Cât de expuse sunt statele NATO?

În contextul în care peisajul de securitate devine tot mai complex, NATO ia măsuri pentru a se asigura că poate face față provocărilor actuale și viitoare.

Corina Cristea, 18.06.2021, 11:50

În
contextul în care peisajul de securitate devine tot mai complex, NATO ia măsuri
pentru a se asigura că poate face față provocărilor actuale și viitoare.
Reuniți în cadrul summit-ului de la Bruxelles, liderii Alianței au aprobat NATO
2030 – cel mai important pachet de măsuri de adaptare a structurii din ultimele
decenii. Acesta include, între altele, o nouă politică de apărare cibernetică,
un nou angajament în materie de reziliență și, în premieră, Alianța a
decis abordarea consecințelor de securitate ale schimbărilor climatice. Europa
şi America de Nord trebuie să fie puternice în NATO pentru a ne apăra valorile
şi interesele, în special într-un moment în care regimuri dictatoriale, precum
Rusia, încearcă să stabilească o nouă ordine internaţională – a subliniat secretarul general al Alianței.
În același timp, a adăugat Jens Stoltenberg, statele membre sunt îngrijorate de
ceea ce el a numit politicile coercitive duse de China şi de
provocările pe care acestea le reprezintă pentru securitatea Alianţei
Nord-Atlantice. El a menţionat expansiunea rapidă a arsenalului nuclear al
Chinei şi exerciţiile militare comune cu Rusia în zona euroatlantică, alături
de dezinformările practicate de Beijing.

Invitat la Radio România, Iulian
Chifu, directorul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning, a
făcut o analiză a documentului aprobat de liderii NATO:

Rusia rămâne principalul inamic şi acolo
categoriile de ameninţări care vin din partea Rusiei sunt extrem de clar
pronunţate, aş spune chiar mai exact şi mai strict ca la summitul NATO de la
Varşovia şi avem tot acest bagaj, toată panoplia de ameninţări ce vin din
partea Rusiei care sunt nominalizate şi expuse. Avem o intrare în acest document,
în premieră China vine cu componenta sa de provocări strategice, se spune
acolo. Și aici vedem o creştere a preocupărilor
legate de China şi vedem şi migraţia de la haideţi să spunem hibrid,
Afganistan, terorismul extern către o zonă în care preocupările principale
rămân atacurile cibernetice şi mai ales iată apare viitoarea – haideţi să spun,
la modă şi foarte importantă componentă a securităţii, securitatea tehnologică.
Și România şi-a atins punctele pe care le viza, în primul rând la nivel aliat,
în al doilea rând punctual pentru apărarea şi întărirea posturii de apărare şi
descurajare din flancul estic, pentru menţiunile relativ la Marea Neagră şi
preocupările aliate în regiunea extinsă a Mării Negre şi apoi pentru
menţionarea acelui centru euratlantic pentru rezilienţă înfiinţat la Bucureşti,
despre care se doreşte să devină un centru de excelenţă al NATO.

Istoria ne arată că Eurasia niciodată nu a avut doi hegemoni – în momentul de față, China
și Rusia au anumite interese comune, dictate amândurora de prezența în ultimii
30 de ani a acestei superputeri americane, explică într-o analiză a situației
geopolitice actuale și profesorul universitar Adrian Cioroianu. În opinia sa,
pe termen mediu ne putem aștepta la asocieri care astăzi pot să pară hazardate,
iar într-un număr de ani ne vom putea pune din nou la modul concret întrebarea ce fel de interese pe termen lung pot să
aibă China și Rusia împreună?

Pentru că situația din acest punct de vedere poate merge spre o formă de
cooperare împotriva Occidentului, dar în egală măsură poate să ducă la tensiuni
între ele însele, pentru că împart un spațiu de influență, împart un spațiu de
putere și din acest punct de vedere, pe această listă de priorități a NATO eu
cred că ar putea să scadă locul Rusiei pe lista priorităților în condițiile în
care Rusia este un competitor pentru influența în Europa, dar nu este unul în
creștere neapărat așa cum este China.

Apariția tot mai puternică a Chinei
pe agenda NATO este explicată de Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe,
prin faptul că, spune el, în ultimul deceniu s-a întâmplat un lucru absolut
inedit, care nu are echivalent nici măcar în Războiul Rece din secolul XX:

În Războiul Rece, în care
Occidentul era opus Uniunii Sovietice, Occidentul și în speță SUA au deținut în
permanență supremația tehnologică. Indiferent dacă Uniunnea Sovietică investea
sau nu în armament sau în tehnologie spațială, americanii erau cu un pas, doi
înainte. Din acest punct de vedere există temerea, mai ales în ultimii ani, în
ultimii cinci ani probabil, de când s-a conștientizat acest lucru, există
temerea că pe anumite segmente ale cercetării tehnologice, cum ar fi
inteligența artificială, care se bazează pe colectarea de date, s-ar putea ca,
în momentul de față, China să aibă anumite puncte, direcții de pionierat, să
fie înaintea Occidentului. Or, într-o lume globală cum este cea în care trăim,
ideea de granițe practic nu mai există. Și secretarul general NATO spunea
foarte bine în granițele cibernetice ne
învecinăm unii cu alții și de aici această idee că China s-a apropiat
foarte mult de granițe, granițele digitale, ceea ce se traduce prin
cyberspionaj, prin furtul unor drepturi intelectuale, prin furtul de date din
mari concerne, din mari întreprinderi la nivel global. Au apărut astfel de
acuzații, cum bine se știe și, din acest punct de vedere, spune profesorul
Cioroianu, cred că este o competiție în plină desfășurare care se poartă pe
terenul tehnologiei de vârf și al inteligenței artificiale.