Ziua Mondială a Radioului
Ziua Mondială a Radioului, marcată anual pe 13 februarie, se celebrează ca urmare a deciziei luate la cea de-a 36 Conferinţă Generală a UNESCO din noiembrie 2011.
Christine Leșcu, 12.02.2014, 10:22
Ziua Mondială a Radioului, marcată anual pe 13 februarie, se celebrează ca urmare a deciziei luate la cea de-a 36 Conferinţă Generală a UNESCO din noiembrie 2011. Aşadar, prima dată Ziua Mondială a Radioului s-a sărbătorit pe 13 februarie 2012, când se împlineau 66 de ani de la înfiinţarea postului de radio al Naţiunilor Unite. Şi de atunci, această zi reprezintă un moment ideal pentru a ne reaminti de rolul important pe care undele herţiene l-au avut şi îl au încă în viaţa fiecăruia dintre noi. Pe lângă accesul la informaţii de larg interes, radioul a oferit şi divertisment precum şi căldură sufletească după cum ne mărturişeşte Viktor Yakovlev ascultător al RRI din Moscova.
“Greu poţi găsi un om în viaţa căruia Radioul nu joacă un mare rol. E tot atat de greu precum a găsi un punct pe planetă unde nu există Radio. Eu am trăit într-un sat unde nu era electricitate. Însă aveam un Radio cu baterii şi acolo am auzit pentru prima dată în viaţa muzica – una dintre primele amintiri plăcute din viaţa mea. Mai târziu, la oraş, la loc de cinste pe perete era un Radio. În ultimul timp ascult Radio pe Internet. Dar…totuşi…sunt emisiuni Radio. Însă cât timp nu toată lumea are acces la Internet pot spune că Radioul joacă un rol mult mai mare decât acest înlocuitor al său din civilizaţia modernă. După părerea mea, Radioul are un rol mult mai important chiar decât Televiziunea.”
Radioul a fost prezent în momentele cruciale din viaţa multor oameni şi încă îi mai însoţeşte în călătoriile lor reale şi imaginare, după cum recunoaşte Richard Cooke, ascultător RRI din Marea Britanie: “Suntem în 2014, am implinit 67 de ani, şi-mi dau seama că o mare parte din viaţa mea a fost legată de radio, fiind fotograf, scriitor şi jurnalist. Călătoriile m-au purtat în jurul globului în tot acest timp: din Australia în Antarctica, din Finlanda în Insulele Falkland, din Sahara în America de Sud. Dacă n-ar fi fost radioul pe unde scurte, n-aş fi aflat atât de repede că omul a păşit pe Lună, când Apollo 11 a aselenizat, a purtat primii oameni pe Lună, americanii Neil Armstrong şi Buzz Aldrin, pe 20 iulie 1969, la ora 20:18 UTC. Lumea înca are nevoie de radio, în toate formele sale uimitoare.”
În epoca tehnologiei digitale, radioul şi-a făcut, de asemenea, loc. Chiar dacă nu mai este ascultat exclusiv pe unde hertziene, el îi însoţeşte pe oameni pe internet, de la telefonul mobil sau de la alte aparate ultra-moderne. Iar undele hertziene se bucură, în continuare, de atenţia radioamatorilor, cum este şi ascultătorul RRI din Germania Gerhard Siegbert: “De 44 de ani am ca hobby recepţia de posturi radio din toată lumea, sunt deci un dinozaur al undelor scurte. Urmăresc cu neplăcere devalorizarea înceată a undelor scurte analogice, care au fost părăsite de numeroase posturi de radio pentru străinătate în favoarea internetului. Noi, ascultătorii RRI, suntem bucuroşi că RRI emite în continuare pe undele scurte, care pot fi recepţionate oricând şi oriunde.”
Tot pe unde scurte ascultă RRI şi Jean-Marie Monplot din Franţa: « Licenţa de radioamator mi-a permis să intru în contact, confirmat prin qsl, cu peste 200 de regiuni din toată lumea. Desigur, continuăm să ascultăm şi radiouri internaţionale, peste 400 de posturi pe unde scurte şi în limbile franceză, engleză, spaniolă din peste 150 de ţări. Astăzi, când undele scurte stau să dispară, Internetul îmi permite să păstrez legatura cu prietenii de radio, iar ceea ce mă interesează acum este calitatea pentru a-mi perfecţiona cunoştinţele internaţionale. »
Pentru ascultătorul italian Stefano Citterio, radioul nu va fi detronat de nimic altceva: “Radioul a fost, este şi va fi mereu pentru mine primul mijloc de comunicare din lume, acela pe care nimic nu-l va putea înlocui, acela care, chiar şi în caz de război sau de piedici de orice tip, asigură nevoia primară a fiinţelor umane, aceea de a fi informate, de a asculta voci care să nu fie toate egale şi uniformizate, de a le fi alături în momentele frumoase sau urâte ale vieţii. Radioul este viu şi trăieşte!”
Iar pentru Volodimir Sîtnikov, din Ucraina, radioul înseamnă: “… curiozitate, plăcere, cultură, cât şi un mijloc de comunicare în condiţii extreme.”
Prima emisiune de radio în România a fost transmisă pe 1 noiembrie 1928 şi cam tot de atunci, au început să fie difuzate şi transmisiuni experimentale pentru străinătate. Primele emisiuni propriu-zise în limbi străine ale Societăţii Române de Radio au fost, însă, concepute, la începutul anilor ’30 ai secolului XX, pentru informarea corpului diplomatic din capitala României. În timp, oferta de emisiuni în limbi străine se diversifică, mai ales în perioada celui de-al doilea război mondial şi după aceea, astfel încât Radio România Internaţional transmite azi în 10 limbi străine, în limba română şi în dialectul aromân, pe unde scurte şi pe internet. Pe unde scurte ascultă RRI şi Shan Jinhai care nu uită să ne felicite de Ziua Mondială a Radioului: “Mie unuia radioul îmi aduce multă bucurie, radioul este, în familia noastră, un factor de armonie, un festin, fie că e vorba de emisiuni transmise pe unde medii sau scurte ori în FM. Un zâmbet în plus ne aduc scrisorile primite, vocile familiare pe care le auzim şi care cu adevărat ne emoţionează, aşa încât, în numele întregii mele familii, vă transmit, cu această ocazie, cele mai bune urări, din depărtare, şi gindurile cele mai calde.”
Roberto Carlos Alvarez-Galloso din Miami, SUA, este un alt radioamator pasionat: “Doresc să vă felicit cu ocazia Zilei Mondiale a Radioului. Într-o societate dominată de Internet, radioul continuă să aibă un rol important deoarece doar radioul menţine toată lumea conectată în caz de dezastru natural sau într-o dictatură. Sunt ascultător constant al RRI din 1970 şi pentru mine este o plăcere şi o onoare să vă primesc în casa mea şi în orice loc mă aflu.”
Anul acesta, UNESCO a ales să promoveze, odată cu Ziua Mondială a Radioulul, egalitatea de gen, rolul femeilor în mass-media precum şi politicile antidiscriminare.
