Voluntariat în prag de sărbători
La îndemânul tatălui ei, Alina a făcut ASE-ul, dar n-a practicat niciodată. Pentru mulţi dintre noi poate părea patetic sau demodat, dar asta e Alina.
Corina Sabău, 24.12.2014, 12:00
La îndemânul tatălui ei, Alina a făcut ASE-ul, dar n-a practicat niciodată. Pentru mulţi dintre noi poate părea patetic sau demodat, dar asta e Alina: ”De mică mi-a plăcut să ajut. Asta îmi închipui că e menirea mea. Când eram copil furam bani de acasă şi-i dădeam copiilor săraci”. I-ar fi plăcut să ajungă în Somalia şi să-i ajute pe copiii de acolo. Apoi, şi-a dat seama că oriunde e nevoie de ajutor, aşa că a rămas în România, unde în urmă cu 10 ani a înfiinţat asociaţia Sens Pozitiv. Echipa formată de Alina Dumitriu lucrează cu grupurile vulnerabile la HIV. Adică oamenii şi copiii străzii, femeile care practică prostituţia, heroinomanii. Mai nou, Alina Dumitriu oferă consiliere şi unor femei din Nairobi, infectate cu HIV. Pentru a-i înţelege pe copiii şi oamenii pe care îi ajută, Alina Dumitriu s-a specializat şi în psihoterapie. Primul şoc al Alinei, când a început să facă terapie cu adolescenţii şi copiii infectaţi cu HIV, a fost să constate că ei nu primiseră informaţii de bază despre boala lor. Din observaţia Alinei cei mai mulţi nu aveau SIDA, ci erau infectaţi cu HIV. Lucrând cu aceşti copii şi tineri, unii de 15, 16 ani, le-am identificat nevoile. Nu aveau relaţii bune cu medicii, nu comunicau cu aceştia, credeau că sunt mai bolnavi decât erau, cu toate că mulţi puteau duce o viaţă aproape normală. Evident, nu ştiau prea multe lucruri despre HIV, ei aşteptau să moară. Asta m-a impresionat foarte tare şi am început să citesc despre afecţiunea lor. Şi am început să le povestesc. Apoi am început să traduc, mi-am dat seama că nu există nici un fel de informaţie în limba română în afara sfaturilor de prevenire. Oamenii sunt sfătuiţi cum să nu se infecteze, dar informaţii pentru cei erau deja se află în situaţia asta nu existau în limba română.”
Colaborarea cu spitatele n-a deloc uşoară. Staff-ul medical a fost destul de rezistent. În primul rând pentru că noi veneam cu un alt limbaj. Un doctor infecţionist a văzut că eram informată şi a început să-mi trimită tot mai mulţi pacienţi. În felul ăsta, am fost nevoită să învăţ tot mai mult, pentru că tinerii aveau tot felul de întrebări şi de multe ori trebuia să mă informez ca să le răspund. Am format nişte tineri care trăiesc cu HIV şi fac parte dintre echipele medicale, i-am format ca educatori între egali. Dar e dificil. Spitalele şi medicii opun rezistenţă la sugestiile noastre. Totuşi, în timp ne-am câştigat respectul.”
De vreun an, Alina nu mai are fonduri de salarii şi activităţi în cadrul asociaţiei. Când şi când, mai primeşte ceva bani oferind consultanţă unei companii farmaceutice. Dar cea mai mare nemulţumire a Alinei Dumitriu este că nici unul dintre guvernele care s-au succedat n-a fost capabil să rezolve problema persoanelor infectate cu HIV. N-au acces la servicii medicale. Iar corupţia politică îi afectează în mod direct. Se fură banii din bugetul de sănătate”, consideră Alina Dumitriu. În domeniul meu nu sunt servicii. Autorităţile nu le oferă absolut nimic în acest moment persoanelor care trăiesc cu HIV, persoanelor şi copiilor fără adăpost. Nu există nici un fel de servicii pentru ei, toate aceste activităţi sunt susţinute de ONG-uri. Cred că autorităţile ar trebui să susţină aceste activităţi pe care voluntarii deja le fac. Pentru că noi deja avem expertiză în domeniu. Avem nevoie să ne fie susţinută activitatea Şi mai cred că nişte campanii ar stimula voluntariatul. Sunt zece ani de când fac voluntariat şi n-a fost an în care să fac pauză de la asta. Şi e foarte important, primeşti recunoştină. Adică eu mă bucur întotdeauna cînd văd un om care este mai bine după ce a interacţionat cu mine sau după ce a interacţionat cu un ONG”.
