Pe Topolog în sus

S-a construit foarte mult în România în cei peste 30 de ani scurși de la Revoluția anticomunistă.

Roxana Vasile, 22.06.2022, 16:16

S-a construit
foarte mult în România în cei peste 30 de ani scurși de la Revoluția
anticomunistă. Dar, nu de puține ori, s-a construit haotic: blocuri înalte
ridicate în cartiere de vile, construcţii noi răsărite lângă construcții
istorice ori dimensiuni, forme și culori alese la întâmplare, ceea ce creează o
dezordine obositoare. Haosul arhitectural, fie el în mediul urban sau rural, a
fost generat, în principal, de lipsa unor norme clare în domeniul
construcţiilor, dar și pentru că, adesea, autorităţile au închis ochii la
gravele abateri de pe teren.

Acestea fiind
spuse, vă invit să faceți cunoștință cu Cristina și Paul Budan, inițiatorii
proiectului ʺPe Topolog în susʺ, ce a avut ca scop, timp de un an de zile,
studierea, în vederea conservării, a arhitecturii vernaculare din partea
superioară a văii râului Topolog, din județul Argeș. De ce? Pentru că pe
acolo, în curând, va trece o autostradă. Or, soții Budan și-ar dori ca, măcar
în acea zonă, binefacerile progresului să nu știrbească din specificul locului.
Sau, dacă nu va fi posibil, măcar ca modul de viață de secole al oamenilor
locului să rămână consemnat pentru posteritate.

Cristina Budan
este asistent universitar la Facultatea de Arhitectură din cadrul Universității
bucureștene Ion Mincu și ne explică în ce a constat, concret, proiectul ʺPe
Topolog în susʺ: ʺProiectul a intenționat să carteze toată
partea superioară a văii Topologului, să vadă ce se păstrează din această
arhitectură tradițională și să încerce să facă o documentare a ei, să păstreze
cât mai multe informații despre arhitectura respectivă, în contextul în care
acolo urmează să vină un tronson de autostradă. Cornetu-Tigveni va trece pe
vale și este foarte probabil ca totul să se schimbe după acest moment. Acum,
valea este una destul de liniștită, pentru că nu e niciun drum major care să o
tranziteze și, atunci, ea s-a conservat într-o stare foarte bună, arhitectura
tradițională s-a păstrat fără mari eforturi în zona respectivă. Bineînțeles că
schimbările de infrastructură vor aduce schimbări în structura satelor, în
evoluția zonei și, atunci, o să fie un impact și asupra patrimoniului construit.ʺ

Ce
experiențe, ce revelații au avut numeroșii voluntari care au participat la
cartarea văii superioare a râului Topolog? ʺCum spuneam, nu e
niciun drum major care să străbată valea, să o străpungă şi, atunci, ea are o
linişte a ei, o autonomie a ei. Ce este foarte interesant e că ea funcţionează
ca un tot, e foarte legată şi locuirea pe vale e foarte frumoasă, e întreţesută,
în sensul că localnicii de acolo au în stăpânire casa, livada, păşunea, fâneaţa
şi, prin activităţile lor zilnice, cumva leagă locul laolaltă. Ăsta a fost
primul lucru care ne-a plăcut foarte mult! Apoi, sunt foarte multe ipostaze ale
văii. Drumurile sunt spectaculoase mai ales când începi să te pierzi prin
dealurile laterale, e foarte frumoasă experienţa de a parcurge valea şi felul în
care ajungi la casele respective. Şi am găsit case foarte frumoase, greu de pus
pe categorii, am avut chiar o dificultate să trasăm nişte tipologii clare,
pentru că sunt atât de variate ca expresie, încât a fost dificil. Am găsit case
cu prispă foarte frumoase, în tipologia aceea clasică pe care o asociem cu toţii
cu arhitectura tradiţională, dar am găsit şi case de zid cu tencuieli foarte
elaborate, cu acoperişuri foarte rafinate, complexe … mă rog, o expresie
foarte bogată pe care, din păcate, nu prea o luăm în seamă.E foarte important pentru noi să păstrăm o
bază de date cu ce există acum şi felul în care funcţionează valea cu totul, împreună
cu casele respective, care sunt expresii ale locului, până la urmă. Şi ne-a
interesat să facem şi o bază de date cu expresii diferite ale caselor, ce forme
pot îmbrăca aceste case, să vedem câtă varietate e, de fapt, în arhitectura
asta locală.ʺ

Pentru Paul
Budan, proiectul ʺPe Topolog în susʺ are, pe lângă importanța sa practică, una
de suflet – deși, în prezent, bucureștean, el își are rădăcinile familiale pe
acea vale. Verile și le petrece, de altfel, acolo și nu îi este deloc
indiferent cum va arăta zona, după construcția autostrăzii: ʺE greu să îţi imaginezi o astfel de transformare. În câţiva ani, valea
va fi, probabil, un mare şantier, dar după terminarea ei, poate şi cu ajutorul
autorităţilor se va dezvolta într-un mod armonios, sperăm noi, ideal vorbind,
luând în calcul şi părerea specialiştilor … poate refacerea malurilor râurilor,
poate refacerea unor poteci, unor podeţe, poate propunerea unor tipuri de
construcţii locale inclusiv celor care deservesc autostrada – parcări,
hoteluri, pensiuni – care, cumva, să păstreze specificul arhitectural şi să păstreze
o coerenţă a văii. Cu ajutorul proiectului, credem noi că am putea să deschidem
un dialog sau putem să aducem împreună autorităţile locale şi cele la nivel mai
mare, ca să existe un dialog strict pe tema asta şi împreună să construiască
valea într-un mod armonios, firesc. Sperăm să putem influenţa în bine această
vale sau să intervenim într-un mod benefic în procesul acesta de schimbare.ʺ

Sigur că o
astfel de finalitate ar fi ideală. Dacă, din păcate, nu va fi, însă, cazul, în
urma acestei inițiative a Cristinei și a lui Paul Budan va rămâne o muncă de
excepție la care s-au alăturat inclusiv Ordinul Arhitecților din România,
Muzeul Satului din București și cel al Viticulturii si Pomiculturii din Golesti
(Argeș), dar și specialiști în istorie, sociologie, geografie, peisagistică sau
voluntari, în special studenți-arhitecți, dar și arhitecți care profeseazădeja.
Rezultatele muncii lor se regăsesc pe site-ul petopologinsus.ro, pe pagina de
FB a proiectului, dar în mod deosebit într-o carte de o calitate informațională
și grafică excepțională, în plus de dimensiuni impresionante.

ʺNe dăm seama că modernizarea e necesară şi cu toţii o dorim şi sunt nişte
proiecte de infrastructură necesare, asta ştim cu toţii. Pe de altă parte,
felul în care lucrurile se fac contează foarte mult. În primul rând, proiectul
de infrastructură ar trebui aşezat cu grijă acolo, cât să nu afecteze
dezvoltarea viitoare a zonei. Ce sperăm noi e, cumva, ca el să vină cu această
bunăstare promisă şi să nu ia mai multe decât oferă locului.ʺ Cuvintele de
final al Cristinei Budan, asistent universitar la Facultatea de Arhitectură din
București, au valoare de axiomă – progres, da!, dar nu oricum și nici cu orice
preț.