De la matematică la poezie
“Am considerat întotdeauna că una din marile şanse ale vieţii mele a fost aceea de a fi ales această profesie: profesor cercetător în matematică şi toate prelungirile ei, care, pentru mine, merg peste tot.
Corina Cristea, 13.03.2015, 11:02
“Am considerat întotdeauna că una din marile şanse ale vieţii mele a fost aceea de a fi ales această profesie: profesor cercetător în matematică şi toate prelungirile ei, care, pentru mine, merg peste tot.” Este mărturisirea academicianului Solomon Marcus, care, la împlinirea a 90 de ani, a vorbit într-un interviu pentru Radio România Internaţional despre matematică, poezie, revelaţie – elemente ale unei vieţi închinate descoperirii. O viaţă aflată sub semnul întrebării formulate din copilărie: Dar oare ce-o fi dacă priveşti mai departe şi mai departe?“
“Lumea este ceea ce noi suntem în stare să vedem în ea. Şi dacă imaginaţia noastră este suficient de bogată şi lumea în care ne aflăm va fi la fel de bogată.”
Autor a numeroase studii interdisciplinare, ce privesc utilizarea matematicii în lingvistică, analiză teatrală, poezie, ştiinţele naturale şi sociale, arte vizuale, academicianul Solomon Marcus a fost premiat inclusiv pentru critică literară. Cărţile sale au fost traduse în nenumărate limbi, a publicat peste 50 de volume şi sute de articole în reviste ştiinţifice sau de specialitate, în ţară şi străinătate.
Pentru Solomon Marcus, întâlnirea cu poezia s-a petrecut în jurul vârstei de 15 ani, citind “Sara pe deal” a lui Mihai Eminescu, pe care o descrie ca fiind de o incandescenţă extraordinară. “Am simţit această stare de vrajă. Am regăsit-o apoi la Rilke, Edgar Allan Poe, Baudelaire. În matematică a venit mult mai târziu, din cauză că matematica şcolară nu era îndreptată spre idee, spre viziune, era confiscată de procedee mecanice. Îţi educa simţul ordinii, dar nu era ceva de profunzime” – spune actualul academician. “Ai un măr. Mănânci azi jumătate din el, mâine jumătate din ce-a rămas, poimâine jumătate din ce ţi-a rămas cu o zi în urmă. Şi atunci, mărul acesta când se termină de mâncat?” Noi ştim din practică: un măr se termină de mâncat destul de repede. Dar după aceste calcule, el nu se termină niciodată. Toate aceste întrebări veneau peste mine dar nu-mi dădeam seama unde bat pentru că matematica şcolară nu m-a atras.”, explică Solomon Marcus apropierea sa de domeniul său de excelenţă – matematica, dar şi deschiderea sa spre alte discipline: “Primele modele de limbaje studiate în informatică erau din biologie – sistemul nervos şi pe urmă ereditatea. De fapt era o întreprindere intelectuală în care erau angajaţi actori de o mare diversitate – lingvistică, matematică, logică, biologie, psihologie, şi mereu s–a adăugat altceva. În felul ăsta am ajuns la semiotică. Adică mi-am dat seama – cunoaşterea în mod natural nu poate fi limitată la o anumită disciplină. Trebuie să ai un orizont total în faţă.”
Literatura poate fi frecventată şi fără o legitimare birocratică, o diplomă, dar cu matematica e mai greu, este o disciplină pentru care trebuie să te supui unui proces sistematic de învăţare, adaugă academicianul Solomon Marcus. Iar logica, biologia, psihologia, dar şi cu poezia, vin să-l completeze.
Solomon Marcus: “Grandoarea spectacolului cunoaşterii umane vine în primul rând din modul în care sub înfăţisări dintre cele mai diferite se manifestă unitatea lumii. E o anumită unitate, o anumită simplitate profundă. Atâta vreme căt rămănem la o reprezentare trunchiată, la o reprezentare care împarte pe felii lumea, şi fiecare lume cu privirea ei separată, vom fi frustraţi de absenţa unei priviri integrative. Avem nevoie să vedem cum arată lumea când în faţa noastră se află concomitent peisaje care vin din cele mai variate direcţii. De exemplu, să ne dăm seama că izomerismul din chimie e un fenomen în ultimă instanţă de aceeaşi natură cu ereditatea umană, cu modul în care sunt folosite sunetele în limbă, şi toate stau sub semnul a ceea ce se cheamă primatul structurii în defavoarea substanţei. Şi care a condus la apariţia structuralismului din această asemănare profundă între înfăţisări în aparenţă foarte variate. Tocmai în aceasta stă plăcerea cunoaşterii şi această satisfacţie a faptului că înţelegi lumea.”
O înţelegere pentru care internetul reprezintă un instrument foarte util, consideră Solomon Marcus: “Noi trăim încă o perioadă de tranziţie – Internetul e încă tânăr – o perioadă de tranziţie în care avem destui cărturari remarcabili care nu s-au alfabetizat încă în materie de internet şi avem o serie de tineri entuziaşti ai internetului care privesc cu oroare invitaţia de a se duce la biblioteca tradiţională şi a consulta o sursă anterioară internetului.”
Chiar dacă la un moment dat internetul va prelua cvasitotalitatea culturii tipărite, mai spune Solomon Marcus, noi deocamdată trebuie să facem o educaţie combinată esenţial. Ne aflăm la o răscruce istorică, extraordinar de importantă.
