Sturionii din Dunăre şi Marea Neagră

Peste 120 de specialişti din 22 de ţări, reprezentând 59 de instituţii şi foruri europene, au participat la Galaţi la conferinţa internaţională Conservarea Sturionilor Dunării - o provocare sau o povară?.

România Internațional, 29.11.2019, 14:29

Peste 120 de specialişti din 22 de ţări, reprezentând 59 de instituţii
şi foruri europene, au participat la Galaţi la conferinţa
internaţională Conservarea Sturionilor Dunării – o provocare sau o
povară?.A fost cel mai mare eveniment dedicat sturionilor, care a fost organizat
în ţara noastră în ultimii 30 de ani cu privire la sturioni, la care
participanţii au decis implementarea unei strategii comune de conservare şi
redresare a populaţiilor sălbatice de sturioni.

Multă vreme, sturionii au fost extrem de importanţi pentru economia
României și cea a Bulgariei, iar pescuitul acestor peşti a ajutat mult comunitățile
locale să se dezvolte.Există şi numeroase documente istorice despre
pescuitul sturionilor pe Dunăre, după cum ne spune Tudor Ionescu,
Director al Centrului de Cercetare și Dezvoltare pentru Sturioni, Habitate
Acvatice și Biodiversitate din Galați: Un istoric
turc, Elvila Celebi, călătorește în orasul Silistra ( acum oraş din
Bulgaria )și amintește că în acea perioadă se prindeau într-o singură zi
80 de moruni mari cu icre care plecau spre Istanbul, spre
Constantinopol. Călugărul italian Nicol Barsi, prin 1630 – 1640,
amintește de orasul Galați că era un loc foarte frumos așezat pe malul
fluviului Dunărea unde se găseau din belşug moruni, icre negre, nisetri și
crapi. Veneau vase din Constantinopol și din toată Europa cu mătăsuri și plecau
înapoi cu icre negre. Sunt foarte multe relatări.

La sfârșitul secolului
XIX, anii 1890, regele Carol l-a numit pe Grigore Antipa promotorul și
liderul pescăriilor de stat din România. El a instaurat prima Lege a
pescuitului, din 1896, care prevedea perioade de cruţare a peştelui, vânarea
sturionilor era interzisă în anumite perioade și chiar face o referire într-o
carte că, față de anii din urmă, populația sturionilor a scăzut. Incă de acum
120 de ani se punea problema reducerii populațiilor de sturioni din Dunăre și
Marea Neagră..In anii 1903-1904, în zona Sfântul Gheorghe, numai într-un an de
zile s-au capturat 10.570 de nisetri, iar în 2003-2004, în toată România, s-au
capturat 28 de exemplare. La morun, în anii 1903-1904, se capturau 4.250 de
exemplare anual, după un secol s-au capturat 153 de exemplare.

În vremea dacilor se puneau pe fundul Dunării garduri din bușteni şi
nuiele. Pescarii spuneau că sturionii se prind numai pe furtună, cu
unelte speciale. Si pentru că ei înotau pe fundul Dunării cu viteze foarte mari
(70 km pe oră), se montau stâlpi de lemn cu cârlige pe fundul apei
şi astfel peştii se prindeau la adâncimi chiar şi de 50 de metri. Cel mai
mare morun a fost capturat în
România în 1890, pe braţul Sfântul
Gheorghe. Avea o greutate de 886 de kg şi avea 127 kg de icre negre. In perioada interbelică, România şi
Bulgaria erau cei mai importanţi exportatori de caviar provenit de la sturionii
sălbatici din Marea Neagră. Tudor Ionescu: Practic,
în perioada post Antipa principala metodă de pescuit erau gardurile, erau niște
pari mari înfipți în Dunare în care toți sturionii care migrau în
amonte, pentru a se reproduce, undeva în zona Porțile de Fier, erau
capturați. In perioada modernă a României, în perioada regalistă, deja
metodele de pescuit s-au schimbat. In zona Sfintu Gheorghe au ajuns
ucrainienii şi ruşii de pe Don care au
venit cu tehnici noi de pescuit, vorbim de carmace şi plase de pescuit.

La începutul
secolului XX vorbim de organizarea pescăriei când la Galaţi se construieşte
primul frigorifer din ţară. Practic, principala piaţă de peşte din România era
la Galaţi. Toate capturile din zona Sulina, din zona Chilia şi de pe Dunăre,
se adunau la Galaţi unde se tranzacţionau şi era o bursă a peştelui,
dezvoltată de Antipa. Capturile erau undeva la 40 de tone de sturioni, din
toate speciile, şi vreo 17 tone de icre negre. Atât se producea în România, la
momentul respectiv. Un studiu raportat la preţul aurului arată că la începutul secolului XX, 1 kg de icre negre era 2,3
grame de aur, iar după 100 de ani, 1 kg de icre negre era 97 de grame de aur.

Chiar
dacă speciile de sturioni sunt protejate de Convenţia privind comerţul
internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de
dispariţie, ele se află pe lista animalelor grav amenințate.
Pescuitul ilegal – în principal pentru caviar – este cea mai mare amenințare
directă împotriva sturionilor de Dunăre. Insă, adevăratul declin al
acestor peşti a început după 1972, spun specialiştii, când s-a construit
barajul de la Porțile de Fier I, blocând migrația peștilor pe Dunăre și
limitându-le aria de răspândire. Expertul Tudor Ionescu susține că, în ciuda
eforturilor depuse pentru repopularea Dunării cu sturioni, nu se poate vorbi de
o refacere a stocurilor. Asta şi datorită faptului că habitatul inițial al
acestor specii nu a mai putut fi refăcut la dimensiunea lui inițială. In
anii 1700, morunii ajungeau să se reproducă până la kilometrul 2300, vorbim de
Bavaria, unde s-au capturat moruni care au venit din Marea Neagră. Au parcurs
toată această distanță până în zona respectivă. Prin construirea Porţilor de
Fier (1965 – 1972), practic, s-a blocat ruta de migrație a acestor sturioni. Ei
n-au mai putut urca mai mult de kilometrul 856 pe Dunăre. Asta înseamnă că 60%
din habitatul de migrație a fost distrus cu aceste construcții hidrotehnice.
Dar, pe lângă blocarea rutelor de migrație, aceste baraje au afectat și
reproducerea sturionilor. E cunoscut că în zona Porților de Fier era un loc
extraordinar pentru reproducerea sturionilor. Preistoricii de pe aceste
meleaguri pescuiau foarte mult sturioni, pentru că era o zonă importantă
de reproducere.

Din
cauza scăderii dramatice a populaţiilor de sturioni din ultimele secole, specialişti din statele riverane Dunării şi
cele cu deschidere la Marea Neagră şi chiar experţi din afara continentului european, au
hotărit implementarea unei strategii comune de conservare şi redresare a
populaţiilor sălbatice de sturioni, în cadrul conferinţei internaţionale de la
Galaţi. Participanţii au semnat Declaraţia
de la Galaţi, un document care vizează salvarea populaţiei de sturioni din
sud-estul Europei, singurul lor din lume în care se mai găsesc şase specii sălbatice
de sturioni. Documentul prevede, printre altele, înfiinţarea unor ferme pentru
sturioni, monitorizarea peştilor, dar şi extinderea prohibiţiei care expiră în
2020.