Şcolile confesionale
În România, există şcoli care funcţionează în cadrul reţelei de învăţământ public şi se găsesc, în acelaşi timp, sub autoritatea anumitor biserici.
Christine Leșcu, 03.04.2013, 11:29
În România, există şcoli care funcţionează în cadrul reţelei de învăţământ public şi se găsesc, în acelaşi timp, sub autoritatea anumitor biserici. Sunt aşa-numitele şcoli confesionale unde se urmează programa obişnuită din şcolile de stat, dar care au, în plus, ceva particular, ceva care le diferenţiază de restul sistemului educaţional. Pentru a afla în ce constă acest specific şi mai ales, ce le face atrăgătoare în ochii elevilor, le-am cerut mai întâi lor părerea. Răzvan învaţă la Colegiul romano-catolic Sf.Iosif” din Bucureşti şi este în clasa a IX-a la profilul de matematică-informatică. Studiază aici din clasa întâi. Atunci, evident, părinţii i-au ales şcoala în locul lui, dar mai târziu, când a dat admiterea la liceu, a ales el să continue aici: Îmi place că se face şcoală. Nu este nevoie de meditaţii, căci profesorii predau foarte bine la ore, tot ce trebuie. Nu există droguri sau băutură, spre deosebire de alte licee unde sunt şi bătăi. Fiind un liceu mic, profesorii au timp să se intereseze de fiecare dintre noi.”
Fiind la profilul de mate-info, Răzvan nu are decât o oră de religie pe săptămână. În schimb, Francesca, elevă în clasa a XII-a la profilul de teologie, urmează mai multe cursuri legate de religie. Ea este ortodoxă şi-i place că la liceul catolic, este încurajat echilibrul între dobândirea de cunoştinţe şi liniştea sufletească. Francesca: Pentru mine şi pentru părinţii meu a fost importantă ordinea în viaţă. Spre deosebire de cei de la mate-info, am patru-cinci ore pe săptămână care cuprind religia: istoria religiei, religia, materii de specialitate a profilului, dar care sunt echivalente cu istoria şi româna, căci au foarte multe lucruri în comun.”
Sora Rodica Miron, directoarea Colegiului Romano-Catolic Sf.Iosif” din Bucureşti, consideră că obiectivul principal al acestei şcoli confesionale este, în afară de formarea intelectuală a copiilor, o formare etică şi spirituală conformă cu Evanghelia. Cum se poate realiza acest lucru, în condiţiile în care programa este cea obişnuită, aflăm de la sora Rodica Miron: Ceea ce este caracteristic pentru liceul nostru constă în modul de abordare al tuturor disciplinelor. Climatul întreg din şcoală îi ajută să se dezvolte din punct de vedere spiritual, cultural, să se formeze ca oameni. Există şi un director spiritual, există mai multe persoane consacrate – călugăriţe şi preoţi – care activează aici şi care stau la dispoziţia copiilor, atunci când au semne de întrebare de orice natură.”
Însă tocmai această atmosferă spirituală îi descurajează pe unii părinţi şi copii. Sora Rodica Miron: Unii ajung la noi cu totul întâmplător, dar, după aceea, nu mai pleacă. Nu se face prozelitism. Nu-i ştim pe cei din şcoală care sunt catolici şi nici pe cei ortodocşi sau neoprotestanţi. E adevărat că nu avem decât copii creştini, căci abordarea noastră este una creştină. Şi lucrăm în mod unitar cu toţii copii pe care-i avem în şcoală. Din toată istoria liceului – care a împinit anul trecut 20 de ani de la reînfiinţare – cred că un singur elev a devenit preot. Sunt şi câteva călugăriţe, dar mai departe majoritatea au urmat o carieră laică.”
