Sistemul medical, între aşteptări şi realitate

Afectat în ultima vreme de mai multe scandaluri mediatice şi legale - cum ar fi cele referitoare la dezinfectanţii diluaţi şi la diverse acuzaţii de corupţie adresate unor directori de spitale -, sistemul medical românesc trebuie regândit sau reformat.

Christine Leșcu, 01.03.2017, 10:54

Afectat în ultima vreme de mai multe scandaluri
mediatice şi legale – cum ar fi cele referitoare la dezinfectanţii diluaţi şi
la diverse acuzaţii de corupţie adresate unor directori de spitale -, sistemul
medical românesc trebuie regândit sau reformat. Este opinia unanim acceptată.
Cum şi când va fi schiţată această reformă ? Aici apar diferenţe. Începutul
este dat, însă, de aflarea opiniilor celor direct afectaţi şi implicaţi:
pacienţi şi personal medical. Un studiu care a luat pulsul acestora a fost
realizat recent de către Fundaţia Europeană pentru Studii Progresiste de la
Bruxelles, de Fundaţia Friedrich Ebert Stiftung din România şi de Fundaţia
Stânga Democratică. Potrivit acestui studiu, 54% dintre români sunt
mulţumiţi de spitalele de stat, iar 46% se declară nemulţumiţi. Cel mai înalt
nivel de mulţumire se află în rândul populaţiei cu vârste între 50 şi 80 de ani.
Doar 43% dintre tineri se declară mulţumiţi cu îngrijirea din spitalele de
stat. Care sunt principalele cauze ale nemulţumirilor le aflăm acum de la
sociologul Iulian Stănescu: Prima priveşte curăţenia şi dezinfecţia, care reprezintă o problemă pentru
peste 80% dintre participanţii la studiu. 80% dintre ei au indicat şi problema
calităţii îngrijirii din spitalele de stat care ar lăsa de dorit. La aceasta se
adaugă şi problema plăţilor informale. Deşi mai puţin de o cincime din
participanţii la studiu sunt în acord total sau parţial cu afirmaţia că este
bine pentru un bolnav spitalizat să dea atenţii sau cadouri personalui medical,
datele din cercetarea calitativă indică faptul că fenomenul e larg răspândit şi
că populaţia acceptă tacit această situaţie pe considerentul că e deja un
obicei.

Discuţiile aprofundate cu
participanţii la sondaj au evidenţiat şi percepţiile lor cu privire la
problemele sistemului medical şi la cauzele lor. Iulian Stănescu: Din cercetarea calitativă au rezultat mai multe probleme: lipsa personalului
medical şi a motivaţiei acestuia, lipsa echipamentelor, aglomeraţia, timpul de
aşteptare, birocraţia, managementul defectuos, salarizarea. Toate aceste
probleme au şi o cauză, în opinia respondenţilor: subfinanţarea. În ultimul an,
o treime dintre pacienţii care au avut nevoie de analize sau investigaţii
medicale nu au putut beneficia de ele, deoarece laboratorul nu avea locuri
libere sau fonduri.

O parte din aceste probleme pot fi sintetizate
prin sintagma lipsă de acces la actul medical, aşa cum confirmă şi Vasile
Barbu, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor: Cele mai importante probleme apar când, odată cu îmbolnăvirea, căutăm
furnizori de servicii de sănătate şi vrem acces la actul medical. Asta e cea
mai mare problemă a pacientului. Au plecat mulţi medici din ţară şi au rămas
puţini specialişti. După consultaţia la un specialist, trebuie să continuăm
analizele şi investigaţiile la un alt specialist. Şi, în acest caz, e nevoie de
bani, de multe ori sume care ne depăşesc posibilităţile. Automat, actul medical
e viciat.

Prin sistemul public de asigurări medicale, români
au dreptul la un anumit pachet de servicii medicale în schimbul unei cotizaţii
plătite parţial de angajaţi (5,5% din salariu), parţial de angajatori (5,2%).
Din păcate, banii provenind din aceste cotizaţii nu sunt întotdeauna
suficienţi. Totuşi, nici schimbarea acestui sistem nu este soluţia agreată de
asociaţiile de pacienţi. Vasile Barbu: Avem
un pachet de servicii cât se poate de generos, teoretic. În realitate, el nu
este accesibil. Există diverse bariere – de natură birocratică, financiară -
ridicate în faţa pacientului şi care-l împiedică să aibă acces la aceste
servicii asigurate. Este foarte important să avem un sistem social de asigurări
de sănătate bazat, în primul rând, pe solidaritate socială.

Personalul medical are, la rândul său, anumite
doleanţe. Pe unele din ele le-am aflat stând de vorbă cu doctorul Eleodor
Cârstoiu, reprezentantul sindicatului ROMEDICA: O primă
problemă este legată de activitatea noastră care implică normarea activităţii
pe care o presupune un medic, o asistentă sau o infirmieră. În România nu
există o asemenea normare. La ora actuală activitatea noastră se desfăşoară în
funcţie de numărul de paturi, ceea ce nu mai are legătură cu activităţile
medicale din România. Activitatea medicală a evoluat în ultimii 30 de ani, iar
în ultimii 10 ani s-a adăugat o activitatea birocratică, iar asta îngreunează
munca noastră. Numărul de documente de trebuie completate a crescut exponenţial
cel puţin în ultimii ani.

Potrivit sindicatelor din domeniu, problemele de
genul acesta ar putea fi rezolvate doar prin schimbarea legislaţiei, schimbare
care ar trebuie să aibă în vedere şi o definire mai clară a malpraxisului.
Eleodor Cârstoiu: Legislaţia care este acum în vigoare este
total nesatisfăcătoare lasă loc situaţiilor abuzive în care corpul medical
trăieşte sub ameninţare. De aceea e nevoie de o legislaţia a malpraxisului care
să fie la nivelul celei europene. Iar a treia problema care ne preocupă este
cea a pregătirii personalului medical. La terminarea facultăţii care durează 6
ani, nu i se oferă absolventului nici o calificare. Un absolvent de medicină
primeşte doar un carton în baza căruia nu poate profesa. Noi vrem ca aceasta să
se schimbe. După facultatea, urmează o perioadă de pregătire de 3-7 ani într-un
anumit domeniu al medicinii. Şi această pregătire este nesatisfăcătoare. Apoi,
medicul învaţă toată viaţa. Pregătirea această profesională continuă de-a
lungul vieţii şi noi credem că trebui mai bine organizată.

Indiferent de schimbările legislative care ar putea interveni sau nu,
pacienţii consideră că acestea nu ar trebui să afecteze modalitatea de
finanţare a sistemului medical. Potrivit studiului realizat de Fundaţia
Europeană pentru Studii Progresiste, 44% dintre cei intervievaţi cred că cel
mai bine ar fi ca acest să fie preponderant public. O formă preponderent sau în
întregime privată a sistemului de sănătate este susţinută de mai puţin de o
pătrime dintre respondenţi. Raportul dintre cele două curente de opinie este
clar de 3 la 1 în favoarea unui sistem preponderent sau în întregime public.