Un recensământ mult așteptat
Din cauza crizei sanitare generate de noul coronavirus, recensământul, desfășurat o dată la un deceniu, a fost amânat pentru 2022, dar a fost precedat, în martie, de o simulare.
Roxana Vasile, 07.04.2021, 15:49
România, asemenea tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, ar fi trebuit să organizeze, anul acesta, un nou recensământ al populaţiei şi locuinţelor. Din cauza crizei sanitare generate de noul coronavirus, recensământul, desfășurat o dată la un deceniu, a fost, însă, amânat pentru 2022, dar a fost precedat, în martie, de o simulare. Aproximativ 50.000 de gospodării din întreaga țară au fost selectate să participe la un recensământ de probă, în cadrul unei acțiuni ce a redat, în miniatură, ce se va întâmpla anul viitor.
De ce a fost nevoie de o simulare ne spune directorul de comunicare al Institutului Național de Statistică, Cătălin Raiu: Simularea e cvasi-obligatorie, e prezentă în cazul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene și are rolul de a testa diverse reacții în primul rând ale populației în fața chestionarului, în fața metodelor prin care se aplică chestionarul și pentru a calibra, organizatoric, diferite instrumente pentru ca, la recensământul mare, cel real, cel care numără efectiv bob cu bob populația, să nu existe episoade stângace.”
Mandatat cu organizarea acestui nou recensământ din 2022, Institutul Naţional de Statistică are o experienţă profesională impresionantă de peste 150 de ani şi 12 recensăminte realizate de la înfiinţarea sa, în 1859, până acum. Nevoia imperioasă ca întreg procesul să se desfășoare ca la carte e dublată de o ambiție – după cum precizează tot Cătălin Raiu: Pentru prima dată în România, ca de atfel și în cazul altor state ale Uniunii Europene, ne aflăm în fața unei ambiții, dacă o pot numi așa: anume ca recensământul să fie unul digitalizat, cu alte cuvinte, pentru prima dată în România s-a scos complet utilizarea hârtiei și avem două procese digitale care înlocuiesc celebrul formular pe hârtie pe care trebuiau să îl completeze oamenii sau recenzorul, în dialog cu oamenii. Astfel, avem o etapă de auto-recenzare prin care oamenii, atât la recensământul de probă, cât și la cel mare, au primit și vor primi un link către chestionar unde se pot auto-recenza, deci își pot completa singuri datele solicitate. Și etapa a doua – interviu față în față, tot în baza unui instrument digital, de data aceasta tableta. Cu alte cuvinte, recenzorul vizitează locuințele oamenilor și consemnează răspunsurile acestora direct în tabletă. Datele, deja, introduse prin auto-recenzare sau prin consemnarea recenzorului se varsă direct în baza de date și, de acolo, sunt procesate mai departe.”
Dacă interesul recensământului de probă din luna martie a fost doar acela de a testa instrumentele ce vor sta la baza muncii ulterioare a statisticienilor, în schimb, scopul recensământului propriu-zis de anul viitor este de a răspunde fie și numai la întrebarea scurtă pe care mulți dintre noi ne-o punem adesea: «câți (mai) suntem?» de la nivel național, până la nivelul celei mai mici localități.
Se impun, însă, câteva precizări, inclusiv legate de românii din diaspora, pe care le face directorul de comunicare al INS, Cătălin Raiu: Recensământul, prin definiție, nu doar la noi, ci și în altă parte, consemnează populația rezidentă, adică populația care se află pe teritoriul unui stat și își propune să rămână între granițele acelui teritoriu pe o perioadă de 12 luni. Este metodologia Eurostat, a Uniunii Europene, și nu poate fi schimbată. Deci, în urma acestui recensământ, vom afla ce populație rezidentă, indiferent de cetățenie, indiferent de etnie, are România pe teritoriul său. La momentul de față, Institutul Național de Statistică estimează stocul de români din afara granițelor țării la 3,3 – 3,4 milioane de persoane. Cu ocazia recensământului, care, așa cum spuneam, se desfășoară aproape simultan și în baza unei metodologii identice la nivelul Uniunii Europene, România află câți români sunt în țările membre ale Uniunii prin recensămintele organizate în fiecare țară de acolo. Cu alte cuvinte, noi știm câți români sunt în afara granițelor țării în măsura în care cooperăm, colaborăm și primim informații de la institutele naționale de statistică din țările respective.”
În urma întrebărilor formulate la recensământul de anul viitor, referitoare la studii, ocupație, venituri, religie, etnie, locuințele în care trăiesc oamenii sau dotările pe care le au în casă, profilul cetățeanului rezident în România va fi creionat în detaliu. Scopul este de a oferi informaţii esenţiale şi de calitate pentru politicile publice sociale sau economice, pentru dezvoltarea durabilă a comunităţilor şi oraşelor, pentru mediul academic sau pentru oamenii de afaceri. Cătălin Raiu:
Recensământul surprinde profilul socio-demografic al populației. Asta este miza – să știi modul în care arată populația de pe teritoriul unei țări cu indicatori care merg de la pregătirea profesională, până la standardele de viață, bunăstarea fiecărei categorii profesionale ș.a.m.d. Sunt și indicatori să le spunem mai sensibili sau foarte interesanți în perspectiva anumitor politici publice finanțate inclusiv de Uniunea Europeană, spre exemplu, în privința apartenenței etnice a persoanelor, sunt indicatori foarte relevanți strict în plan național, precum apartenența religioasă. Și aici trebuie să vă mărturisesc că una din strategiile noastre vizează tocmai un parteneriat accentuat cu reprezentanții minorităților etnice și cu cei ai cultelor religioase, pentru că ele, prin definiție, sunt organizații direct interesate să-și maximizeze numărul de membri cu ocazia recensământului. Practic, ca să dau un exemplu foarte precis, finanțarea cultelor în România, pentru următorii zece ani de după încheierea recensământului, se face în baza procentelor rezultate din recensământ. Cu alte cuvinte, fiecare cult religios va fi foarte interesat sau noi trebuie să creăm această dorință din partea lor să fie foarte interesate ca numărul de membri să fie cât mai aproape de realitate.
Vă mai dau un exemplu! Minoritatea rromă din România este foarte nemulțumită de faptul că, la recensămintele anterioare, numărul oficial al rromilor a fost unul care nu corespunde realității și, sigur, e posibil ca lucrurile să stea așa, dar noi am început, de anul trecut chiar, să dialogăm foarte strâns cu autoritățile publice care se ocupă de politici publice în domeniul vieții rromilor sau cu organizații non-guvernamentale, pentru a le convinge să convingă, la rândul lor, membrii comunității lor că această declarare foarte fidelă a etniei fiecărei persoane contribuie în mod direct la finanțarea pe care aceste comunități o primesc pentru următorii zece ani. Deci nu e o chestiune care să aproximeze realitatea sau care să servească strict în scop științific, ci una cu efecte concrete în termeni de politici publice, de finanțare și de fonduri pentru următorii zece ani, bani naționali, bani europeni sau extra-europeni, de pildă de la Banca Mondială.”
Anul viitor, între 14 martie și 15 mai va avea loc etapa auto-recenzării, urmată de etapa – între 16 mai și 17 iulie – a recensământului față în față, prin vizita acasă a unui recenzor, în condiții sanitare, se speră, mai relaxate decât cele actuale. Primele rezultate, parţiale, vor fi prezentate spre sfârşitul anului 2022. Cele finale, atât din România, cât și din toate statele membre ale Uniunii Europene, vor fi cunoscute la finele lui 2023.
