Ebola, o ameninţare globală
Îngrijorare din ce în ce mai mare şi măsuri tot mai stricte de securitate în Europa şi Statele Unite din cauza virusului Ebola, care continuă să se răspândească, riscând să devină o ameninţare globală.
Corina Cristea, 24.10.2014, 09:48
Îngrijorare din ce în ce mai mare şi măsuri tot mai stricte de securitate în Europa şi Statele Unite din cauza virusului Ebola, care continuă să se răspândească, riscând să devină o ameninţare globală.
„Maladia este mai rapidă decât noi şi câştigă cursa”, avertiza, în urmă cu mai puţin de două săptămâni, şeful misiunii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru acţiuni împotriva Ebola, Anthony Banbury, apreciind că mii de noi cazuri sunt prognozate până în luna decembrie, în condiţiile în care bilanţul momentului se ridică la circa 9 mii de îmbolnăviri şi peste 4,5 mii de decese. El a avertizat că dacă Ebola nu este oprită acum, omenirea se va „confrunta cu o situaţie fără precedent, pentru care noi nu avem niciun plan”.
Declanşată în luna martie, epidemia de Ebola din Africa de Vest nu a primit iniţial prea multă atenţie din partea comunităţii internaţionale, însă, odată cu decesul primului american în SUA din cauza acestei maladii şi cu înregistrarea primei contaminări în afara teritoriului african, mai exact în Spania – Europa şi Statele Unite au luat măsuri tot mai stricte de securitate pentru ca epidemia să nu scape de sub control. Cazuri sporadice ale febrei hemoragice în Europa sunt inevitabile, acest lucru având legătură cu călătoriile în statele afectate din Africa.
Totuşi, riscurile de răspândire a acestei boli în Europa sunt foarte mici şi pot fi evitate – consideră reprezentantul OMS, Jarno Habicht: O privire generală arată că Europa este mult mai pregătită decât statele afectate din Africa. Totuşi, şi aici au loc consultări permanente, iar multe state, cum ar fi Marea Britanie, dar şi altele, au organizat exerciţii de simulare, ca să vadă cât de pregătit este sistemul lor de sănătate.”
În urmă cu o lună, într-o rezoluţie convenită de grupurile politice ale legislativului comunitar, europarlamentarii au deplâns pierderea de vieţi omeneşti şi au semnalat că, deşi ţările africane au partea lor de responsabilitate, comunitatea internaţională trebuie să-şi ducă mai departe contribuţia la combaterea epidemiei pentru că nu este doar o problemă a continentului african, ci a lumii întregi. Deputaţii europeni au cerut atunci Consiliului de Securitate al ONU să studieze împreună cu ţările afectate posibilitatea de a trimite pe teren forţe civile şi militare sub comanda Oficiului ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare.
Bani şi ajutoare, inclusiv material medical, au fost direcţionate către ţările vest-africane afectate, precum şi pentru vecinii acestora, atât din partea Comisiei Europene, cât şi a statelor membre. De asemenea, la nivelul Uniunii a fost creat un sistem de evacuare medicală, pentru a permite ca membrii personalului medical străin infectaţi cu acest virus să fie repatriaţi cu avionul în cel mult 48 de ore şi să fie internaţi în spitale europene. Mai mult, statele UE, între care Marea Britanie, Franţa, Austria şi Belgia au răspuns la apelul Comisiei, furnizând spitale de campanie, ambulanţe, produse sanitare, echipamente de protecţie şi experţi.
Organizaţia Medici fără Frontiere a deschis la Amsterdam un al doilea centru de pregătire pentru voluntarii care vor să plece în ţările africane afectate de Ebola, după cel din Bruxelles. După un apel făcut în urmă cu două săptămâni, organizaţia a reuşit să găsească însă doar 13 medici care să corespundă cerinţelor, din cei 200 care s-au oferit. Nu este uşor să găseşti personal medical care să vrea să meargă în Africa, virusul este foarte periculos, condiţiile deosebit de grele, iar cei puţini care se oferă trebuie selectaţi cu stricteţe, a declarat pentru presa olandeză Katrien Coppens de la Medici fără Frontiere: Experienţa este foarte importantă. Situaţia este complicată. Avem nevoie de oameni care să fie în stare să ia decizii la faţa locului.”
În centrul de la Amsterdam, medicii sunt pregătiţi să acţioneze în condiţii vitrege, fără apă curentă şi fără electricitate, mai spune Katrien Coppens, amintind şi că în Sierra Leone, de exemplu, sunt 42 de grade, iar voluntarii trebuie să poarte costumele în acea saună. Oamenii trebuie să fie pregătiţi pentru orice.”
Reuniţi la Strasbourg, miniştrii comunitari de externe au apreciat că epidemia de Ebola reprezintă o criză reală, care trebuie abordată la nivel internaţional. Ulterior, UE a decis numirea unui coordonator european al luptei împotriva Ebola. Până în prezent, Bruxellesul a promis să elibereze aproape 500 de milioane de euro pentru a ajuta principalele ţări afectate – Liberia, Sierra Leone şi Guineea – efort financiar considerat, însă, insuficient de către anumite ţări.
La Washington, preşedintele Barack Obama le-a cerut concetăţenilor săi să evite isteria pe tema Ebola şi a amintit că experţii spun că cea mai bună metodă de a opri epidemia este de a o curma la sursă, în Africa de Vest, înainte de a deveni din ce în ce mai greu de controlat. Între timp, OMS a anunţat eradicarea epidemiei de Ebola în Nigeria, după 42 de zile în care nu s-a mai înregistrat niciun caz, iar prima persoană contaminată cu Ebola în afara Africii, asistenta medicală spaniolă, nu mai are încărcătura virală.
În România, preventiv, autorităţile au decis să aloce aproximativ 5,5 milioane de euro pentru amenajarea unui spital militar de campanie, într-o zonă de lângă Bucureşti, unde să poată fi preluaţi eventualii bolnavi contaminaţi cu virusul Ebola.