Sprijin românesc pentru refugiații ucraineni

Aproape 400.000 de cetățeni ucraineni s-au refugiat în România de la începutul războiului declanșat de Rusia prin atacurile asupra Ucrainei.

Christine Leșcu, 16.03.2022, 16:35

Aproape 400.000 de cetățeni ucraineni
s-au refugiat în România de la începutul războiului declanșat de Rusia prin
atacurile asupra Ucrainei. În mai multe puncte de trecere a frontierei comune
de aproape 650 de kilometri, refugiații au început să apară încă din 24 de
februarie, mai ales în partea de nord, intrând prin Maramureș și Moldova și mai
puțin spre est, pe la gurile Dunării. În aceste zone de graniță, au fost
primiți imediat de localnici care, mobilizându-se instantaneu și instinctiv,
le-au sărit în ajutor oferindu-le masă și casă. Au urmat reprezentanții
societății civile și apoi instituțiile oficiale, care au instalat corturi, au
strâns ajutoare de primă necesitate, au oferit informații și transport celor
care doreau doar să tranziteze România. Consiliul Național Român pentru
Refugiați a fost acolo, încă din 24 de februarie, pentru a-și oferi expertiza, ne
spune Ana Cojocaru, reprezentanta acestei organizații.

Colegii mei sunt în
teren în momentul de față, căci suntem prezenți în multiple puncte de trecere a
frontierei. Noi suntem un ONG cu specializare în expertiză juridică. Deci tot
ce putem noi face este să oferim informare și consiliere, iar la nevoie
consiliere despre procedura de azil în cazul acelor persoane care vor protecția
statului român. În același timp avem și două linii de telefon deschise la care
putem să fim apelați oricând, la orice oră din zi sau din noapte. Primim zeci sau sute de apeluri zilnic și pe
aceste linii. Suntem prezenți și în toate centrele de refugiați din țară cele
aflate în subordinea Ministerului de Interne, mai exact a Inspectoratului
General pentru pentru Imigrări.

Multe
dintre nelămuririle birocratice referitoare la staționarea și la traversarea
teritoriului României au fost centralizate, în mai multe limbi străine, pe site-ul
dopomoha.ro, un proiect susținut de instituții publice în colaborare cu asociații
non-guvernamentale. În plus, din cauza gravității situații, multe dintre
formalității intrării în România s-au simplificat. N-a fost chiar așa de la
început, detaliază Ana Cojocaru:

Întrebările pe care le primim noi sunt
mai ales legate de intrarea pe teritoriul României și de tranzitarea
teritoriului României. Într-adevăr România nu a avut în istoria recentă niște
fluxuri atât de mari de persoane. Cumva era natural să fie nevoie de un mic
proces de ajustare, dar cred că suntem acum pe drumul cel bun și că avem din ce
în ce mai multă claritate și coordonare între stat și societate civilă și între
instituțiile statului în general.

Însă, ceea ce impresionează mai presus de
orice este răspunsul rapid și empatia românilor obișnuiți față de refugiați.

Ana Cojocaru de la Consiliul Național Român pentru Refugiați:

Cred că nici în cele mai frumoase vise ale noastre nu am fi putut
anticipa acest răspuns extraordinar al societății civile, al persoanelor fizice
în general și al comunităților din zonele de frontieră. Sunt extrem de multe
inițiative ale ONG-urilor și ale statului care sunt menite să susțină
persoanele strămutate din Ucraina și capacitatea de răspuns este absolut extraordinară.
Vă dau un exemplu: sâmbătă noapte la ora 11 și jumătate căutam o soluție pentru
un grup de 14 persoane din care o parte erau copii și am găsit în 10 minute o
soluție de cazare pentru aceștia de la un alt om de încredere. Sigur au fost și
dificultăți, mai ales, la început pentru că volumul de oameni care voiau să
ajute era atât de mare încât s-a creat un pic de haos în punctele principale de
trecere a frontierei. Între timp, la nivel central, au început să se strângă
informații despre toate aceste inițiative. S-au constituit celule la nivelul
județelor cu puncte de trecere a frontierei spre Ucraina și Republica
Moldova. Și acolo cred că suntem în
momentul de față într-un proces de ajustare de coordonare din ce în ce mai
bună.

Unul dintre români care, încă din prima zi
de război, i-a ajutat pe refugiați a fost Ștefan Mandachi un antreprenor local
din zona Sucevei. Impresionat de mulțimea de oameni care din toată agoniseala
lor de-o viață, au strâns ce-au putut într-o sacoșă și-au fugit cu copiii și
animalele după ei, fără să știe dacă se vor mai întoarce, Ștefan Mandachi le-a
oferit cazare și masă gratuite în hotelurile și restaurantele sale. Pe câți i-a
ajutat până acum, Ștefan Mandachi nu știe.

Nu pot
să vă dau un număr exact acum. Știu că în fiecare zi sunt peste 200 de
persoane. De pildă, într-o zi am deschis încă un salon. Cred că atunci a fost
în număr un număr record: 300 și ceva de oameni. În principiu, în fiecare zi,
sunt peste 200 de persoane care dorm la noi. În final noi am făcut un call
center, am format o echipă și prin intermediul acestei formule pe care am
găsit-o oamenii vin la noi cu oferte de apartamente, de transport, de ședere pe
termen scurt, mediu și lung. Iar acum unul dintre obiectivele noastre
prioritare este să reușim să îi ducem pe acești oameni la locurile de cazare
sau să îi transportăm în Europa unde vor să ajungă ei .

Starea lor de spirit nu este bună, după
cum era de așteptat.

Ștefan Mandachi: Toți care ajung la noi vă dați seama că sunt
într-o stare foarte proastă în general. Își revin în momentul în care copiii se
încep să se joace. Am încercat să organizăm niște jocuri, am încercat să îi
smulgem din zona depresivă și când părinții,
de fapt mamele, că bărbați nu prea sunt, își văd copilașii voioși se mai
detensionează. Dar evident se simte o tensiune la nivelul întregii comunități
de ucrainieni și nu sunt numai ucrainieni, ci și nigerieni și indieni și
marocani care erau la studiu în Kiev.

Nici Ștefan Mandachi, nici celelalte
organizații non-guvernamentele nu ar face față fără întăriri venite din partea
voluntarilor, români de rând care au sărit în ajutor fiecare cum poate.

Ștefan
Mandachi: Am configurat o echipă de voluntari
fenomenală. Mulți dintre ei sunt studenți moldoveni și ucraineni care studiază
la o universitate din Suceava. au venit într-un număr extrem de mare așa că nu
am dus lipsă nici un moment de voluntari. Ei își fac treaba foarte sârguincios
și cu foarte multă pasiune. Sunt foarte pătimași, motiv pentru care ne inspiră
și pe noi. Pe 90% dintre ei nu-i cunoșteam, nu-I văzusem niciodată. Veniseră
din comune apropiate de prin Salcia de prin Bihoreni. Nu-i cunoșteam, dar ei
erau foarte încântați și se purtau de parcă erau de-ai casei. Toți veniseră
acolo să facă voluntariat.

Cum, din păcate, războiul din Ucraina pare
să se prelungească, și numărul refugiaților va crește, și organizarea
ajutorului trebuie să fie din ce în ce mai eficientă.