Postul Crăciunului la români
Timp de 40 de zile, creştinii ortodocşi ţin postul Crăciunului, stabilit de Sinodul de la Constantinopol din 1166. In viziunea ortodoxă, postul este un mijloc de ridicare sufletească, o faptă de virtute, un exerciţiu de întărire a voinţei.
România Internațional, 25.12.2013, 12:06
Timp de 40 de zile, creştinii ortodocşi ţin postul Crăciunului, stabilit de Sinodul de la Constantinopol din 1166. In viziunea ortodoxă, postul este un mijloc de ridicare sufletească, o faptă de virtute, un exerciţiu de întărire a voinţei. Prin post sufletul devine mai puternic decât trupul, spune părintele Eugen Tănăsescu, de la Biserica “Sfinţii Ingeri” din Constanţa:
Este un moment în care, de fapt, încercăm să părăsim cele rele prin educarea voinţei şi să punem binele în lucrare în viaţa noastră pentru a câştiga, de fapt, dragostea, pentru că asta este porunca Mântuitorului, să avem dragoste unii cu alţii. E suferinţă mare astăzi în lume! E lipsă de dragoste şi de aceea avem nevoie mai mult de post. Dar nu putem să lepădăm răul dacă nu avem o voinţă educată, o voinţă puternică. Mulţi oameni spun că nu pot posti… Trebuie să poţi! Si atunci educăm voinţa. E un exerciţiu de înfrânare, simplu. Se pleacă de la aliment apoi se adaugă rugăciunea, iertarea, spovedania şi împărtăşania. Deci este un întreg tratament duhovnicesc în care, de fapt, ne recăutam ceea ce am cam pierdut în viaţa noastră, calitatea de a fi om” .
Concluziile unui studiu realizat de Mercury Research arată că Postul Crăciunului este ţinut de 29% dintre tineri, iar 21% dintre aceştia ţin toate cele 40 de zile. Cei mai mulţi însă ţin Postul Crăciunului numai miercurea şi vinerea. Aproape cei mai mulţi dintre cei sub 30 de ani motivează nerespectarea acestui obicei prin faptul că nu reuşesc, nu rezistă sau nu consideră necesar. Părintele Eugen Tănăsescu: ”Am învăţat să cedăm repede plăcerilor vieţii, sub toate aspectele ei ispititoare. Ne preocupă mai mult să mâncăm bine, decât să mâncăm de post. Ne preocupă mai mult să fim vorbiţi de bine, decât noi să vorbim pe alţii de bine. Ne preocupă mai mult să fim în centrul atenţiei, decât să mergem să cerem iertare dacă am greşit cuiva şi, în general, ne iubim cam mult pe noi înşine în raport cu ceilalţi. Din cauza asta, fiind egoişti, ne înstrăinăm de aproapele”.
Acelaşi studiu arată că mai mult de jumătate dintre tinerii care ţin post mănâncă produse de patiserie de post, iar pentru 21% dintre ei, a ţine post este un obicei mai scump, întrucât în această perioadă cheltuie o sumă mai mare de bani. La ţară însă, în unele zone, se posteşte ca în urmă cu sute de ani. Se consumă fasole albă, mămăligă, plăcinte cu bostan, diferite feluri de borşuri cu varză, cu mazăre, cu cartofi. In trecut, nu lipsea de la masă mierea de albine. Se consumau faguri, polen, miere cu miez de nucă sau cu alune de pădure, miere cu cătină. Iar seminţele de bostan şi de floarea-soarelui erau preferate la şezători. Bune la gust şi pline de proteine sunt şi ciupercile, care pot înlocui cu succes carnea de orice fel. Am întrebat-o pe o bătrână de 85 de ani cum se ţinea odată postul:
”Postul Crăciunului era respectat, avea lumea o credinţă în Dumnezeu. Inainte de a intra în post spălam oalele, le curăţam de grăsime, le urcam în pod şi foloseam altele pentru mâncarea de post. Când se tăia porcul, nu ne atingeam de cârnaţi sau de carne. Trebuia să ne împărtăşim până de Crăciun. Lumea mânca scrumbie, mere, cartofi, varză… Mama mea spunea că postul era de 9 săptămâni, dar oamenii mâncând de post slăbeau mult şi unii mureau. Atunci s-a hotărât ca postul să se reducă la 6 săptămâni ca lumea să poată rezista. Nu erau distracţii, baluri, nu se făceau nunţi… Lumea era liniştită şi aştepta Crăciunul”.
Nutriţioniştii ne recomandă să ţinem post ca pe vremea bunicii, cu produse simple preparate în casă şi să ocolim rafturile magazinelor care au produse prelucrate denumite de post”. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti: “Nu ar trebui să fie greu să ţinem postul ortodox dacă am respecta reţetele autentice de post pe care le avem de sute de ani. Acele reţete de post nu conţin, în primul rînd, E-uri. Deci un aliment de post nu ar trebui să conţină aditivi alimentari, adică E-uri şi arome artificiale. Dacă am convenit asupra acestui fapt, vom vedea că cea mai bună conduită este să luăm o carte de bucate de post mănăstirească şi să încercăm să preparăm de acolo alimentele de post care, de altfel, nici nu sunt greu de preparat. Sunt simple şi chiar echilibrate nutriţional. Apoi postul Crăciunului este un post mai uşor decât cel al Paştelui, pentru că are multe dezlegări la peşte.”
Sfinţii părinţi ne învaţă că postul nu trebuie să se rezume la a schimba felurile de mâncare, la înlocuirea bucatelor de dulce cu altele de post. Postul înseamnă mult mai mult. Iată ce a învăţat din post Ioana, o tânără de 32 de ani: “Ţin post. Acest lucru se practică în familia mea. Şi vreau să vă mărturisesc că din post se învaţă multe. Am învăţat autocontrolul, să mănânc mai cumpătat, eu sunt aşa, mai lacomă la mâncare. Din post am înţeles că omul mănâncă pentru ca să trăiască şi nu invers. Am mai învăţat, prin post, să am răbdare, să apreciez mâncarea. Şi să ştiţi că după perioada de post parcă mâncarea e mult mai gustoasă..”
Ajunul Crăciunului este o zi de post mai aspru. Se ajunează pînă la ceasul al 9-lea (ora 15.00) după care, în unele zone, se consumă grâu fiert cu fructe şi miere. Incă din secolul al IV-lea, în Ajunul Crăciunului, creştinii ajunau şi tot atunci primeau, ca şi astăzi, preoţii în casele lor cu Icoana Naşterii pentru a le vesti măritul praznic de a doua zi.
