Pericolele fake news

Dincolo de performanța de a bulversa mapamondul, cel mai recent coronavirus joacă și alte roluri importante, unul dintre acestea fiind acela că testează societatea și vulnerabilitatea acesteia la fake news.

Corina Cristea, 15.05.2020, 11:46

Dincolo
de performanța de a bulversa mapamondul, cel mai recent
coronavirus joacă și alte roluri importante, unul dintre acestea fiind acela că
testează societatea și vulnerabilitatea acesteia la fake news.

Încă de
la începutul pandemiei au fost transmise mesaje oficiale cu privire la faptul
că aceasta este însoţită, pas cu pas, de infodemie, adică, de un adevărat
bombardament informaţional sau mai degrabă dezinformaţional, care amplifică,
schimbă contururile. Sunt multe motivațiile care pot
sta în spate atunci când vorbim de fake news. Poate fi vorba de interese
politice sau ale activiștilor anti-vaccin, de exemplu, se poate urmări
discreditarea sau, dimpotrivă, construirea unui profil favorizant pentru o
persoană în detrimentul alteia. Fenomenul în sine nu este nou, a căpătat, însă,
o amploare deosebită odată cu ascensiunea extraordinară a platformelor
digitale. Ceea ce trebuie înțeles este că termenul de fake news nu este
echivalent cu o știre falsă.

Dezinformarea digitală nu are de-a face cu
jurnalismul, a explicat la Radio România profesorul
universitar doctor Alina Bârgăoanu, expert în Grupul la nivel înalt pentru
combaterea știrilor false și a dezinformării, din cadrul Comisiei Europene. Ecosistemul
de comunicare, de informare, s-a schimbat în mod fundamental în ultimii ani, digitalul
a produs o mare dislocare a acestui sistem, iar presa mainstream este chiar o
victimă colaterală a acestei ascensiuni uluitoare din partea platformelor
digitale, atrage atenția d-na Bârgăoanu:

Utilizarea termenului de fake news este înșelătoare, pentru că, dacă
folosim termenul de fake news, ne duce la ideea de distincție dintre adevăr și
fals, iar, de fapt, megafenomenul de dezinformare digitală nu are de-a face cu
o fraudă neapărat cu adevărul, ci este o fraudă cu utilizarea profilului
nostru personal, a datelor personale, targetarea noastră în calitatea de
utilizatori de platforme digitale.

Pericolul ține de manipulare,
favorizată de algoritmizare – adică fake news sunt construite în funcție de
interese și sunt livrate țintit, în funcție de comportamentul din social media
înregistrat. De aici, lucrurile devin relativ simple – nu este complicat să
influențezi o persoană căreia îi cunoști foarte bine profilul, să o faci să
rezoneze și să distribuie mai departe o informație care pare să-i confirme
temerile sau prejudecățile. În această ecuație, binomul format de Facebook și
Google joacă un rol major, prin adunarea de date și prin diseminarea rapidă și
facilă a informațiilor către un număr fantastic de utilizatori, foarte bine
targetați tocmai pentru că profilul lor poate fi făcut ușor. Există articole
publicate de serviciile de Intelligence din Israel care spuneau că ele pot
estima disponibilitatea unor oameni de a se arunca în aer pe baza ciocolatei pe
care o consumă, a exemplificat d-na Alina Bârgăoanu, care a explicat pe larg
fenomenul fake news:

Fake news
nu sunt nici știri și nu sunt nici false. Evident că putem vorbi și de această
specie jurnalistică, adică despre erori de informare, despre dezinformări care
sunt în mod asumat aruncate pe piață, dar vestea proastă este că nu vorbim de
știri, ci putem vorbi despre emoții, depre meme-uri, despre filmulețe, despre
caricaturi, putem vorbi despre hashtag-uri și nu vorbim despre ceva fals. O
informație poate să fie foarte adevărată, dar dacă ea este amplificată prin
algoritmi, prin motoare de căutare devine fake din cauză că intră într-o
competiție inegală cu o informație la fel de adevărată care nu este promovată.
Avem de-a facem cu un fenomen pe care eu l-am denumit dezinformarea 2.0 pentru
a atrage atenția asupra faptului că avem de-a face cu un fenomen total nou,
care are de-a face cu explozia platformelor digitale și nu are legătură cu
jurnalismul.

Noi, în România, am căzut în capcana de a discuta despre fake
news în termeni de adevărat și fals, atrage atenția profesorul universitar
Alina Bârgăoanu:

Eu cred că distincția fundamentală este
între ceea ce este viral și ceea ce nu este viral, ceea ce poate ajunge pe
motoarele de căutare și ceea ce nu ajunge pe motoarele de căutare, ceea ce este
promovat pe Facebook sau ceea ce este scos de pe Facebook. Există mecanisme de
deplatformizare, există mecanisme prin care Google îți poate pune numele pe
primul loc sau ți-l poate pune pe al 100-lea loc, nu înseamnă că tu nu exiști,
dar printr-o manevră a Google ești o personalitate, prin altă manevră practic
nu exiști în spațiul public. Eu cred că atunci când vorbim despre amplul
fenomen al dezinformării digitale să nu-l discutăm în termeni de adevărat sau
fals, ci să discutăm schimbările fundamentale pe care le-au produs platformele
digitale în ceea ce privește ecosistemul de informare.

De cele mai multe
ori, regăsim în fake news exagerări panicarde, iar răspândirea lor este ajutată
de caracterul lor preponderent alarmist, de faptul că beneficiază, de cele mai
multe ori, de o infuzie de informații care intrigă sau stârnesc furia. Pot
genera tensiuni, pot vulnerabiliza persoane, instituții sau coeziunea socială.
La fel de îngrijorător este faptul că ele continuă, în mare măsură, să facă
jocurile celor care le-au generat chiar și după ce sunt dezmințite. Foarte
plastic spus, fake news afectează judecata, iar un creier agresat este mult mai
vulnerabil la manipulare. Manipulare pe care o identificăm drept o verigă
importantă inclusiv a războiului hibrid, dacă în spatele ei de află actori
statali. Scopul este acela de a genera schimbări în mentalul colectiv, astfel
încât, prin stimularea nemulţumirii, a frustrării sau a urii, să se obțină
un rezultat politic, de exemplu, apariţia unor partide antieuropene,
antioccidentale, care să ducă la o modificare dramatică de paradigmă
geopolitică şi de securitate.