Copii aparţinând tuturor confesiunilor creştine sunt primiţi şi la Liceul Greco-Catolic Iuliu Maniu” din Oradea. Acolo 60% sunt ortodocşi, în jur de 30% romano-catolici şi greco-catolici, iar restul aparţin altor confesiuni creştine. Potrivit directorului Aurelian Cristea, scopul asumat de acest liceu este formarea personalităţii elevilor în sensul valorilor general creştine, nu neapărat al unei dogme anume: La clasele de cultură generală se studiază o oră de religie pe săptămână. La clasele de specializare în teologie sunt trei sau patru ore de specialitate în plus. O dată pe săptămână, vinerea de la opt la nouă, avem o liturghie a tinerilor la care participă toţii elevii şcolii. În plus, avem multe activităţi extra-curiculare şi extra-şcolare neobligatorii pentru copii, propuse de voluntari – preoţi şi profesori de religie – care prin complexitatea lor atrag copiii şi le formează personalitatea pe principii morale, altruiste, de iubire, de compasiune pentru cei care au nevoie, de reacţie în faţa problemelor vieţii prin rugăciune şi prin încredere faţă de cel de lângă noi.”
Părintele Vasile Gavrilă, a înfiinţat şcoala Sfinţii Trei Ierarhi” din Bucureşti cu gândul de a oferi copiilor şi părinţilor ortodocşi o alternativă la învăţământul obişnuit, una apropiată de credinţa lor. Încearcă să facă acest lucru urmând în acelaşi timp aria curiculară adoptată de Ministerul Educaţiei, mai ales într-un anumit tip de comportament al dascălilor. Spre deosebire de celelalte şcoli confesionale prezentate, şcoala Sfinţii Trei Ierarhi” este o şcoală privată, acreditată de minister şi binecuvântată de Patriarhul BOR Daniel. Acest lucru îi conferă o anumită independenţă vizibilă în mai multe aspecte. Preotul Vasile Gavrilă: Tot ceea ce se studiază se studiază şi din această perspectivă, a adevărului revelat, dumnezeiesc. Nu este o antiteză între ştiinţă şi cultură, iar noi încercăm o îmbinare a culturii cu adevărul revelat. Dar fiind o şcoală particulară, avem dreptul să-i înscriem pe cei pe care dorim noi să-i înscriem. Se face un fel de selecţie printr-un acord între noi, şcoală, şi părinţii care ne împărtăşesc obiectivul. Prioritară pentru noi, pe lângă educaţie, este formarea personalităţii copilului într-un spirit creştin ortodox.”
Preot ortodox este şi părintele John Downey. American convertit la ortodoxie şi hirotonisit preot cu 5 ani în urmă, el predă engleză. Iată cum transmite spiritul ortodox la orele sale: Nu vorbesc prea mult despre valorile creştine când predau engleză, ci încerc să le predau respectând spiritul creştin. De pildă, atunci când vreau să fac linişte în clasă. Copiii sunt copii şi fac gălăgie. Ca profesor trebuie să fiu ferm, dar şi plin de compasiune. Trebuie să-i disciplinezi, dar, în acelaşi timp, trebuie să înţeleagă că-i iubeşti, deşi nu eşti neapărat prietenul lor, dar nici duşmanul lor. De asemenea, încerc să stabilesc o relaţie personală cu fiecare copil, căci perspectiva ortodoxă este foarte personală.”
Iulian Capsali are doi copii înscrişi la şcoala Sfinţii Trei Ierarhi”. Fiind ortodox practicant, doreşte să-i aducă şi pe copii mai aproape de credinţa lui, mai ales că la şcolile publice sunt lucruri care-l nemulţumesc: Dacă te comporţi creştineşte acasă şi acelaşi spirit există şi în şcoală, lucrurile sunt valorificate de sufletul copilului. El intră în acest duh al Bisericii. Este cu atât mai bine dacă acest duh este prezent şi în şcoală. Ceilalţi copii ai mei vin de la şcoală cu lucruri care-i tulbură. Imaginaţi-vă că sunt colegi de-ai copiilor mei care se droghează şi devin la rândul lor dealeri în şcoală, la liceu. Cred că nu există liceu în Bucureşti unde acest fenomen să nu fie prezent.”
Şcolile confesionale sunt, aşadar, o alternativă pentru cei care împărtăşesc anumite valori şi vor să le transmită şi copiilor lor.
