Românii și armata voluntară
"Țară, țară, vrem ostași!" Nu, nu este leit-motivul scandat al unuia din jocurile preferate ale foarte multor copii din România comunistă de dinainte de 1989!
Roxana Vasile, 21.02.2024, 14:14
„Țară, țară, vrem ostași!” Nu, nu este leit-motivul scandat al unuia din jocurile preferate ale foarte multor copii din România comunistă de dinainte de 1989! Ci ar putea fi asociat, dimpotrivă, la ora actuală, mai degrabă chemării pe care Statul o adresează tinerilor de a opta, într-un viitor apropiat, pentru un stagiu voluntar plătit de pregătire militară în cadrul Ministerului Apărării.
Autoritățile lucrează, în prezent, la actualizarea legislaţiei privind pregătirea populaţiei pentru apărare. Un proiect de lege inițiat în 2019 de Statul Major al Apărăriişi pus în transparenţă decizională în 2022 se află în circuitul interministerial de avizare. Acesta propune ca persoanele între 18 şi 35 de ani, indiferent de sex, cu domiciliul stabil în România, să poată participa, voluntar, la un program de pregătire militară de bază de maximum patru luni – vor putea învăța cum să mânuiască diferite tipuri de arme, să participe la cursuri de orientare în teren, de decontaminare sau de prim ajutor. În acest timp, vor beneficia gratuit de cazare, echipament şi hrană şi vor primi o indemnizaţie lunară similară militarilor în termen cu gradul de soldat, de circa 3.000 lei (600 de euro). La finalul programului este prevăzută inclusiv o bonificaţie reprezentând trei salarii medii brute. Studenţii ar putea, și ei, să facă stagii pentru a obţine cunoştinţe de bază în domeniul militar, la cerere, în timpul vacanţelor universitare. Toți cei care vor urma un program voluntar de pregătire ar urma fie să completeze rezerva de mobilizare a Armatei Române, fie ar putea intra într-o selecție pentru a deveni soldați profesioniști cu contract de muncă în Armată.
Responsabilii militari insistă, iar premierul Marcel Ciolacu întăreşte: nici nu este vorba despre revenirea la armata obligatorie, nici – în ciuda contextului geopolitic tensionat – nu se pregătește țara de vreun război. Dar – completează specialiștii – trebuie să se pregătească pentru apărare!
Marcel Ciolacu: „Orice ţară trebuie să se pregătească şi pentru ce este mai rău, dar nu trebuie să pui în faţă contextul războiului din Ucraina şi că, vezi Doamne, există un pericol care va veni dinspre Rusia spre România! Nu vine de acolo niciun pericol, dar cu adevărat ne trebuie o ţară normală şi atunci trebuie să anticipezi anumite lucruri, cum este acest sistem de voluntariat, plătit, în care oamenii se instruiesc şi învaţă basic-ul în arta apărării. E corectă abordarea, dar nu trebuia dată cu toporul în contextul unui război de la frontieră, ca România să înţeleagă din această ştire că, aoleu, vine războiul peste noi! Nu vine niciun război!”
Legea privind serviciul militar voluntar are ca termen de adoptare în Parlament luna iunie. România are, la ora actuală, un deficit atât de cadre militare active, cât și de rezervişti. S-ar baza, la nevoie, pe aproximativ 70de mii de militari activi, față de peste 300 de mii cât avea în anii ’90, şi pe o rezervă în proces natural de îmbătrinire compusă în principal din cei care au efectuat serviciul militar obligatoriu până în 2007, an când acesta a fost suspendat.
Într-un interviu pentru Radio România, generalul-locotenent în rezervă Virgil Bălăceanu, preşedinte al Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România, explică de ce s-a ajuns aici:
„State cum este Polonia au intuit, încă de la suspendarea serviciului militar obligatoriu, necesitatea existenţei unei rezerve proaspete, tinere şi permanent instruite. În schimb, în România, odată cu suspendarea serviciului militar obligatoriu, rezerva nu a mai contat. Măsurile politice sunt întârziate în toată această etapă şi am să vă ofer un exemplu care este concludent. Polonia adoptă Legea rezervistului voluntar în anul 2009, când suspendă serviciul militar obligatoriu. România pune în aplicare o asemenea lege la zece ani după suspendarea serviciului militar obligatoriu. Şi, acum, asistăm la o întârziere de doi ani de zile de ajungere a legii pregătirii populaţiei pentru apărare, care are o prevedere cu privire la serviciul voluntar soldat (n.red. plătit) în termen cu aceeaşi notă de întârziere care trebuie descrisă ca iresponsabilitate. Lucrurile sunt datorate, pe undeva, înţelegerii greşite de către liderii politici, chiar de către liderii militari ai Armatei României, după suspendarea serviciului militar obligatoriu, că rezerva nu este necesară, rezerviştii nu mai sunt atât de importanţi. Noi suntem acum în al 12-lea ceas şi numai poziţia plină de demnitate şi de responsabilitate a generalului Vlad, şeful Apărării, a declanşat un proces care trebuia declanşat încă de acum doi ani de zile.”
În stradă, părerile tinerilor sunt împărțite. Iată ce răspund la întrebarea dacă, la nevoie, ar merge la luptă: „-: E ţara mea şi probabil aş merge, dar doar din cauza asta. -: Eu merg, mă, că e ţara mea, sunt strămoşii mei, n-am cum să nu merg. -: Dacă aş fi chemat, da. -: Nu, n-aş merge, aş găsi soluţii să ʹskip the processʹ. În principal, mi-e frică de război, atât. -: Sincer aş dori să nu, dar acum, na, trebuie. -: Orice aş face să ajut omenirea! -: Sunt cetăţean român, nu e normal să participăm cu toţii? -: Nu ţin neapărat să se întâmple, dacă este nevoie, da, dar personal aş merge mai degrabă pe ceva mai pacifist.”
Potrivit unui recent sondaj de opinie realizat de Avangarde, majoritatea românilor, 71%, spun că Armata României nu ar face faţă, dacă țara ar fi atacată. Întrebați dacă sunt dispuși să facă cursuri de pregătire militară, 37% din populația generală sunt de acord, 57% nu. La aceeași întrebare, cei cu vârste între 18 și 35 de ani sunt pentru în proporție de 14%, în timp ce 77% sunt împotrivă. În schimb, 69 din 100 de români cred că Alianţa Nord-Atlantică ar sări în ajutor, știut fiind că statutul de membru al NATO îi oferă României cele mai puternice garanţii de securitate din istorie. Specialiștii în domeniul militar atrag, însă, atenția, că, deși România face parte din Alianţă, aceasta din urmă nu răspunde, în caz de pericol, la numărul telefonic de urgență 112,pentru a interveni în câteva minute.
