Optimism privind viitorul Republicii Moldova
Aniversarea a 30 de ani de la proclamarea independenţei față de URSS a găsit Republica Moldova într-un moment în care relațiile cu partenerii occidentali se revigorează, în contextul victoriei Maiei Sandu la alegerile prezidenţiale.
Corina Cristea, 15.09.2021, 17:54
Recent, la finalul lunii trecute, aniversarea a 30 de ani de la proclamarea independenţei față de URSS a găsit Republica Moldova într-un moment în care relațiile cu partenerii occidentali se revigorează, în contextul victoriei Maiei Sandu la alegerile prezidenţiale din noiembrie anul trecut şi debarcării de la putere a Partidului Socialiştilor şi aliaţilor săi, la scrutinul parlamentar din iulie anul acesta. Înglobată forțat în fosta URSS în 1940, republica majoritar românofonă de dincolo de Prut și-a proclamat independența 51 de ani mai târziu într-un context istoric jalonat de mișcări similare în proximitatea sa. Invitat la Radio România, istoricul Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe, a făcut o radiografie a momentului de atunci, explicând cum s-a născut decizia separării:
“Contextul este adus de acea perioadă fastă din istoria Europei de Est marcată de reformele lui Mihail Gorbaciov din Uniunea Sovietică. De-acolo practic a plecat şi de la decizia unore state, cum ar fi Ucraina şi Belarus, şi Rusia lui Boris Elţîn, de a se rupe de Uniunea Sovietică – ceea ce, într-un fel, l-a transformat pe Mihail Gorbaciov într-un fel de ucenic vrăjitor; propria lui reformă s-a întors împotriva lui şi a ajuns să conducă o Uniune Sovietică, practic, care nu mai exista. Acesta este momentul în care Republica Moldova, în 1990, înainte de disoluţia Uniunii Sovietice, începe această redobândire a identităţii, pentru că a plecat ca o mişcare culturală. Să nu uităm că primele revendicări au fost de natură culturală, de natură identitară – e vorba de limba română şi e vorba de alfabetul latin şi de redescoperirea identităţii unei culturi de sorginte europeană. Și această revendicare culturală a devenit fundamentul pe care, în august 1991, s-a proclamat independenţa – dar, din păcate, în paralel cu începerea unui conflict – practic, înainte de declararea independenţei începuse conflictul pe Nistru.”
Dincolo de situația din Transnistria rusofonă, regiune care se consideră în continuare independentă faţă de Republica Moldova şi care este susţinută de Moscova, fosta republică sovietică, majoritar românofonă s-a confruntat în ultimii 30 de ani cu crize economice acute, în special în 1998, cu frământări politice interne şi proteste de amploare. După ce şi-a declarat, în 2009, ca principal obiectiv pe plan extern apropierea de Uniunea Europeană, Republica Moldova a obţinut, între altele, anularea regimului de vize şi semnarea acordului de liber schimb cu statele Uniunii. Relaţiile cu Bruxelles s-au răcit, însă, câțiva ani mai târziu după dispariția unui miliard de dolari din sistemul bancar al Republicii Moldova în 2014, intrarea în impas a mai multor reforme importante, între care şi cele din justiţie, respectiv alegerea, în 2016, a unui preşedinte pro-rus, Igor Dodon. Acum, odată cu victoria pro-occidentalei Maia Sandu la alegerile prezidenţiale de noiembrie anul trecut şi debarcarea de la putere a Partidului Socialiştilor şi aliaţilor săi, la scrutinul din iulie anul curent, relațiile cu partenerii occidentali par să se revigoreze. În opinia analistului politic Vlad Țurcanu, aceste victorii sunt o șansă de revenire pentru Chișinău la parcursul european:
“E o ocazie importantă pentru Republica Moldova de a-şi anunţa încă o dată, poate cu mai multă tărie, aspiraţiile sale europene, după o perioadă destul de dificilă pe care a parcurs-o în ultimii ani, după o nouă derivă estică de revanşă asiatică. E important totuşi că aceşti 30 de ani ne găsesc într-o dispoziţie mai bună decât în urmă cu un an, să spunem, când era un viitor incert în faţă. Acum, după două victorii consecutive electorale la alegerile prezidenţiale şi parlamentare, parcă se reînnoadă speranţa în rândul cetăţenilor, că se poate merge pe acea cale care a fost proclamată în 1991.”
În discursul său consacrat celor 30 de ani de independenţă, preşedintele Maia Sandu a subliniat că prioritatea zero a noii puteri rămâne edificarea unui stat de drept în Republica Moldova şi asigurarea unei vieţi decente pentru cetăţenii săi. Ce fel de proiecte sunt necesare Republicii Moldova? Politologul Anatol Țăranu explică, de la Chișinău:
“Eu cred că principalul proiect de care are nevoie astăzi Republica Moldova este consolidarea instituţiilor de stat, care sunt capabile să dea o orientare corectă dezvoltării statului Republica Moldova. Şi ceea ce face Maia Sandu şi echipa care a venit acum la guvernare – lupta lor anticorupţie, încercarea de a consolida instituţiile statului în sensul coerenţei politicilor care sunt promovate în Republica Moldova în diverse domenii – se aşază, de fapt, anume în această albie. Pe de altă parte, Republica Moldova nu va fi capabilă de una singură să atingă acest obiectiv major de a se preface într-o societate prosperă, care garantează realizarea drepturilor democratice, dar şi o bunăstare a cetăţenilor săi, dacă nu va îmbrăţişa dezideratul integrării europene, prefacerii într-un stat european. Iar acest lucru, iarăşi, este puţin probabil să se înfăptuiască, dacă Republica Moldova nu-şi va consolida relaţiile cu România, fiindcă România este, de fapt, acel stat, acea ţară care susţine cel mai sincer Republica Moldova pe calea integrării sale europene.”
Preluarea puterii la Chișinău de către Maia Sandu a adus o dezghețare a politicii externe a Republicii Moldova, țara ieșind ușor-ușor din izolarea adusă de fostul regim Dodon și devenind tot mai vizibilă pe plan internaţional.
