Învăţămintele unei tragedii
30 octombrie 2015 este una din acele zile pe care România nu le va uita. Ceea ce pentru mulţi tineri ar fi trebuit să fie o seară de week-end plăcută, la un concert rock, s-a transformat în cea mai neagră zi a vieţii lor.
Corina Cristea, 13.11.2015, 09:56
30 octombrie 2015 este una din acele zile pe care România nu le va
uita. Ceea ce pentru mulţi tineri ar fi trebuit să fie o seară de week-end
plăcută, la un concert rock, s-a transformat în cea mai neagră zi a vieţii lor.
Pentru câteva zeci dintre ei, în ultima. Pentru alte zeci, prima dintr-o altă
etapă a vieţii, o viaţă marcată de intervenţii medicale complicate şi
imprevizibile, de suferintă fizică, dar şi psihică, provocată de clipele de
coşmar trăite în clubul bucureştean Colectiv, unde un incendiu a schimbat în
doar câteva minute destinul a sute de oameni. Tragedia a dezvăluit numeroase şi
grave lacune de ordin administrativ, legislativ, normativ. Ea a provocat emoţie, solidaritate cu victimele şi revoltă împotriva
celor consideraţi vinovaţi.
Autorităţile au
început să facă verificări în toate localurile din România. Abia 10% dintre
acestea respectă legea întocmai, spun experţii, care avertizează că în Centrul
Vechi din Bucureşti, de exemplu, la un cutremur ar muri mii de oameni. Ordinul
Arhitecţilor din România trage un semnal de alarmă – incendiul de la club
Colectiv a evidenţiat nereguli şi erori grave în procesul de autorizare şi
verificare a construcţiilor privind siguranţa la incendiu şi nu numai.
Preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, Şerban Ţigănaş, explică
într-un interviu pentru Radio România că, din punct de vedere al arhitecturii
în marile oraşe, România stă prost din mai multe motive: Unul
dintre ele ţine de cadrul legal în care se desfăşoară activitatea în
construcţii. Şi România este tributară unui sistem de gândire pe care nu l-am
depăşit încă, care nu pune accent pe elementele soft, să spunem, sau mai greu
de apreciat şi de măsurat, cum este calitatea holistică a arhitecturii şi care
consideră că ceea ce este fundamental este să nu îţi cadă în cap la cutremur,
să nu te omoare în timp ce o utilizezi şi să aibă stratul de polistiren
suficient de gros ca să nu pierzi energie termică şi cam atât. Deci, avem un
sistem rudimentar, dezechilibrat, de legi care guvernează acest sector. A doua
mare problemă este felul în care legile, aşa cum sunt ele – care, evident, au
şi părţi bune şi logic construite, dar dificil de aplicat – sunt respectate. Şi
România este în situaţia în care se ciocneşte foarte frecvent de blocaje în
control, inspecţie în control şi toate măsurile ulterioare de, ştiu eu,
contravenţii şi tot ce mai urmează, în momentul în care legea nu se respectă.
Şi chestiunea asta a învăţat-o foarte bine toată lumea – că poţi să faci
construcţii sau să deviezi de la ceea ce s-a autorizat, că tot nu se întâmplă
mare lucru. Şi ăsta este un dezastru. A treia problemă este legată de educaţie
şi aici sunt două segmente – educaţia noastră, a celor care profesăm şi care şi
ea este pusă sub o anumită presiune a degradării sau a pierderii eficienţei şi
coerenţei. Cealaltă este educaţia generală – adică nu poţi avea într-o ţară o
arhitectură bună dacă nu ai clienţi buni. Şi un client bun înseamnă cineva care
înţelege suficient de bine nevoia de calitate a spaţiului, deci nevoia de
arhitectură şi nu se comportă ca în România, în care prima dorinţă sau
încercare a oricărui client, să spunem, obişnuit, este de a-şi reduce
costurile, renunţând la proiect.
Banii au fost şi motivul pentru care
patronii de la Colectiv au ales un material ieftin şi impropriu pentru
antifonarea clubului – un burete care s-a aprins instantaneu de la artificiile
folosite ca efecte pirotehnice, incendiul extinzându-se cu repeziciune, iar un
fum dens încărcat de numeroase gaze toxice a provocat arsuri interne deosebit
de grave.
Între timp, legea privind autorizarea cluburilor, care se afla deja
în proces de schimbare, a fost înăsprită – amenzile au fost sporite
considerabil, proprietarii
care nu respectă regulile pot fi acuzaţi de infracţiuni penale, iar localurile
închise.
Societatea civilă s-a mobilizat, pe de altă parte, exemplar. Zeci de mii
de persoane au aprins lumânări şi au depus flori în memoria victimelor, au
organizat marşuri ale tăcerii în semn de solidaritate cu apropiaţii şi rudele
acestora şi tot în semn de solidaritate mii de oameni au simţit nevoia să se
alăture cumva şi să ajute. Mii de oameni s-au dus să doneze sânge. Directorul
Centrului de Transfuzii Bucureşti, Doina Goşa: Este o
mobilizare impresionantă, eu, sincer, nu am mai trăit aşa ceva până acum. Toată
lumea vrea să doneze, toată lumea vrea să ajute cumva. Oamenii au fost extrem
de sensibili la această tragedie … Şi faptul că au fost tineri, majoritatea
dintre ei au fost tineri, atât de tineri, şi au murit sau au suferit arsuri
îngrozitoare. Pentru că ştim cu toţii, cea mai mare durere posibilă fizică este
durerea dată de arsuri. Am văzut pe toate posturile că medicii care au acordat
primul ajutor, medicii care sunt căliţi şi care ei asta fac, salvează oameni în
situaţii limită, deci ei sunt obişnuiţi, practic, cu tot felul de pacienţi
grav, din accidente rutiere, din tot felul de traume, şi, cu toate astea,
medicii au suferit şi ei pentru aceşti tineri.
Tragedia
a scos în stradă zeci de mii de oameni în Bucureşti, în alte oraşe din ţară,
dar şi din străinătate, care au cerut reformarea întregii clase politice. În
urma protestelor, guvernul Victor Ponta a demisionat.