Asociaţia Sens Pozitiv organizează de patru ani, în preajma Crăciunului, evenimentul caritabil Cutiuţe Fermecate. Acum patru ani, echipa Alinei, împreună cu alţi voluntari, a gătit pentru 150 de persoane, copii şi adulţi care trăiesc pe stradă sau provin din medii defavorizate. Anul acesta, numărul invitaţilor la petrecere s-a mărit, ajungând la 600. Mai multe informaţii despre asociaţia înfiinţată de Alina Dumitriu găsiţi la www.senspozitiv.blogspot.com.
În urmă cu 6 luni, Iarina Ştefănescu a fondat programul educaţional Ajungem Mari şi a reuşit în scurt timp să încheie parteneriate cu Direcţiile de Protecţie a Copilului din sectoarele 1, 2, 3 şi 6. Scopul programului a fost dezvoltarea personală a copiilor, creşterea încrederii în sine şi formarea de abilităţi de comunicare şi lucru în echipă. Rezultatele deja s-au văzut. „Dă-ti pasiunea mai departe” este un proiect prin care peste 160 de voluntari merg săptămânal la copii pentru a le preda prin joc diverse domenii sau arte: literatură, cinematografie, dans, egleză, istorie, biologie, muzică s.a. „Explorator pentru o zi” presupune vizite la muzee, în parcuri, la teatru, film, operă. Un alt proiect este „Indrăzneşte să visezi” şi urmăreşte primii paşi în orientare profesională: vizite in diverse locuri de munca, fabrici si companii. Iarina este energia pozitivă intruchipată şi ea vine pe două roţi oriunde, iar mai mult decât îşi iubeşte bicicleta, iubeşte să ajute. Astfel viaţa copiilor din centrele sociale a devenit mai luminoasă datorită iniţiativei ei ce pe zi ce trece ajunge mare şi din ce în ce mai mare” spune Anca Mihaela Tudose, voluntar, despre Iarina. În ultima vreme, este de părere Iarina Ştefănescu, voluntariatul este mult mai încurajat. Şi de către părinţi, şi de către profesori. Noi lucrăm acum mai ales cu liceenii şi studenţii şi am simţit o deschidere destul de mare în liceele bune din Bucureşti, de unde provin şi cei mai mulţi voluntari. Am simţit că sunt încurajaţi în această activitate.”
Cât despre rezultate, Iarina spune că au început să fie vizibile. Sunt constatate de voluntari de la o oră la alta. Uneori este mai simplu de lucrat cu copiii, alteori este mai dificil, depinde de situaţia copiilor, de situaţia fiecărui centru de plasament în parte. Lucrăm şi în apartamente de tip familial, unde lucrurile sunt puţin diferite. Revenind la rezultate, se pot vedea progrese şi la şcoală, pentru că voluntarii fac şi pregătire pentru şcoală cu copiii, o pregătire prin joc, astfel încât copiii să nu se plictisească, de asemenea, copiii să câştige o mai mare siguranţă de sine. Copiii îi văd pe voluntari ca pe nişte modele şi le copiază comportamentul şi da, se văd rezultatele. Copiii au devenit mai deschişi, mai imaginativi, dezvoltarea imaginaţiei este un alt obiectiv al voluntarilor. De asemenea, copiii învaţă să lucreze în echipă, pentru că voluntarii fac cu ei şi jocuri care presupun spiritul de echipă, dar probabil că rezultatele se vor vedea şi mai bine peste un an.”
Iarina Ştefănescu a fost declarată Voluntarul anului în domeniul educaţie în cadrul Galei Naţionale a Voluntariatului. Amănunte despre porgramul de voluntariat Ajungem Mari la adresa http://www.ajungemmari.ro
