Plajele românești lărgite artificial – între avantaje și dezavantaje

Pe litoralul românesc al Mării Negre s-au făcut, în ultimii zece ani, ample lucrări de lărgire a plajelor, după ce acestea au suferit un proces discret, dar continuu de eroziune.

Eugen Coroianu, 26.07.2024, 16:16

Pe litoralul românesc al Mării Negre s-au făcut, în
ultimii zece ani, ample lucrări de lărgire a plajelor, după ce acestea au
suferit un proces discret, dar continuu de eroziune.

În cadrul unui proiect în
valoare de 800 de milioane de euro, mii de tone de nisip au fost aduse din larg
şi reaşezate pe sectoarele afectate, astfel încât lăţimea acestora să crească
până la 100 de metri. Reabilitarea a vizat și două stăvilare, cu amenajări
speciale de mediu și cu un aport semnificativ în dezvoltarea biodiversităţii
marine și în reducerea riscului de deteriorare sau de pierdere a habitatelor.

Pe lângă lucrările de înnisipare a plajelor, au fost realizate şi structuri
hidrotehnice cu rol de protecţie suplimentară şi de fixare a aluviunilor,
precum şi lucrări de consolidare a falezelor. Un un rol important îl au şi
lucrările de stimulare şi refacere a ecosistemului marin.

Specialiştii
intenţionează să planteze iarbă marină pe o suprafaţă de aproape 800 de mii de
metri pătrați, pentru a asigura protejarea biodiversităţii apei Mării Negre şi
a creşterii calităţii acesteia, după cum arată un comunicat al companiei Apele
Române. Ideea aparține unui grup de oameni de ştiinţă britanici și este
promovată la nivel mondial. Iarba de mare este singura plantă cu flori din lume
care poate poleniza sub apă. Pe lângă faptul că oferă un habitat pentru multe
specii marine, ea captează şi carbonul de 35 de ori mai repede decât o pădure
tropicală, arată specialiștii în domeniu.

De ce a fost nevoie de aceste
lucrări, ne spune cercetătorul Florin Zăinescu: Mai mult de o
treime din plajele din Marea Neagră care se află în eroziune se găsesc în
România, iar în aceste proiecte de înnisipare de pe țărmul românesc se aduce în
discuție mai mult factorul climatic, care ar favoriza această eroziune.
Dar, de fapt, dacă este să ne uităm pe date și pe dinamica sedimentelor, vom
vedea că eroziunea este amplificată mai degrabă de intervențiile antropice.

Ce
a adus la această situație? Pe primul loc este construcția porturilor mari, cum
ar fi Midia Năvodari, la nord de Mamaia, sau Portul Constanța, care au
influențat dinamica sedimentelor. Pe țărmul românesc, sedimentele călătoresc de
la nord la sud, datorită valurilor care vin din nord-est, iar un dig mare care
se prelungește spre larg blochează aceste sedimente și nu mai permite plajelor
să fie alimentate, să crească în mod natural. Iar sedimentele sunt ca o hrană
pentru aceste plaje.

O altă intervenție umană care duce la acest fenomen o
reprezintă taluzările, ceea ce înseamnă că intervenim la nivelul falezelor.
Aceste faleze sunt o sursă naturală de sedimente pentru plajă, iar dacă noi le
cimentăm, le stabilizăm, le îndiguim – automat plajele nu vor mai fi hrănite cu
aceste sedimente care vin în mod natural.

După finalizarea proiectului, locuitorii din zona
litoralului românesc vor fi mai protejaţi, iar turiştii se vor putea bucura de
o plajă largă şi modernă. Mai mult, proiectul va avea efecte pozitive majore şi
în domeniul socio-economic, iar operatorii din zona litorală vor putea să îşi
dezvolte activitatea în cele mai bune condiţii, susţin oficialii de la Apele
Române.

L-am rugat pe Florin Zăinescu să ne spună care sunt avantajele și care
sunt dezavantajele acestor intervenții la plaje:

Faptul că avem o
plajă mai lată, cu mai mult sediment, este ca o zonă tampon care poate proteja
construcțiile și activitățile umane în fața mării. Apoi mai avem avantaje
precum spațiul care este creat pentru oameni în scop recreativ.

Mai multă plajă
înseamnă că putem găzdui mai mulți vizitatori, avem mai multe activități pe
nisip și de aceea sunt preferabile plajelor înguste. Iar ca dezavantaje, putem
vorbi de aspectul mai puțin atrăgător al plajelor, pentru că, de exemplu, la
plaja Eforie s-a intervenit atât cu diguri, cât și cu înnisipare. Când te urci
pe faleză la Eforie Nord și te uiți spre sud, vezi acum o mare de diguri în
locul apei și mie nu-mi plac, dar poate unii turiști pot aprecia o promenadă pe
diguri. Apoi aceste înnisipări au venit cu un nisip de o calitate, putem spune
inferioară, pentru că este mai grosier, uneori este și plin de scoici. Se pare
că această intervenție care a adus nisip mai grosier determină și o schimbare
în morfologia plajei. Înainte panta era mult mai lină, adică intram în apă și
adâncimea apei cobora progresiv. Acum este mult mai abruptă și mult mai adâncă
dacă înaintăm, iar asta se pare că poate crește și riscul pentru înotători,
favorizează puțin și generarea unor curenți mai puternici.

Iar nu în ultimul
rând, aceste intervenții au și un impact ecologic semnificativ, deci este un
mediu puternic deranjat, disturbat: și de unde se ia sedimentul, dar și unde se
așează.

Pe lângă plantarea de iarbă de mare, partea de
biodiversitate a proiectului mai are o componentă și anume menținerea și
dezvoltarea habitatelor pentru două specii de scoici (Donacilla Cornea și Donax
Trunculus). În acest sens s-a făcut un test pilot pentru a vedea dacă scoicile
rezistă unui proces de mutare și a avut o rată de succes de 100%.

În final, se
dorește extinderea arealului în care aceste scoici se dezvoltă. Avem
plaje care necesită susținere artificială, precum un bolnav care este conectat
continuu la aparatele care îi asigură funcțiile vitale, pentru că sursele
naturale de sedimente au fost decuplate din cauza activităților antropice. Continuăm
să tratăm efectele și nu cauzele bolii. Asta implică costuri suplimentare
uriașe și efecte care pot fi indezirabile pentru turiști, precum și o
vulnerabilitate în fața schimbărilor climatice, conchide cercetătorul
Florin Zăinescu.