Migraţia, o problemă în UE?
Rezultat al unui compromis dificil, pactul european privind migrația și azilul adoptat recent de eurodeputați survine pe fondul creșterii cererilor de azil și intrărilor ilegale în Uniune, în special din nordul Africii.
Corina Cristea, 19.04.2024, 11:32
Rezultat al unui compromis dificil, pactul european privind migrația și azilul adoptat recent de eurodeputați survine pe fondul creșterii cererilor de azil și intrărilor ilegale în Uniune, în special din nordul Africii. 1,14 milioane de cereri de azil au fost înregistrate anul trecut – cel mai ridicat nivel din 2016, potrivit Agenţiei Europene pentru Azil, în timp ce intrările ilegale, de asemenea în creştere, s-au situat la circa 380 de mii. Rezultatul? Numărul tot mai mare al migranților de la an la an a generat tensiuni şi diviziuni între cele 27 de state membre ale Uniunii. Remus Pricopie, rectorul SNSPA, a făcut la Radio România o analiză a situației, în care a vorbit despre faptul că este nevoie de o ierarhizare a migranților.
“Trebuie să-i ajutăm pe cei care sunt într-o situaţie complicată. Ce opţiuni au ucrainenii? Ce opţiuni au sirienii? Nu există opţiuni în condiţiile în care acolo este război şi atâta timp cât va fi conflict, e normal ca familiile respective să fugă, pur şi simplu. Nu ai cum să spui ,,nu, nu primim, nu aprobăm, mergeţi înapoi în Ucraina”, dar sunt şi alte situaţii în care această migraţie, de fapt, este catalizată fie de traficanţi, fie din motive de altă natură, deci trebuie să existe o ierarhizare sau prioritizare a migranţilor, pentru că, în final şi resursele ţărilor din Uniunea Europeană sunt limitate”, spune profesorul universitar Remus Pricopie. În analiza sa, el a vorbit despre politica privind migrația și despre creșterea discursului extremist:
“Proceduri diferite în ţări diferite şi reguli diferite în ţări diferite în cadrul Uniunii Europene au făcut ca, de fapt, această politică să fie destul de incoerentă. Dar până să discutăm despre modul în care sunt gestionaţi migranţii şi deciziile care se iau, dacă au drept de azil sau nu – aici sunt nişte reguli foarte clare, cred că ar trebui să ne uităm un pic la politica mai mare, pentru că, de fapt, migraţia reprezintă unul dintre motivele pentru care discursul extremist a crescut peste tot în Europa, pe de o parte. Pe de altă parte, este o problemă cât se poate de serioasă de gestionare a acestor oameni. Noi vorbim de milioane de oameni la nivelul Uniunii Europene, nu vorbim de 10.000, 20.000, vorbim de milioane. De când avem oameni pe pământ e procesul de migraţie, însă, totuşi, în anii 70-80-90 migraţia reprezenta un procent relativ mic raportat la populaţia ţărilor respective. (…) Astăzi, Austria, o țară cu care noi avem în dezbateri subiectul Schengen, are 20% din populaţie cu paşaport austriac, cu buletin austriac, provenind din alte ţări, dincolo de migranţii care se află pe teritoriul Austriei, dar care încă nu au devenit cetăţeni sau nu se ştie când vor deveni. În Germania sunt peste patru milioane de turci.”
Remus Pricopie atrage atenția și asupra altui aspect: migraţia poate să fie folosită inclusiv ca instrument geopolitic, spune el, și exemplifică: Turcia, când era supărată pe Uniunea Europeană, deschidea robinetul migraţiei. Actul privind migraţia şi azilul este prima legislaţie care impune o abordare unitară la nivelul tuturor statelor membre. Este un regulament, nu o directivă, ceea ce înseamnă că va fi aplicat ca atare în statele comunitare. Ce aduce acest regulament? În primul rând, proceduri mai simple şi mai rapide pentru selectarea celor care au dreptul la azil şi, în acelaşi timp, pentru întoarcerea celor care nu se califică – între trei şi şapte zile, în funcţie de intrarea ilegală sau legală a acestora.
Un alt element nou este scanarea tuturor migranţilor şi includerea într-o bază de date comună la nivel european, în încercarea de a limita intrările persoanelor care pot reprezenta riscuri la adresa securităţii comunitare. Vor fi colectate amprente şi imagini faciale ale tuturor persoanelor cu vârsta de peste şase ani şi vor fi înregistrate în baza europeană Eurodac. Totodată, conform noului regulament, statele membre sunt obligate să asigure solicitanţilor de azil anumite standarde de primire echivalente în privinţa condiţiilor de locuit, educaţiei şi asistenţei medicale. Solicitanţii de azil acceptaţi vor putea începe să lucreze cel târziu la şase luni după depunerea cererii.
Migranţii vor fi, de asemenea, supuşi unor analize medicale. În acelaşi timp, este instituit un mecanism al solidarităţii, astfel ca niciun stat membru să nu ducă singur presiunea migraţiei, indiferent dacă este pe graniţa Mediteranei sau pe rute terestre. Vor rezolva toate acestea problema?
Pot reduce migrația, consideră profesorul universitar Remus Pricopie „Problema migraţiei poate să fie depăşită numai dacă ţările încearcă să rezolve, măcar parţial, problema la origini. De ce pleacă aceşti oameni din ţara lor? Pleacă, în general, pentru câteva motive simple: război, am menţionat deja Siria, Ucraina ş.a.m.d., regim politic dictatorial, încălcarea fundamentală a drepturilor omului sau sărăcie. Deci, încercând, prin politici europene, politici chiar la nivelul global al Naţiunilor Unite, să luptăm împotriva acestor cauze, migraţia se va reduce. Dacă spunem ,,nu, noi ridicăm un zid sau un gard”, o să sară zidul. Şi Trump a spus că vrea să facă un zid de 4000 şi ceva de kilometri, nu l-a făcut, dar, şi cu zid, şi fără zid, (au fost) două milioane de arestări la graniţa de sud a Statelor Unite ale Americii, dar anul trecut au forţat graniţa dintre Mexic şi SUA 20 de milioane de persoane venite nu numai din Mexic, ci din America Centrală şi America de Sud. Problema migraţiei este cea mai mare problemă la nivel global în momentul de faţă, sigur, dacă nu discutăm despre încălzirea globală, care evident că le depăşeşte pe toate.”
Reforma privind migrația și azilul se va aplica începând din anul 2026.