrainei, au fost condamnate în termeni categorici de diplomaţia română. Aceasta şi-a reiterat, de fiecare dată, sprijinul pentru integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei, cel mai mare vecin al României, atât teritorial, cât şi demografic.
Preocuparea Bucureştiului a fost amplificată, subliniază Aurescu, de existenţa importantei comunităţi etnice româneşti din vestul Ucrainei, care însumează aproape jumătate de milion de oameni. Complementară cu susţinerea administraţiei pro-occidentale de la Kiev, instituirea de sancţiuni economice împotriva Moscovei e una dintre pârghiile prin care Occidentul ar putea grăbi soluţionarea crizei: În ce priveşte regimul de sancţiuni, România a fost un susţinător ferm al acestui regim şi este în continuare, pentru că noi apreciem că acest regim de sancţiuni începe să-şi arate eficienţa. Este vorba, pe de o parte, de sancţiuni care se referă la şi sunt legate de ocuparea ilegală a Crimeii şi, pe de altă parte, de sancţiuni care au în vedere situaţia de securitate din estul Ucrainei” – a mai declarat ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, pentru Radio România.
