Sărăcie şi corupţie

România a avut cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană în trimestrul al treilea al acestui an comparativ cu trimestrul precedent, ne spun statisticile europene.

Christine Leșcu, 18.11.2015, 10:17

România a avut cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană în
trimestrul al treilea al acestui an comparativ cu trimestrul precedent, ne spun
statisticile europene. Această veste bună, sosită după mai mulţi ani de criză
resimţită din plin de mulţi români, ar putea fi urmată de o alta la fel de
bună: combaterea sărăciei. Aceleaşi statistici al UE, combinate cu cele
provenind de la Banca Mondială şi UNICEF, situează România pe ultimele locuri
din Europa în privinţa combaterii sărăciei şi excluziunii sociale, fapt
subliniat şi în timpul recent vizite la Bucureşti, efectuată de Philip Alston, raportorul Special al ONU pe probleme de sărăcie extremă şi drepturile omului: Serviciile
sociale guvernamentale destinate categoriilor sărace sunt, în general, cele mai
proaste din toată Europa. Mi s-a spus de multe ori că sărăcia este o opţiune.
Aşa este, dar de cele mai multe ori, este opţiunea guvernelor mai degrabă decât
a celor care trăiesc în sărăcie. Societatea românească de astăzi este profund
divizată, nu doar între rural şi urban. Este vorba de diviziunea dintre cei
peste 40% care continuă să trăiască în pragul sărăciei şi restul populaţiei a
căror bunăstare constituie obiectivul principal al politicii guvernamentale.

Accentuate treptat după 1990,
discrepanţele sociale sunt resimţite de mare parte a populaţiei şi recunoscute
ca atare de sociologi, care au constatat
distanţa economică foarte mare dintre o minoritate foarte bogată şi
restul populaţiei, inclusiv cei cu venituri medii. În cazul celor din urmă,
statisticile oricât de
revelatoare ar fi, pot fi şi înşelătoare. Ele nu spun nimic despre viaţa
cotidiană nici a celor săraci, nici a celor care, conform aceloraşi statistici,
se situează la un nivel mediu. De pildă, în România, salariul mediu net este de
aproximativ 1800 de lei (circa 400 de euro), sumă care, potrivit standardelor
de viaţă din Europa occidentală, nu e deloc mulţumitoare. Nu e mulţumitoare
nici pentru majoritatea românilor care aspiră la acel standard, după cum aflăm
de la Mihai Dumitru, cercetător în cadrul Institutului de
Cercetare a Calităţii Vieţii: Aşa cum
ştiţi, venitul mediu din România e aproape cel mai mic din Uniunea Europeană,
deci această problemă e una fundamentală în România. Sărăcia afectează, în
primul rând, prin comparaţie socială. România nu e doar o ţară săracă – mă
refer acum la veniturile oamenilor -, ci are şi aproape cele mai mari
inegalităţi sociale din Europa. Aici trăiesc oameni care la primele ore ale
zile nu ştiu ce vor mânca în ziua respectivă. Există această incertitudine a
satisfacerii nevoilor fundamentale.

Situaţia copiilor din România constituie, la rândul său, un motiv de
îngrijorare, consideră Philip Alston: 48,5% dintre copii trăiesc în pragul
sărăciei şi al excluziunii sociale. 34,1% suferă din cauza privaţiunilor
materiale. Aceste cifre ar trebui să fie în topul agendei oricărui guvern.
Situaţia din zonele rurale este, în mod deosebit, gravă, după cum am observat
şi eu cu ocazia vizitelor mele pe teren. De asemenea, 40% dintre copiii
instituţionalizaţi sunt instituţionalizaţi din cauza sărăciei.

Semnalele de alarmă în privinţa condiţiilor de viaţă ale copiilor se
combină cu ele referitoare la problema demografică. Din 1990 încoace, populaţia
României s-a redus de la 23 de milioane la 20 de milioane, existând riscul ca
pe viitor, actuala categorie de oameni activi şi angajaţi să trăiască în
sărăcie ca pensionari. Dacă, în prezent, sunt aproape 1,1 persoane care plătesc
contribuţii sociale pentru a sustine un pensionar, când vor ieşi la pensie cei
care au acum 30-35 de ani, vor fi aproximativ 0,77 persoane care vor munci şi
vor plăti contribuţii sociale pentru un pensionar.Politicile de încurajare a natalităţii
nu dau nici ele prea multe roade. Tocmai categoriile de femei care nu sunt în
prag de sărăcie manifestă reticenţă în a deveni mame, ne spune expertul în
demografie Traian Rotariu: În România, cam jumătate dintre copii au mame salariate, iar
cealaltă jumătate aparţine unor mame nesalariate. Multe dintre cele nesalariate
aparţin categoriilor sărace, din zonele rurale, altele sunt tinere şi
necăsătorite, adică nu există un tată care să contribuie la întreţinerea
copilului. În plus, la ţară, există multe femei care trăiesc din alocaţiile
pentru copii. Pentru femeile cu trei sau patru copii, acesta este un mijloc de
supravieţuire. Pe de altă parte, jumătate dintre copiii ţării sunt născuţi de
femei salariate care ar avea nevoie de un alt sprijin decât alocaţia care este
oricum foarte mică şi nu compensează costurile de oportunitate.

O altă problemă care nu trebuie
neglijată este situaţia minorităţii rome a cărei integrare, după cum arată
Philip Alston, se poate dovedi eficientă din punct de vedere economic: 90% dintre gospodăriile celor care aparţin minorităţii
rome se confruntă cu privaţiuni materiale severe. Există numeroase rapoarte
despre necazurile acestei minorităţi, dar ceea ce m-a mirat a fost faptul că o
serie de persoane oficiale mi-au declarat – convinşi fiind de ceea-mi spuneau -
că nu există nici o problemă cu această minoritate şi că nici nu este
discriminată. Conform statisticilor 1 din 5 membri ai populaţiei active din România
este de etnie romă. Asta înseamnă că, dacă acestor oameni le este rezervată
doar groapa de gunoi, 25% din forţa de muncă potenţială este eliminată. Prin
urmare, există şi motive economice foarte puternice – chiar egoiste – pentru a
schimba fundamental politicile cu privire la această minoritate.

Eficienţa economică trebuie, aşadar,
cuplată cu politici sociale la fel de eficiente, dar şi cu combaterea
corupţiei, crede Philip Alston: În ceea ce priveşte corupţia,
s-au înregistrat progrese majore în privinţa unor cazuri de notorietate, dar
formele de corupţie slabă persistă în legătură cu accesul sau excluderea de
la serviciile sociale. Se presupune că, dacă o ţară ca România nu cheltuieşte
suficient de mulţi bani pentru a redresa gravele sale probleme sociale, asta se
întâmplă pentru că nu există bani. Întâi de toate, bani există. Şi, în al
doilea rând, sunt motive serioase pentru care nu sunt încă şi mai mulţi bani
disponibili. Rata de colectare a taxelor este foarte scăzută, iar evaziunea
fiscală şi corupţia sunt foarte răspândite. Asta reduce veniturile
guvernamentale.

Aşadar,
creşterea economică trebuie însoţită de combaterea corupţiei şi pentru a oferi
cetăţenilor protecţia socială de care au nevoie.