Tinerii cu sindrom Down învață meserie

Într-o ceainărie dintr-un colț mai stingher al Centrului Vechi al Capitalei, te invită să le treci pragul și să te relaxezi într-o atmosferă luminoasă câțiva tineri cu sindrom Down.

Christine Leșcu, 09.11.2022, 13:44

Într-o ceainărie dintr-un colț mai stingher al Centrului
Vechi al Capitalei, te invită să le treci pragul și să te relaxezi într-o
atmosferă luminoasă câțiva tineri cu sindrom Down. Ei sunt membri ai Asociației
DownPlus București și fac voluntariat pentru a-și dezvoltat abilitățile de
picolo grație unui proiect desfășurat împreună cu Direcția Generată de
Asistență Socială a Bucureștiului care, de altfel, a și pus la dispoziție
spațiul ceainăriei. De la Georgeta Bucur, reprezentanta Asociației DownPlus
București, aflăm scopurile acestui proiect care, deocamdată, este gândit pentru
un an: Este un parteneriat în care am plecat la drum pentru a vedea dacă
tinerii noștri cu sindrom Down se pot descurca în meserii noi. De altfel, am
mai derulat și alte proiecte prin care am încercat să ne dăm seama cam ce
meserie ar putea practica și cum am putea noi să îi inserăm cumva pe piața
muncii. (…) Încercăm să facem acest lucru prin voluntariat timp de un an de
acum încolo și vom vedea ce se va întâmpla în luna mai. (…) În acest caz, vom
ști sigur care dintre tinerii noștrii pot să facă această meserie de picolo și
care nu s-ar putea descurca.

S-a optat pentru
voluntariat și nu pentru angajare din cauza legistației care nu permite ca o
persoană cu sindrom Down să primească și pensie pentru afecțiunea lor, și
salariu. Așa că momentan, lucrul la ceainărie este, mai degrabă, o oportunitate
de învățare și de socializare, ne mărturisește Georgeta Bucu : Ei primesc cu bucurie orice provocare. Ideea de ceainărie chiar i-a
făcut fericiți (…) și încercăm să acoperim o cât mai vastă gamă de activități
ca să îi ținem într-un program activ. Îi ținem departe de ceea ce s-ar putea
întâmpla dacă ar sta în casă. Mă refer la faptul că ne dorim să nu se îngrașe,
să nu cadă pradă înclinațiilor către depresie, de exemplu, pentru că ei nu sunt
făcuți să stea singuri. Și atunci am căutat aceste căi de a-ii scoate din casă
și de a ne da seama dacă ne putem gândi pe viitor să înființăm o afacere
socială și să îi angajăm. (…) Sigur îi ajută și din punct de vedere medical, îi
face să fie bucuroși că fac parte unui grup. Practic, ei în asociație se simt
ca în familie și se bucură de fiecare întâlnire, indiferent de scopul
întâlnirii acesteia. Fie că vin în ceainărie, fie că fac activități sportive
(…) sau că vin la orele de dans, ei vin cu aceeași bucurie.

Printre cele 25 de
persoane cu sindrom Down, cu vârste între 18 și 42 ani, înscrise în proiect, se
află și Anca Miron de 39 de ani, încăntată să lucreze la ceianărie. Servesc clienții la masă cu ceai, cafea, apă și suc. Îmi place foarte
mult. Cu clienții mă înțeleg bine și îi servesc cu ce le place. (…) Mie îmi
place să călăresc, să pictez. Îmi plac sporturile.

Sporturile îi plac și lui
Călin Marinescu de 21 de ani:
Fac voluntariat aici. Îmi place să
servesc oamenii și să-i ajut. Dar mi-aș dori să fac altă profesie în turism, să
lucrez în agenție de turism sau să fiu hotelier. Îmi place mult să călătoresc
prin lume. (…) Cel mai mult mi-a plăcut în Abu Dhabi, unde am strâns multe
medalii de la gimnastică. Am luat două medalii de aur la cal cu mânere și la
inele și medalii de bronz la sol și la individual compus.

De altfel, toți tinerii
care fac voluntariat la Fitoceainăria SanThe sunt foarte activi și implicați în
diverse activități : sport, dansuri, muzică. Luminița Miron, mama Ancăi și
una dintre participantele la proiect, ne-a mărturisit că, de cele mai multe
ori, se lucrează în tandem : părinte-copil: Au multe
hobby-uri. Și să știți că au și foarte multe abilități. Pe lângă dragostea
enormă pe care o împărtășesc tuturor, căci sunt foarte calzi, foarte primitori,
foarte deschiși în fața tuturor, ei lucrează cu rezultate foarte bune la
gimnastică. Sportul este un lucru care îi motivează și pentru care chiar au
abilitățile de a participa, e adevărat, în competiții speciale, dar la toate
aparatele de la gimnastică, patinaj pe gheață, patinaj pe role, schi. (…) Le
place muzica foarte mult și atunci fac și dansuri populare, și dansuri moderne.
(…) Și nu obosesc. De fiecare dată când se întâlnesc, sunt foarte bucuroși .
Niciodată nu refuză nici o provocare.

Deși la prima vedere pare
un program solicitant, se găsesc resurse de regenerare a energiei. Luminița
Miron: Trebuie însoțiți în permanență, dar atunci
când îi vedem cât de fericiți sunt și cât de bine se dezvoltă și ce abilități
deprind, nu mai există oboseală nici pentru noi. Ne mobilizează și pe noi, ne
transmit din energia lor și astfel suntem acolo alături de ei și ne bucurăm
alături de ei de orice reușită de-a lor. (…) Îți găsești resursele necesare
pentru că știi că dezvoltarea lor care din fericire, nu se oprește așa cum li
s-a prognozat la naștere. Ei se dezvoltă în continuare și își dezvoltă și
anumite deprinderi. Și atunci, și ca părinte, ai întodeauna putere pentru
copilul tău.

Și momentan,
Fitoceainăria SanThe din Centrul Vechi își așteaptă clienții dornici să-i
cunoască pe tinerii cu sindrom Down și să stea de vorbă cu ei la ceașcă de
ceai. Georgeta Bucur revine la microfon:
Ne
face plăcere să interacționăm cu clienții noștrii. Sunt oameni care vin pentru
că au auzit de acest proiect și încearcă să vadă despre ce este vorba. Sunt
persoane care știu despre ce este vorba, știu ce înseamnă sindromul Down și vin
special ca să ne susțină. Am avut marea bucurie să avem să ne treacă pragul o
familie din Iași care practic venise să viziteze Bucureștiul și au ales ca două
ore din programul de vizită să ni-l dedice nouă.

Până la finalul proiectului, în primăvara anului viitor,
Asociația DownPlus București speră ca tinerii să deprindă cât mai bine meseria
de picolo și ca posibilii angajatori să devină mai receptivi față de ei.