Educația viitorului
9 din 10 părinţi din mediul urban cred că școala din România nu îi pregătește suficient pe elevi în vederea construirii unei cariere viitoare.
Corina Cristea, 06.12.2019, 12:31
9 din 10 părinţi
din mediul urban cred că școala din România nu îi pregătește suficient pe elevi
în vederea construirii unei cariere viitoare. Un sondaj la care au răspuns circa 1.000
de utilizatori de internet relevă că părinţii nu sunt mulţumiţi de modul
în care școala le pregătește copiii pentru meseriile viitorului, iar dacă ar
intra în atribuţiile lor ar elimina materiile pe care le consideră
nefolositoare și ar introduce altele noi, utile pentru formarea viitorilor
adulţi.
Dezvoltarea personală şi gândirea creativă sunt materiile pe care peste
70% dintre părinţi le consideră necesare pentru viitorul job al copilului lor.
Alte materii pe care părinţii le-ar dori studiate de copii sunt bunele maniere,
vorbitul în public, leadershipul, limbile străine exotice, debate-ul sau
scrierea creativă. Jumătate dintre respondenţi cred că roboţii și tehnica vor
lua locul forţei de muncă umane şi își văd copiii lucrând în IT în viitor. Peste
un sfert își imaginează că industria inteligenţei artificiale va fi domeniul
spre care se vor îndrepta copiii lor, în timp ce mai puţin de 25% se gândesc la
medicină, construcţii sau divertisment ca domenii de interes ale viitorilor
adulţi.
Cel
mai recent raport global al competitivităţii, publicat de Forumul Economic
Mondial arată că lipsa forței calificate de muncă și a gândirii critice în
învățământ sunt printre cele mai mari dezavantaje competitive ale României în
anul 2019. Invitată la Radio România, profesorul universitar Andreea Paul a
explicat cum ar trebui să ne pregătim pentru provocările viitorului:
Pentru început, vorbind despre aceste
realităţi, într-o formă asumată, obiectivă şi pragmatică. Şi să nu ne lamentăm
doar, ci să trecem şi la fapte. Nu stăm nici prea bine, nici prea rău. Suntem
undeva spre mijlocul clasamentului mondial. Dar, iată că sunt 50 de ţări care
fac treaba asta ceva mai bine decât noi, unele mult mai bine decât noi. Cel mai
mic punctaj la toate dezavantajele competitive îl avem la acest indicator numit
gândirea critică în şcoală, cum ne învăţăm copiii să pună întrebarea de ce? Cum ne determinăm copiii să provoace sistemul din
jur, viaţa din jur, materiile, stilul oamenilor, cum percep ei realităţile din
jur şi, mai ales, cum îşi răspund ei la întrebarea care este valoarea adăugată pe care ei o pot aduce acestei lumi,
comparativ cu generaţiile anterioare sau comparativ cu alţi colegi de vârsta
lor?
În epoca tehnologiei digitale, educaţia viitorului are nevoie de noi
abilităţi şi competenţe pentru a răspunde provocărilor unei lumi în schimbare
alertă. Iar, pentru a ţine
ritmul,
România trebuie, între altele, să-şi schimbe metodele tradiționale de predare cu unele noi, care să
promoveze competențele și abilitățile elevilor, precum şi flexibilitatea
gândirii.
În
România funcţionează de ceva vreme în câteva şcoli laboratoare inteligente -
SMART LAB 4.0. Acestea conțin table interactive, imprimante și scannere 3D,
roboți educaționali, dar implementarea proiectului presupune și instruirea
profesorilor, spune Andreea Paul, implicată în dezvoltarea acestui proiect:
Copiii învaţă extrem de repede, se împrietenesc foarte repede cu aceste mașini
inteligente, practica desenului pe un soft 3D este la fel de simplă ca
desenatul pe o foaie de hârtie cu un creion. Dar nu același lucru se întâmplă
cu cadrele didactice. Jumătate din ele ne privesc destul de îndoielnic,
jumătate, însă, dintre profesori înţeleg nevoia alfabetizării digitale și
tehnologice – un abecedar civilizaţional al viitorului. Este la fel de
important să fii alfabetizat digital și tehnologic cum este să știi să citești,
să înţelegi textul pe care îl scrii şi să faci operaţiuni simple de matematică,
pe scurt să fii alfabetizat funcţional.
La cele mai
recente teste PISA – o evaluare care pune accent pe competenţele necesare
pentru viaţa personală, socială sau pentru integrarea pe piaţa muncii – elevii
români au obţinut cele mai slabe rezultate din ultimii nouă ani. Testele nu
arată neapărat ceea ce ştiu elevii, ci cum reuşesc să aplice cunoştinţele în
situaţii concrete de viaţă. Raportul mai arată că nevoile educative ale
adolescenţilor de 15 ani s-au modificat şi că profesorii trebuie să facă faţă
provocării inteligenţei. Este nevoie de educaţie digitală inteligentă. Ce presupune aceasta? Din nou, profesorul universitar
Andreea Paul:
Înseamnă
înţelegerea interacţiunii între maşinile inteligente. Şi aici vorbim despre
calculatoare, despre table interactive, despre imprimate 3D, ochelari de
realitate virtuală, scannere 3D, şi modul în care le poţi valorifica în toate
domeniile predate în şcoală. Orice materie trebuie vizualizată. Apoi vine realitatea virtuală. Cu o pereche de ochelari de VR te
proiectezi globula roşie din vene, te proiectezi turistul virtual din Cosmos,
deasupra marelui deşert saharian, deasupra Marelui Zid Chinezesc, deasupra
Amazonului, mergeţi cu imaginaţia oriunde în lumea asta. Cum învaţă un copil
geografie, fizică, chimie, când vede atomul – un concept greu? Hai să împletim teoria cu practica, mai spune profesorul Andreea Paul,
copiii să poată palpa, să poată crea, să poată întreba şi să poată să spună la
un moment dat domnule profesor, eu nu sunt de acord cu dumneavoastră.
