Proiect de educaţie digitală pentru copiii nevăzători din România
E-sight este un proiect de educaţie digitală şi integrare socială prin intermediul tehnologiilor moderne pentru copiii cu deficienţe de vedere.
România Internațional, 16.09.2015, 10:29
E-sight
este un proiect de educaţie digitală şi integrare socială prin intermediul
tehnologiilor moderne pentru copiii cu deficienţe de vedere. El s-a
derulat în perioada mai 2014-iunie 2015, a fost derulat de către
Organizaţia Salvaţi Copiii şi finanţat de către Fundaţia Orange. De acest
proiect au beneficiat 400 de copii din unităţile de învăţământ speciale din
Bucureşti, Timişoara, Cluj Napoca, Buzău, Târgu Frumos şi Arad, iar peste 1000
de copii au fost informaţi cu privire la resursele destinate lor. La baza
acestui proiect au stat rezultatele cercetării realizate de Organizaţia Salvaţi
Copiii, care au arătat că 65% dintre copiii cu deficienţe de vedere ar dori ca
publicul larg să cunoască provocările cu care ei se confruntă, fie că este
vorba de accesul la educaţie sau la servicii online. De asemenea, majoritatea
participanţilor la studiu şi-au manifestat dorinţa ca materialele şi creaţiile
lor să fie împărtăşite cu persoane din comunitate.
Prin activităţile acestui proiect şi
prin rezultatele obţinute s-a demonstrat încă o dată nevoia de integrare
socială a copiilor cu deficienţe de vedere, este de părere Teodora Stoica, de la Organizaţia Salvaţi
Copiii: Primul
obiectiv al proiectului a fost acela de a sprijini exprimarea
liberă a copiilor şi de a stimula interacţiunea lor cu ceilalţi. Cel de-al
doilea obiectiv a fost acela de a creşte gradul de conştientizare cu privire la
situaţia copiilor nevăzători şi, nu în ultimul rând, am dorit să asigurăm
accesul acestor copii la resurse educaţionale care să fie adaptate nevoilor
lor. Pentru a duce la bun sfârşit primul obiectiv, am organizat o serie de
activităţi nonformale. Aşadar, am format un grup de 55 de tineri
voluntari care au mers în Bucureşti, Arad, Timişoara, Cluj Napoca,
Târgu Frumos şi Buzău şi au derulat activităţi nonformale cu
copiii. Rezultatele acestor activităţi au fost proiecte artistice precum
picturi, colaje, planşe şi figurine…Apoi ne-am dorit să creştem gradul de
conştientizare cu privire la situaţia persoarelor nevăzătoare şi atunci
am decis să organizăm expoziţii. In
perioada 29 mai-17 iunie am organizat în oraşele Buzău, Arad, Cluj
Napoca, Timişoara şi Târgu Frumos o serie de expoziţii în care am
prezentat lucrările pe care copiii le-au făcut în cadrul activităţilor
nonformale.
Proiectul Esight a inclus şi dezvoltarea unei platforme online www.e.sight.ro cu
informaţii şi aplicaţii necesare acestor copii ( tutoriale, aplicaţii
mobile, programe de citire). De asemenea, Biblioteca Naţională a României propune
facilitarea accesului la informaţie a persoanelor nevăzătoare, contribuind la
integrarea lor în mediul cultural şi educativ şi mai apoi pe piaţa muncii, după
cum ne spune Claudia Serbănuţă, director general al BNR: O
să propunem publicului, inclusiv celor cu dizabilităţi de vedere, servicii de
împrumut al cărţilor în format accesibil. Deci, până la sfârşitul anului
aş vrea, dacă nu aveţi permis de bibliotecă, să ne scrieţi ca să obţineţi
unul şi de pe orice calculator să puteţi descărca cărţi pe care să le
citiţi. Este un prim serviciu de acest fel în România şi am vrea să ne
spuneţi ce poveşti vreţi să citiţi. Ceea ce încearcă Biblioteca Naţională
Română este să vă faciliteze întâlnirea cu acea lucrare care să vă dea
încredere că sunteţi mult mai puternici decât credeţi şi să vă dea puterea,
dumneavoastră şi celor care vă ajută, să mergeţi mai departe.
Proiectul E sight a presupus şi realizarea unui documentar care a prezentat
povestea Liviei Frona, o fetiţă nevăzătoare din Târgu Frumos în vârstă de
10 ani, pasionată de pian: Imi place foarte mult să cânt la
pian, deoarece simt o legătură cu el. Compozitorul meu preferat este
Mozart. Atunci când cânt la pian simt o bucurie mare în suflet. Pe viitor
vreau să devin pianistă şi, dacă se poate, aş vrea să ajung acolo unde s-a
născut Mozart, în Austria.
La fel de talentat este şi Eusebiu Toma. Are 17 ani, este în clasa a XI-a
şi iubeşte muzica populară: La început a fost destul de
greu pentru că nu mă aşteptam să fiu
în stare să ajung la nivelul acesta.. Aveam de învăţat…. toată viaţa
noastră este o cursă..pe care trebuie să o câştigăm, până la urmă. Am
început la cînt la vârsta de 9 ani, aveam o orgă de jucărie… Părinţii mei au
vorbit cu un profesor de la Liceul Pedagogic din Botoşani, au văzut că-mi place să cânt şi la început am lipit nişte buline pe orgă,
fiecare cu diferite forme să învăţ clapele. Si aşa am cântat uşor, uşor..
Când eram în clasa a 5-a, mama mi-a luat un fluier şi memoram melodiile,
nu aveam portativ, ca nevăzător îmi era greu.. Am început să învăţ fiecare
piesă după ce o înregistram pe telefon. Apoi am trecut la clarinet, caval,
ocarină şi vreau să iau şi câteva instrumente de suflat: cimpoi, tilincă…
Persoanele cu
deficienţe de vedere reprezintă un grup defavorizat la nivelul societăţii
româneşti, indică studiile efectuate în ultimii ani care plasează România
pe ultimele locuri la integrarea acestora pe piaţa muncii. Doar 1 din 15 tineri
nevăzători îşi găsesc un loc de muncă. Simona Penescu, director executiv
interimar al Fundaţiei Orange România: La nivel
teoretic, la nivel legislativ, stăm destul de bine. Există o lege
care obligă companiile mari să angajeze persoane cu deficienţe. Problema este
că stăm foarte prost la partea practică, la implementarea legii. Sunt foarte
multe cazuri în care angajatorii preferă să plătească amendă la stat, decât să
angajeze persoane cu deficit de vedere, pentru că le este teamă. Am putea
să organizăm nişte discuţii, nişte workshopuri cu angajatorii să le explicăm.
Culmea, puţinii angajatori care angajează persoane cu deficienţe de vedere sunt
extrem de multumiţi de munca pe care o prestează aceste persoane. Deci trebuie
să-i facem să înţeleagă abilităţile persoanelor cu dizabilităţi.
Odată
cu terminarea liceului posibilităţile de continuare a studiilor pentru tinerii
cu deficienţe de vedere sunt extrem de reduse. Cei care reuşesc să se integreze
educaţional sunt ajutaţi de părinţi, care suportă costul echipamentelor performante
necesare pentru adaptarea cursurilor la nevoile lor. De exemplu, licenţa
pentru un program care redă vocal textul afişat de un ecran de calculator costă
în jur de 1000 de euro.
In România trăiesc aproximativ 3200 de copii şi peste 100 de mii de adulţi cu handicap vizual.