Europa, în continuare sub semnul sărăciei

Toate progresele făcute în materie de şomaj au dispărut odată cu criza economică - se arată într-un raport recent prezentat de comisarul pentru muncă şi afaceri sociale László Andor.

Corina Cristea, 18.01.2013, 00:38

„Toate progresele făcute în materie de şomaj au dispărut odată cu criza economică” – se arată într-un raport recent prezentat de comisarul pentru muncă şi afaceri sociale László Andor. Documentul relevă că 2012 a fost un an foarte dificil pentru Europa, nivelul şomajului atingând cote nemaiîntâlnite în ultimii aproape 20 de ani, iar situaţia socială fiind în continuă degradare. Statisticile arată că aproape 19 milioane de persoane nu au un loc de muncă în zona euro. Veniturile familiilor au scăzut şi, în aceste condiţii, riscul de sărăcie şi de excluziune socială a crescut în mod constant. Cele mai afectate categorii sociale sunt tinerii, femeile şomere şi mamele singure. Dacă înainte de criză, şomajul în UE era de 7,1%, în prezent acesta are o medie de aproximativ 11%, existând diferenţe mari între statele zonei euro din nord şi cele din sud.

Analistul economic Constantin Rudniţchi: În ultimii patru ani, deci din 2008 încoace, în Europa s-au pierdut aproximativ cinci milioane de locuri de muncă – este o cifră care arată situaţia foarte complicată care este pe această piaţă. Multe ţări din Europa îşi propun să găsească soluţii de scădere a sarcinii fiscale pentru un loc de muncă – spre exemplu, în Europa, pe medie, sarcina fiscală asupra unui loc de muncă este undeva la 40% din totalul venitului care este încasat de un salariat, în Statele Unite este de 30%, iar în Japonia şi Canada undeva spre o zonă de tot la acelaşi nivel, de 30%. Aşadar, toate ţările europene, inclusiv România, îşi propun să-şi scadă sarcina fiscală pe un loc de muncă. Din păcate însă, foarte puţine state au reuşit acest lucru.”

Una din cinci gospodării din Bulgaria, Cipru, Grecia, Ungaria, Letonia şi România au probleme, în condiţiile în care datele arată că veniturile au scăzut considerabil în aproape jumătate din statele membre ale Uniunii Europene. Există însă şi ţări, precum cele nordice, Germania, Polonia sau Franţa, în care veniturile au înregistrat creşteri – toate acestea fiind state cu sisteme de asistenţă socială puternice şi pieţe ale forţei de muncă mai rezistente. Criza economică, responsabilă de eliminarea ajutoarelor sociale pentru milioane de persoane, contribuie la adâncirea diferenţei între statele bogate şi cele sărace ale Uniunii Europene. „Majoritatea sistemelor de ajutoare sociale şi-au pierdut capacitatea de a proteja bugetele familiale de efectele crizei”, aminteşte Laszlo Andor, potrivit căruia o îmbunătăţire a sistemelor de beneficii sociale „poate creşte rezistenţa în faţa şocului economic şi facilita o ieşire mai rapidă din criză”. Pentru o ieşire mai rapidă din criză îşi continuă eforturile şi decidenţii europeni, crearea unei uniuni monetare mai eficiente numărându-se între măsurile de soluţionare.

Recent, însă, premierul britanic David Cameron a avertizat că va bloca modificarea tratatului Uniunii Europene pentru crearea acestei uniuni dacă partenerii comunitari nu acceptă şi schimbările cerute de Marea Britanie pentru un parteneriat mai lejer al ţării cu UE. „Ce se întâmplă acum în Europa este o schimbare majoră. Ţările din zona euro trebuie să se schimbe pentru ca moneda să funcţioneze. Trebuie să se integreze mai mult. Nu există în lume o uniune monetară care să nu aibă o uniune bancară sau fiscală. Această schimbare implică o modificare a naturii organizaţiei, astfel că suntem îndreptăţiţi să cerem unele schimbări şi pentru noi”, a spus Cameron. Marea Britanie poate respinge prin veto modificările necesare pentru supravegherea bancară şi a deficitelor, pentru că orice schimbare în tratat necesită sprijinul tuturor membrilor UE. Surse europene au declarat, pe de altă parte, că nu este sigur că va fi necesară modificarea tratatului, dar chiar şi aşa, dacă Marea Britanie se va opune, există soluţia acordurilor interguvernamentale. Disensiunile de acest gen readuc în actualitate discuţii vechi. Din nou, Constantin Rudniţchi: Există în rândul europenilor o dilemă care planează în acest an, şi anume mai multă sau mai puţină Europă? Cam aşa se vorbeşte, să spunem, în cancelariile europene şi nu numai, uneori chiar şi în rândul cetăţenilor simpli pentru că Europa vrând-nevrând se află la o răscruce. În mod normal, valorile şi logica constituirii UE este cea a integrării UE mai puternice, deci mai multă Europă, adică o piaţă unică, pentru că vorbim, iată, despre situaţia din Marea Britanie, deci, piaţă unică însemnând o liberă circulaţie a bunurilor şi serviciilor, a capitalului şi a forţei de muncă, dar în acelaşi timp, criza a făcut ca o serie întreagă de state sau chiar de regiuni să aibă şi, hai să spunem, opinii divergente vizavi de ideea de mai multă Europă şi sunt o serie întreagă de amendamente. Cel mai celebru este acest adult teribil al UE numit Marea Britanie care desigur nu face parte nici din Pactul Fiscal, care are o serie întreagă de observaţii la toate sau mă rog, la iniţiativele Europei legate de integrarea mai puternică.”