O invenţie, două invenţii…
Atraşi de o situaţie materială mult mai bună şi de condiţiile desfăşurării activităţii la standarde de top, mulţi dintre cercetătorii români au ales în perioada postdecembristă să plece peste hotare la institute unde să-şi poată pune în practică ideile...
Corina Cristea, 10.04.2015, 13:01
Un studiu realizat în Statele Unite în urmă cu cinci ani plasa cercetarea ştiinţifică din România pe un descurajant loc 43 din 45 de ţări evaluate, rezultatul recunoscând potenţialul uman excepţional din România, dar semnalând şi lipsurile din domeniu, în principal bugetul mic pentru cercetare dar şi numărul redus de articole publicate în reviste de specialitate. Atraşi de o situaţie materială mult mai bună şi de condiţiile desfăşurării activităţii la standarde de top, mulţi dintre cercetătorii români au ales în perioada postdecembristă să plece peste hotare la institute unde să-şi poată pune în practică ideile neîngrădiţi de lipsa banilor, problemă recurentă în România şi care încă nu şi-a găsit o rezolvare deplină.
O parte dintre cercetători, nu foarte mulţi, au revenit ulterior în ţară, în special după 2011, când guvernul a aprobat o lege menită să ridice standardele în educaţie şi cercetare prin introducerea unor norme şi reglementări care să asigure că poziţiile de finanţare şi cele universitare merg la cei mai competenţi. Asupra multora dintre aceste prevederi s-a revenit între timp, astfel că dezamăgirea s-a reinstalat în rândul cercetătorilor din România, aflaţi, totuşi, într-o situaţie nu tocmai precară graţie proiectelor cu finanţare externă, prin fonduri europene.
Astfel, deşi nu foarte puternic susţinută financiar în ţară, cercetarea românească îşi face tot mai cunoscută prezenţa pe plan internaţional, valoarea realizărilor sale fiind recunoscută şi recompensată prin premiile obţinute la competiţiile de gen, atât la Salonul de la Geneva, cât şi la concursul internaţional Eureka, de exemplu. Cum se desfăşoară acest proces de finanţare a cercetării? Carmen Moldovan, şef de laborator la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Microtehnologie: Ministerul Educaţiei şi Cercetării scoate la competiţie anumite proiecte, anumite tematici. Prin aceste tematici cercetarea răspunde cerinţelor societăţii, deci acele tematici trebuie să rezolve anumite probleme. La fel se întâmplă şi la nivel european. Noi trebuie să aplicăm, respectând condiţiile acestei cereri de proiecte, şi trebuie să câştigăm. Rata de succes la nivel european e în jur de 10% şi nici în România nu este mult mai mare.”
Laboratorul meu, explică cercetătoarea, se ocupă de microsisteme pentru aplicaţii biomedicale şi de mediu, dar avem şi laboratoare care lucrează în domeniul microundelor, care sunt tehnologiile uzuale pentru telefonia mobilă, să spunem, pentru comunicaţii, în microoptică sau fotonică. Ceea ce producem se adresează publicului larg, adaugă Carmen Moldovan:
Exemplul cel mai avansat de device-uri, care sunt deja produse, sunt senzorii de pesticide, care au fost premiaţi anul trecut la Geneva cu medalia de aur şi care în momentul acesta se găsesc într-un aparat portabil, de cost scăzut, care realizează analize asupra legumelor, fructelor, laptelui sau apei, într-un timp de maxim 10 minute, fără intervenţii specializate ale unui operator. Deci, efectiv, se introduce o probă în zona de reacţie şi aparatul afişează rezultatele potrivite. Consider că are un mare potenţial, nu numai pentru România, ci în general. Acesta a fost rezultatul unui proiect de cercetare în care România a introdus 250 de mii de euro şi per total, proiectul a avut 1 milion, dar cu participanţi din Germania, deci, ei au fost ceva mai bine finanţaţi. Rezultatele pe care le-am brevetat sunt româneşti şi avem proprietatea intelectuală atât asupra senzorului, cât şi asupra aparatului care citeşte senzorul.”
Doctorul Bogdan Vlădilă este inventatorul unui alt dispozitiv, Electronic Doctor, care produce regenerarea celulelor. Bogdan Vlădilă: Iniţial am muncit eu cu un medic stomatolog pentru a trata paradontoza. Am reuşit să identific frecvenţa câmpului electromagnetic care reuşeşte să facă proliferare celulară. Primele rezultate le-am avut rapid, acum 5-6 ani de zile şi ele se evidenţiază prin stoparea mobilităţii dentare. Asta înseamnă că toţi pacienţii care în acest moment au dinţi pe cale de pierdere – pentru că mobilitatea dentară până acum câţiva ani nu avea tratament – în acest moment pot ştii că există tratamentul. Tratamentul este foarte simplu, este atraumatic prin aplicarea de câmp electromagnetic. Se pot da dispozitivele acasă, deci pacientul se poate trata uitându-se la televizor. Tot ce trebuie să facă este să urmeze cele 30 de şedinţe pe care le recomandăm.”
Orice congres, în acest moment, în orice domeniu al medicinei, vorbeşte despre celulele stem, aminteşte doctorul Bogdan Vlădilă: Celulele stem reprezintă viitorul. Partea românească, deci dispozitivul „Electronic Doctor”, a deschis însă o nouă abordare. Pentru că toţi recoltează celule stem pe care le reinjectează. Noi am reuşit să le proliferăm în interiorul organismului, fără să le mai scoatem. Problema este că în momentul în care se extrag aceste celule, ele îşi pierd caracteristicile fundamentale şi nu mai au, să spun, randamentul care ar trebui. Folosind această tehnologie, care este apreciată la Oslo, la o universitate care dă, totuşi, Premiul Nobel, nu le mut, le proliferez. Pun un dispozitiv electromagnetic, de exemplu, pe faţa pacientului, de exemplu, o mască şi frecvenţa respectivă le trezeşte şi ele încep să prolifereze.”
Sunt doar câteva aplicaţii ale cercetării româneşti, aflată permanent în diferite competiţii şi care a obţinut de două ori, în 2009 şi 2013, marele premiu la Salonul de Invenţii de la Geneva, un fel de Mecca a inventatorilor din lume.
