Planuri NATO în noul context geopolitic
Preşedintele Vladimir Putin a făcut o greşeală subestimând Ucraina şi NATO, iar Alianţa continuă să se angajeze să sprijine Kievul atât timp cât va fi nevoie, a reiterat secretarul general al NATO.
Corina Cristea, 16.06.2023, 16:00
Preşedintele Vladimir Putin a făcut o greşeală subestimând Ucraina şi NATO, iar Alianţa continuă să se angajeze să sprijine Kievul „atât timp cât va fi nevoie”, a reiterat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. Potrivit liderului militar, va fi o mare tragedie pentru ucraineni dacă preşedintele Putin va câştiga, dar, a adăugat el, va fi, de asemenea, periculos pentru noi, deoarece mesajul pentru el şi pentru toţi liderii alternativi, inclusiv de la Beijing, ar fi că, atunci când folosesc forţa, obţin ceea ce vor şi asta ne-ar face şi pe noi, aliaţii NATO, Statele Unite, Europa, mai vulnerabili.
„Nu ştim cum se va încheia acest război, dar ceea ce ştim este că, atunci când se va încheia, este extrem de important să fim capabili să împiedicăm ca istoria să se repete”, a mai spus Jens Stoltenberg.
În paralel cu sprijinul acordat Ucrainei, NATO se pregătește de schimbări fundamentale. Alianța nu a avut nevoie să elaboreze planuri de apărare la scară largă de zeci de ani, deoarece Rusia postovietică nu mai era percepută ca o ameninţare existenţială, dar acum NATO se pregăteşte să facă un mare pas în viitor la următorul său summit.
O analiză Reuters susţine că la Vilnius liderii NATO ar urma să aprobe planuri militare secrete, care vor detalia, pentru prima dată de la Războiul Rece, modul în care Alianţa ar răspunde unui atac rusesc. Analiza porneşte de la declaraţia unui înalt oficial militar NATO, Rob Bauer, care spune că “diferenţa fundamentală între gestionarea crizelor şi apărarea colectivă este următoarea: nu noi, ci adversarul stabileşte calendarul evenimentelor. Trebuie să ne pregătim pentru faptul că un conflict poate izbucni în orice moment”.
George Scutaru, director general New Strategy Center, explică: Sunt diverse ipoteze de evoluţie a acestui conflict din Ucraina. Iar una dintre ipotezele care trebuie luate în calcul, nu poate fi ignorată, este aceea a unei escaladări care să determine în final o confruntare directă între NATO şi Federaţia Rusă, determinată de comportamentul agresiv al ruşilor. Militarii trebuie să ia în calcul o asemenea variantă, la fel cum şi politicienii trebuie să asculte şi să valideze, să spunem, o asemenea ipoteză de lucru pusă pe masă de militari. Deci, până la urmă, este firesc să se întâmple acest lucru în actualul context, fiindcă vedem, războiul va continua, agresivitatea Rusiei nu scade, din contră, se amplifică. Putin şi conducerea politico-militară a statului rus nu dau semne că vor să ajungă la o soluţie de pace. Iar lucrurile se îndreaptă spre un război de uzură care va dura şi care poate să determine şi un curs nedorit, o escaladare bruscă a situaţiei. Lucrul acesta este determinat de modul în care va acţiona Rusia în continuare, tocmai de aceea trebuie să fim pregătiţi.”
Marea Neagră s-a dovedit a fi un spaţiu foarte vulnerabil, aş putea spune chiar cel mai vulnerabil, adaugă George Scutaru, fiindcă în această regiune găsim conflictele îngheţate ale Europei, găsim acţiunile militare în forţă, începând cu Georgia, apoi, cu anexarea Crimeei şi acum cu invazia la scară largă a Rusiei asupra Ucrainei. Trebuie să fim pregătiţi să luăm în calcul toate variantele. Lumea trebuie să înţeleagă că NATO are capacitatea de a face faţă oricărei provocări, iar NATO suntem noi, forţa NATO înseamnă un cumul de capabilităţi puse la dispoziţie de toţi membrii NATO”, mai spune directorul general New Strategy Center.
La deciziile care ar urma să fie luate în calcul la Vilnius s-a referit și analistul politico-militar Claudiu Degeratu. Ce s-a schimbat în modul cum gestionăm crizele:
“S-a schimbat într-adevăr fundamental perspectiva, pentru că un plan de apărare aşa cum era făcut înainte de 1989 în NATO şi aşa cum va fi făcut şi acum ia în calcul profilul de ameninţări din partea unui adversar. În ultimii 30 de ani am discutat de planuri NATO pentru situaţii de criză, pentru luptă la distanţă, pentru intervenţii în afara ariei noastre a Articolului 5. Ne planificam operaţiunile în funcţie de situaţie, nu de un adversar. În acest moment, adversarul principal este Federaţia Rusă, iar NATO şi-a elaborat, pe baza deciziilor de anul trecut de la Madrid, un concept de apărare şi descurajare pentru toată aria euroatlantică.
Deci, discutăm de un plan de apărare aşa cum n-am mai avut după 1989 şi nu seamănă cu ce era înainte de 1989, pentru întregul teatru strategic european. Ca să înţelegem, discutăm de fapt de zona Atlanticului până în frontul estic, Polonia, România, şi din nord, din Norvegia până în flancul sudic, în zona Mediterană. Pentru prima dată vom avea şi planuri naţionale de apărare, care trebuie făcute în concordanţă cu acest concept mare de descurajare şi apărare a teatrului strategic european. Sunt integrate la nivel NATO şi, mai mult decât atât, trebuie să se integreze cu noul model de forţe NATO, acela care este alcătuit din trei categorii de forţe, trei contingente şi care ar trebui să ajungă undeva la aproximativ 800.000 de soldaţi NATO, cu diferite grade şi capacităţi de reacţie. NATO trebuie să aibă capacitatea ca pe baza acestui concept să poată să intervină în paralel în mai multe condiţii, în mai multe situaţii şi pentru mai multe evoluţii posibile în toată zona strategică europeană.”
Nu discutăm doar de un plan de contingenţă pentru Polonia, cum discutam până acum, sau un plan de contigenţă pentru Turcia sau România, spune Claudiu Degeratu – acum, Federaţia Rusă va trebui să ştie că NATO va putea interveni în diferite zone cu aceeaşi forţă şi cu aceeaşi capacitate de impact şi capacitate de a duce lupta imediat în zona în care este nevoie.
