Pădurile virgine din România

Pădurile virgine sunt ultimele ecosisteme forestiere în care natura supravieţuieste în forma sa pură, fără a fi afectată semnificativ de intervenția omului.

Eugen Coroianu, 24.02.2023, 10:43

Pădurile virgine sunt ultimele
ecosisteme forestiere în care natura supravieţuieste în forma sa pură, fără a
fi afectată semnificativ de intervenția omului. Dacă în restul Europei acestea
aproape că s-au pierdut, în România mai există aproximativ 250 de mii de
hectare. Din anul 2015 sunt protejate prin lege, pe măsură ce sunt înscrise în
Catalogului Pădurilor Virgine și Cvasivirgine. În pădurea virgină arborii mor
de bătrânețe, cad, se rup sau se usucă pe picior, iar lemnul mort rămâne acolo,
hrănind ecosistemul pentru generațiile viitoare. În pădurea virgină trăiesc
arbori de toate vârstele, de la sămânța abia încolțită, la cei care au atins
limita fiziologică, asemenea unei comunități: copii, părinți și bătrâni care se
sprijină reciproc, dând curs unei vieți armonioase și sănătoase, arată pe
site-ul său organizația de mediu WWF România. Sub coroanele giganților de peste
500 de ani viețuiesc împreună peste 10.000 de specii, de la organisme
unicelulare, ciuperci, plante, insecte și până la animale mari precum
mistrețul, cerbul, capra neagră, lupul, râsul, ursul brun. Dacă pădurea virgină
dispare, se pierde o evoluție naturală de mii de ani. Ea reprezintă atât o
lecție vie păstrată în adevărate laboratoare ale naturii, cât și o parte a
identității culturale a comunităților locale românești.

Despre importanța
acestor păduri ne-a vorbit Radu Melu, manager național al departamentului de
păduri la WWF România: Ele sunt importante din mai multe
puncte de vedere. Dacă ar fi să vorbim din perspectiva biodiversității, aceste
păduri sunt importante pentru că în ele se regăsesc acele categorii de specii
care au nevoie de liniște, de arbori foarte bătrâni, de lemn mort foarte mult,
practic acele categorii de specii care viețuiesc mai bine atunci când omul nu
intervine în pădure. Dacă avem un peisaj mare, foarte larg, în care avem și
pădure cultivată și pădure din care se extrage lemn, dar undeva avem și câteva
parcele cu pădure cvasivirgină în care noi nu am intervenit și lăsăm ca natura
să evolueze singură, atunci avem șanse să avem tot spectrul de biodiversitate
în zona respectivă. Deci este aportul de biodiversitate care vine cu ceva în
plus.

Aceste păduri vin cu ceva în plus față de pădurile cultivate. Într-o altă
ordine de idei, aceste păduri evoluează fără intervenție umană. Practic vedem
cam cum ar evolua natura, avem șansa să vedem cum gândește natura să evolueze
mai departe, dacă vreți, chiar în condițiile schimbărilor climatice. Pentru că
schimbări climatice am mai avut, planeta noastră s-a mai confruntat cu aceste
schimbări climatice și totuși în urma lor natura și-a găsit căile de a
supraviețui. Spre exemplu, fagul nu era specie dominantă înainte de ultima
glaciațiune. După ultima glaciațiune, fagul a evoluat foarte bine, a devenit o
specie dominantă în Europa. Așa a găsit natura soluția de a reîmpăduri și de a
se reface vegetația. Ei bine, acum stăm din nou și întrebăm, dar nu putem să
întrebăm natura într-o pădure cultivată sau, eventual, cu specii exotice.
Întrebăm natura în astfel de păduri naturale, în astfel de păduri care au o
evoluție pe care omul nu a perturbat-o și constatăm și vedem spre ce direcție
merge și putem să imităm și noi în pădurile cultivate același lucru.

Pentru a putea fi protejate de lege,
pădurile virgine din România trebuie introduse într-un catalog dedicat – un
proces care nu este deloc simplu, dar care merită efortul. Catalogul pădurilor
virgine și cvasivirgine este un proiect inițiat și susținut în permanență de
WWF, funcționează și este apreciat de autoritățile internaționale. Radu Melu
despre acest instrument ofical de protecție silvică: Catalogul
este de fapt o bază unde se regăsesc toate pădurile care au fost identificate
ca fiind păduri virgine sau cvasivirgine pe teritoriul țării noastre. În acest
catalog avem incluse practic acele parcele și sub-parcele – pentru că pădurea
în România se împarte în aceste unități de bază de management numite parcele
silvice – și pot fi identificate foarte ușor. Ele se regăsesc acolo. Se știe
exact la ce ocol silvic, în ce zonă, în ce județ se află aceste parcele și ele
se regăsesc în Catalogul Național cu suprafețe, cu toate detaliile, astfel
încât odată ce se face o nouă amenajare, un nou plan în care se stabilește unde
și ce și cât se poate tăia, aceste suprafețe sunt evitate. Acolo nu se mai
recomandă tăieri și suprafețele respective rămân astfel protejate pentru
totdeauna, întrucât legea nu mai permite ca în zona respectivă proiectanții să
vină să stabilească lucrări, tăieri, sau alte intervenții care să afecteze
evoluția naturală a acestor păduri.

Ministerul Mediului, Apelor și
Pădurilor actualizează periodic acest catalog, în care sunt acum incluse peste
71.000 de hectare de păduri virgine și cvasivirgine. Procesul continuă, dar
este nevoie de mai multă implicare din partea celor interesați: administratorii
de păduri și de arii protejate, instituții de învățământ sau de cercetare,
organizații neguvernamentale…