Câinii ciobănești din rasele autohtone păzesc și azi stânele din munți
Scopul principal al folosirii câinilor ciobănești astăzi este păstrarea faunei naturale cât mai aproape de normalitate.
Eugen Coroianu, 25.03.2022, 15:55
În trecut, oamenii și animalele sălbatice au populat aceleași teritorii, într-un echilibru natural. Pentru a se apară pe ei înșiși, dar și animelele domestice, oamenii, mai ales cei de la munte, și-au luat diverse măsuri de protecție, cum ar fi gardurile masive de lemn. O altă metodă de apărare a fost și încă mai este creșterea câinilor ciobănești, apți să alunge lupii și chiar urșii. Astfel, din necesitate, s-au creat în timp patru rase românești de câini specializați.
Scopul principal al folosirii acestor câini astăzi este păstrarea faunei naturale cât mai aproape de normalitate. Cu ajutorul lor se încearcă alungarea animalelor sălbatice care pun în pericol stânele și gospodăriile, în detrimentul măsurilor radicale de eliminare a acestora. O încercare de conviețuire om – natură după metode străvechi, cu scopul de a păstra, pe cât posibil în contextul economic și social actual, bogăția faunei Munților Carpați. Fundația de mediu Conservation Carpathia are un program prin care oferă gratuit pui de câini din rasa Ciobănesc Românesc Carpatin crescătorilor de animale care își pasc turmele în zona Munților Făgăraș. Aceștia sunt crescuți la Ferma de Biodiversitate Cobor. Câinii din această rasă autohtonă au fost alături de păstorii români încă din cele mai vechi timpuri. Iată ce ne spune Adrian Aldea – biolog management faună:
Pentru a obține acceptarea faunei sălbatice în comunitățile locale, trebuie să ne asigurăm că ținem conflictele la un nivel rezonabil: conflictele om – animal sălbatic. Carnivorele desigur că pot ucide animale domestice, mistreții pot râma fânețe, iar noi ca responsabili pentru managementul faunei pe fondurile de vânătoare pe care le avem în gestiune trebuie să ne asigurăm că evităm aceste probleme pe cât mai mult posibil. Ca prioritate este să evităm conflictele de la început și din acest motiv am inițiat acest program de creștere și de donare a câinilor de pază din rasa Ciobănesc Carpatin, o rasă eficientă de apărare a turmelor de animale domestice. De ce Carpatin Românesc? Pentru că în primul rând e o rasă care ne reprezintă, e o rasă specifică zonelor din munții României, care în ultimii ani tinde să fie înlocuită de tot felul de hibrizi sau alte rase mai puțin eficiente în lupta cu animalele sălbatice și în schimb mai agresive față de om. Acesta este un câine echilibrat care știe să-și facă treaba în munte.
Fermierii care primesc un Ciobănesc Carpatin din programul CARPATHIA devin proprietarii lui în decurs de un an, prin respectarea unor condiții obligatorii de îngrijre adecvată: tratament decent, hrană corespunzătoare, tratamente veterinare necesare. Din 2019 până în prezent fundația a donat 46 de căței. În România există patru rase autohtone, toate fiind de câini de paza ale turmelor de ovine sau bovine: Ciobănescul Românesc Mioritic, Ciobănescul Românesc Carpatin, Ciobănescul Românesc de Bucovina și Ciobănescul Românesc Corb. Despre acești câini ne vorbește Petru Muntean, purtător de cuvânt la Asociația Chinologică Română:
Românul nu poate trăi fără câine, nici la munte nici în gospodăriile de la țară, având în vedere situația cu care ne confruntăm în ultimii ani – creșterea populației de urși și de lupi. Ciobanii nu pot trăi fără câine și nu pot menține securitatea turmelor fără acești câini. Acum, despre cele patru rase de câini: după limbajul de specialitate două dintre ele aparțin grupei întâi FCI, care e dedicată câinilor ciobănești și celelalte două rase, mai mari, mai solide, Ciobănescul de Bucovina și Ciobănescul Românesc Corb aparțin unei secțiuni din grupa a doua care e dedicată câinilor de pază și apărare, Moloșilor, deci câinilor de talie mare. Diferența dintre ele este vizibilă în ceea ce privește structura corporală – capul e diferit. La Carpatin și la Mioritic este mai de tip lupoid, sunt capete mai ușoare, mai alungite, pe când la celelalte două rase capetele sunt mai puternice, mai mari și amintesc foarte mult de Mastifful Tibetan, de Saint Bernard – o rasă pe care o cunoaște probabil foarte, foarte multă lume. Deci sunt câini mai puternici, mai impozanți, mai masivi.
Ce îi unește pe toți acești patru câini ciobănești: capacitatea lor excepțională de a păzi turmele. E un instinct natural pe care îl au, acela de a fi foarte buni paznici și ocrotitori ai omului și ai gospodăriilor. Fauna acestei zone a impus ca aceste rase să fie prăsite pentru a fi paznici redutabili. Sunt circumspecți cu străinii și își apără foarte bine teritoriul, dar, contrar tuturor așteptărilor, în momentul în care sunt scoși de către stăpânii lor într-un alt areal, necunoscut, se comportă extrem de bine, sunt echilibrați, sunt câini care își văd de treaba lor. Sunt extrem de supuși stăpânului.
Mai multe amănunte despre acești minunați câini românești specializați (istorie, caracteristici, standarde de rasă) puteți găsi pe site-ul asociației: www. ach. ro, în limbile română, engleză și franceză.
