Perspectivele industriei extractive din România
Prezentat în decembrie 2019, Pactul Ecologic European reprezintă o strategie de transformare graduală a Europei într-o zonă neutră din punct de vedere al emisiilor de gaze cu efect de seră, până în 2050.
Corina Cristea, 05.03.2021, 13:13
Prezentat în decembrie 2019, Pactul Ecologic European reprezintă o strategie de transformare graduală a Europei într-o zonă neutră din punct de vedere al emisiilor de gaze cu efect de seră, până în 2050. Cum? Prin numeroase acțiuni, care merg de la investiții în tehnologii economice și sprijin în sectorul industrial, până la introducerea unor mijloace de transport mai puțin poluante, de la îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor, până la colaborarea cu partenerii internaționali pentru îmbunătățirea standardelor de mediu la nivel mondial. Dar și prin decarbonizarea sectorului energetic – un obiectiv cu implicații majore în România, țară cu tradiție în minerit și care își asigură încă o bună parte din necesarul energetic prin termocentrale pe bază de cărbune.
În prezent, România folosește cărbunele pe care îl extrage la termocentralele concentrate în două companii din sudul țării – Oltenia și Hunedoara. Dacă înainte de 1989 în sectorul minier din România munceau aproximativ 100 de mii de persoane, în cele aproximativ 450 de mine, în ultimele trei decenii situația s-a schimbat drastic în acest domeniu. Cele mai multe exploatații au fost închise, inclusiv cea mai veche mină de cărbune din România, deschisă la Petrila în anul 1859. Datele oficiale arată că în 2017, de exemplu, numărul celor care activau în domeniul minier scăzuse la circa 3 mii. Iar de atunci au mai fost închise câteva exploatații. Valoarea redusă a cărbunelui produs și costurile ridicate de producție generate de tehnologia învechită de extracție, lipsa investițiilor pentru eficientizare, costurile tot mai ridicate pentru conformarea cu standardele de mediu și cererea internă scăzută de cărbune sunt principalele motive de închidere a minelor.
Bucureștiul ar trebui să vină în curând cu un plan de renunţare totală la utilizarea cărbunelui pentru energie, pentru că această resursă nu are viitor, spune prim-vicepreşedintele Comisiei Europene. România are la dispoziție fonduri în acest scop, adaugă Frans Timmermans, iar dacă banii pentru o tranziție justă vor fi utilizaţi inteligent vor fi create şi locuri de muncă pentru muncitorii disponibilizaţi.
Despre perspectivele industriei extractive din România a vorbit la Radio România Mihai Melczer, expert în domeniul minier, fost director general al Complexului Energetic Hunedoara:
„În mod normal, în momentul în care cresc aberant costurile şi vezi că nu este rentabil să scoţi cărbune, nu continui să o faci la infinit, de dragul cărbunelui! Te reorientezi spre segmente energetice care îţi pot aduce scăderea costurilor, creşterea veniturilor şi o viaţă prosperă. Stratele de cărbune din Valea Jiului sunt greu exploatabile. Nu permit utilizarea unor tehnologii foarte avansate. Noi n-am fost dăruiţi de natură, aşa cum a fost spre exemplu Polonia, în domeniul minier. Nu. La noi sunt lucrurile un pic mai complicate. Şi cei care sunt implicaţi în industria asta o ştiu foarte bine. O continuare a activităţii miniere ar însemna sume colosale îngropate în pământ, care nu se justifică efectiv.”
Aceste sume pot fi cheltuite pe noi surse de energie care să ofere un viitor sustenabil.Ceea ce este cert la momentul acesta, mai spune Mihai Melczer, fost consilier în Ministerul Energiei, este că entitatea care se cheamă Complexul Energetic Hunedoara are zilele numărate:
„Este un organism în moarte cerebrală, susţinut prin subvenţie, prin ajutor de stat, de Guvernul României şi implicit de contribuabilul român. Iar, după câte înţeleg, Ministerul Energiei doreşte să creeze două noi entităţi pe structura acesteia: viitorul Complex Energetic Valea Jiului, care să includă patru exploatări miniere şi termocentrala Paroşeni, pe de o parte, şi pe de altă parte termocentrala Mintia. Cu regret o spun, din primul moment al existenţei lor vor fi pe pierdere, iar aceste entităţi în continuare vor trebui să fie subvenţionate de statul român în mod direct sau mascat, pentru că altfel nu-şi vor putea continua activitatea. Și cred că acest lucru se va întâmpla. M-aș bucura să continue acest lucru în măsura în care în paralel se va veni cu programe de diversificare a activității respectivelor entități.”
Mihai Melczer atrage, pe de altă parte, atenția asupra consecințelor sociale. Este firesc, spune acesta, când o industrie decade, se restrânge, să pui ceva în locul ei, este vorba despre oameni, despre vieţile lor, fiecare individ de aici, fiecare locuitor, are dreptul la o viaţă onestă și prosperă. Între proiectele elaborate pentru a veni în sprijinul acestor zone care cumva trebuie să se reprofileze se numără înființarea la Petroșani a Renew Acad – o instituție de pregătire profesională pentru surse de energie regenerabilă și distribuție de energie electrică. Acest proiect amplu e un centru zonal care ar urma să dea posibilitatea locuitorilor Văii Jiului să aleagă o altă carieră decât cea extractivă. Un alt proiect a fost centrat pe hidrogen, combustibilul viitorului.
Din nou, Mihai Melczer: „Un alt proiect foarte important, dar care s-a oprit la un anumit stadiu, este dezvoltat cu Institutul de Criogenie de la Vâlcea. E vorba de hub-ul de hidrogen construit în jurul Termocentralei Paroşeni. Valea Jiului are o infrastructură energetică foarte importantă: Termocentrala Paroşeni, staţii de transformare, linii de înaltă tensiune. În viziunea mea, acestea trebuie valorificate, ele nu trebuie pierdute.”
În acest sens a fost gândit proiectul hub-ului de hidrogen, care să însemne o componentă a complexului energetic Valea Jiului.
