O masă caldă, în spaţiul real şi virtual

Pentru oamenii străzii, pentru bătrâni singuri şi bolnav, pentru copiii provenind din familii sărace, o masă caldă - zilnică sau măcar săptămânală - poate fi un simplu vis.

Christine Leșcu, 25.04.2018, 14:49

Pentru oamenii străzii, pentru bătrâni singuri şi
bolnav, pentru copiii provenind din familii sărace, o masă caldă – zilnică sau
măcar săptămânală – poate fi un simplu vis. Pentru a-i apropia mai mult de
acest vis – fapt divers pentru majoritatea populaţiei -, un grup de voluntari
din Cluj a iniţiat în 2013 proiectul O masă caldă. Azi, 5 ani mai târziu,
ideea a fost importată şi în alte oraşe din ţară şi a crescut la 900 de
porţii săptămânale oferite celor care n-au posibilitatea să-şi gătească, dar au
cea mai mare nevoie de hrană. Raimonda Boian, una dintre iniţiatoarele
proiectului, ne povesteşte. Proiectul a crescut foarte frumos,
iar grupul ţintă sau beneficiarii provin din toate categoriile sociale care au
nevoie de hrană şi duc lipsă de aceasta. La cantina pe care o coordonez eu ne
adresăm celor care vin în Piaţa Muzeului din Cluj-Napoca şi întind mâna după o
porţie de mâncare. Sunt şi oameni ai străzi, şi persoane cu locuinţă, dar fără
hrană. Dar noi nu sunt asistenţi sociali, nu facem anchete sociale, nu-i
controlăm pe cei care vin să ceară de mâncare, căci important este ca ei să
primească acea mâncare.

Deşi O masă
caldă e un proiect independent de instituţiile administrative, n-ar fi putut
fi pus în aplicare fără colaborarea cu primăriile locale sau cu Direcţiile de
Asistenţă Socială. De-a lungul anilor, această colaborare a dus O masă caldă
de la Cluj, la Constanţa, la Adjud, la Bistriţa, la Satu-Mare şi la Bucureşti.
Alimentele provin 100% din donaţii. La Cluj, rămân, în continuare, cele mai
multe locuri unde se serveşte o masă caldă, în exclusivitate cu ajutorul
voluntarilor. Surprinzător sau nu, aceştia sunt foarte mulţi şi provin din
toate categoriile sociale şi de vârstă. Raimonda Boian. La cantina din Cluj pe care o coordonez
eu, am înscrise echipe de voluntari până în ianuarie 2019. Deja îmi este jenă
şi ştiu că voi crea frustrări când trebuie să răspund solicitărilor că doar în
ianuarie anul viitor mai putem face înscrieri. Îi atrage şi gătitul. Chiar dacă
nu te pricepi, îţi doreşti să faci parte din aşa ceva. Cred şi asta e atractiv.
Activitatea în sine e una plăcută, iar voluntarii nu sunt foart solicitaţi,
mulţi dintre ei au făcut maximum un sendvici.

La Bucureşti, proiectul O masă caldă a
fost implementat chiar de una dintre voluntare, Monica Abagiu. Eu
am preluat acest proiect anul trecut în octombrie. Mă înscrisesem ca voluntar
în mai 2017 şi apoi, împreună cu Raluca Apostol, am preluat coordonarea
proiectului la Bucureşti. Voiam mai demult să intrăm într-un proiect de genul
acesta. Am ales O Masă Caldă fiindcă un pic cochetăm cu gătitul şi ne-a atras
şi ideea că venim în ajutorul cuiva. Oricum, împreună mai participasem şi la
alte proiecte de voluntariat.

Voluntariatul este o activitate pe care Monica Abagiu o face în paralel
cu celelalte aspecte ale existenţei ei. Nu îi este greu să îmbine viaţa de
familie şi voluntariatul desfăşurat în cele două locuri unde se desfăşoară în
Bucureşti, proiectul O Masă Caldă. Unul din aceste locuri este Cantina Ominis
din sectorul 4, o zonă defavorizată a capitalei. Celălalt loc se află în
cartierul Ferentari, altă zonă problematică. Monica Abagiu. Celălalt
e o cantină mobilă, mai exact o ambulanţă dotată cu o bucătărie pe care o avem
în curtea unei şcoli din cartierul Ferentari. La Cantina Ominis, beneficiarii
sunt în primul rând adulţi: între 70 şi 100 de beneficiari. Ei vin şi în timpul
săptămânii la cantină, dar noi gătim doar în weekend. Iar în ceea ce priveşte
şcoala, e vorba de copiii care învaţă acolo. Alături de activistul civic
Valeriu Nicolae, care alături de alţi voluntari îi ajută pe copii la teme, noi
le gătim. Sunt copii cu diverse probleme, cazuri sociale. Sunt în jur de 70-100
de beneficiari. Acolo gătim şi sâmbătă, şi duminică.

Mesele calde oferite doar de două ori pe săptămână sunt atât de
necesare nevoiaşilor încât Monica Abagiu se gândeşte să extindă proiectul şi în
alte locuri din Bucureşti. S-ar putea să-i vină în ajutor o altă extindere a
proiectului O masă caldă: aplicaţia ShareFood. George Jiglău, unul
iniţiatorii de la Cluj, este şi cel care a sprijinit apariţia aplicaţiei al
cărui scop e, printre altele, şi combaterea risipei alimentare. George Jiglău. Este vorba de o aplicaţie prin care încercăm să facilităm comunicarea dintre
cei care produc şi comercializează hrană şi cei din comunitate care au nevoie
de hrană. În cei cinci ani de când aplicăm proiectul O Masă Caldă întâi la
Cluj, apoi şi în celelalte oraşe, am putut să intrăm în contact şi cu cei care
fac donaţii. E vorba de cei care au la dispoziţie multă hrană pe care n-o mai
pot comercializa, dar pe care de multe ori ajung s-o arunce, deşi nimeni nu
doreşte să arunce mâncarea. (…)Aplicaţia vine în întâmpinarea ambele părţi.
Este un mijloc care are ca scop larg combaterea risipei alimentare, dar care
este şi un instrument facil prin care intermediem colaborarea dintre
potenţialii donatori şi cei care au aceste nevoi.

Aplicaţia Share Food
este destinată doar persoanelor juridice: de o parte potenţialii donatori -
firme – şi de cealaltă parte instituţiile publice, ong-urile sau parohiile care
pot transmite hrana direct beneficiarilor. Cei care au creat aplicaţia sunt doi
informaticieni din Cluj care, după ce au gătit în cadrul proiectului O masă
caldă, au dorit să se implice şi mai mult, tot voluntar. Astăzi, la aproape
două luni de la lansare, aplicaţia ShareFood e disponibilă pentru toate oraşele
din ţară şi are deja zeci de conturi active atât ale donatorilor, cât şi ale
beneficiarilor.