Munca te-nvaţă, munca te-nalţă!

Unul dintre cele mai neașteptate beneficii aduse de pandemie omului de rând a fost să întoarcă puțin armele în dinamica de muncă.

Luiza Moldovan, 02.03.2022, 16:36

Unul dintre cele mai neașteptate beneficii aduse de pandemie omului de rând a fost să întoarcă puțin armele în dinamica de muncă. Vorbim aici de o schimbare a paradigmei de muncă, în sensul că, acum, angajații preferă să-și dea demisia de la job, fie chiar și fără un plan de rezervă, decât să mai accepte să facă tot felul de compromisuri. Un studiu recent a evidențiat că doar 3% dintre cei intervievați doreau reîntoarcerea totală la munca la sediu, în timp ce majoritatea covârșitoare au spus că și-ar da demisia dacă ar fi obligați să facă ceva ce nu vor. 86% dintre angajați vor să lucreze de acasă cel puțin două zile pe săptămână și vorbim de un studiu realizat pe 10.000 de oameni la nivel global!

Haideți să vedem, împreună cu Raluca Dumitra, Head of Marketing la eJobs Group, cum a schimbat pandemia dinamica muncii la noi și aiurea, cum arată piața muncii în România anului 2022 și care sunt domeniile care angajează cel mai mult. Și, da, vorbim și de “The Great Resignation”, fenomen care nu ocolește nici România, deși e încă timid.

“Dacă în 2021 auzeam de “The Great Resignation”, botezat la noi “Marea Demisioneală”, observăm că, ușor-ușor, fenomenul se apropie și de România. Într-un studiu pe care l-am realizat acum puțină vreme, în rândul candidaților, 21% dintre candidați mărturiseau că și-ar da demisia de la jobul actaul fără să aibă un plan de rezervă. Este un procent care, deși nu e mic, este surprinzător prin prisma faptului că trebuie să ținem cont că acești angajați nu mai sunt dispuși să facă compromisuri la locul de muncă. Mai mult decât atât, 8 din 10 români spuneau, în cadrul aceluiași sondaj, că au ca principală prioritate în acest an să-și schimbe locul de muncă și că deja au început căutările. Ce e și mai surprinzător este că asistăm la un optimism de zile mari, pentru că aproape jumătate dintre ei cred că și-ar găsi un job în mai puțin de trei luni.

Pe de altă parte, nu știu dacă este mai degrabă un optimism sau o realitate a pieței, pentru că ne aflăm în acest moment într-un deficit de talente extrem de mare, ceea ce, evident, îi plasează pe candidați într-o poziție privilegiată, în care pot să-și aleagă jobul pe care-l vor, să-și negocieze beneficiile și, în același timp, le dă încredere că, dacă-și vor da demisia, chiar și fără un plan de rezervă, își vor găsi destul de repede un job. Și este și realitatea pieței, pentru că e adevărat că specialiștii buni își vor găsi foarte repede de muncă în acord cu așteptările lor.”

Raluca Dumitra ne spune care sunt domeniile în suferință după talente, cine și unde face angajări:

Track 2: “În acest moment, piața muncii din România se află într-un deficit de talente galopant. De la începutul anului au fost postate până acum (jumătatea lui februarie) 60.000 de joburi noi în platformă. Se angajează foarte mult în București și în orașele mari, iar domeniile care angajează cel mai mult sunt retail, prestări servicii, call-center, producție, IT-Telecom, transport logistică, industria alimentară, construcții. Noi am făcut, chiar acum câteva săptămâni, un alt sondaj, în rândul angajatorilor de această dată și îi întrebam care sunt domeniile în care cred că se va angaja cel mai mult în acest an, iar primele domenii menționate de aceștia au fost vânzări, producție și construcții. Sunt domenii care au nevoie tradițional sau au o fluctuație destul de mare (vânzările), fie domeniul unde se găsește greu forță de muncă cum sunt producția sau construcțiile (ultimul domeniu are un avânt foarte mare, mai ales în ultimi doi ani). Pe de altă parte, vorbim în continuare de un deficit enorm de talente în sectorul IT. Înainte de pandemie vorbeam de un deficit de 20.000–30.000 de specialiști pe care oricând i-ar fi putut absorbi piața, iar acum, cu tot avântul pe care l-a luat digitalizarea odată cu pandemia, cu siguranță acest deficit s-a adâncit spre 50.000 de specialiști.”

Pandemia ne-a ajutat să descoperim munca în sistem hibrid și acest lucru este aici să rămână chiar și după terminarea ei. Raluca Dumitra:

“Unul dintre singurele lucruri bune pe care ni le-a adus pandemia a fost această flexibilizare. Pentru că am fost cu toții nevoiți să lucrăm de acasă, ne-am căpătat această libertate de a lucra de acasă sau de oriunde, la care e firesc ca angajații să nu-și mai dorească să renunțe. Este adevărat că în 2022 vom vorbi mai degrabă de un program hibrid decât de muncă remote, pentru că există această dorința atât din partea angajaților, cât și din partea companiilor de a se reveni la birou (însă, atenție, nu vorbim de revenirea la ceea ce era înainte de pandemie, la cinci zile de lucru de la sediul companiilor – așa ceva probabil că nu vom mai vedea prea curând sau poate chiar niciodată), vorbim de o dorință de întoarcere, dar sub cheia acestei flexibilități. Practic, angajații își doresc să se întoarcă în condițiile lor la birouri, din mai multe motive – socializează, poate unii dintre ei se concentrează mai bine la sediu în anumite zile, însă nu este o dorință de întoarcere permanentă.

Mai mult decât atât, acele companii care vor reîntoarcerea la birouri sub anumiți parametri ficși (de exemplu, obligăm toți angajații să se întoarcă trei zile pe săptămână să lucreze de la birou în zilele de luni, marți. miercuri și, practic, nu lași niciun fel de flexibilitate angajatului) acele companii vor avea de suferit, mai ales în aceste momente, când lupta pentru talente este acerbă. Acele companii care nu vor înțelege nevoia angajaților de flexibilitate vor avea de suferit și probabil că se vor confrunta cu un val de demisii, în contextul acestei Mari Demisioneli. Pe de altă parte, dorința angajaților de a-și lua cât mai multe zile libere în 2022 este absolut firească. Trebuie să ținem cont că, timp de aproximativ doi ani, am funcționat cu toții într-un sistem de avarie, mai mult sau mai puțin, nu am avut libertatea de a călători sau, când am călătorit, am călătorit tot cu garda sus, am călătorit mai puțin decât în anii anteriori și nu toată lumea a mai avut vacanțele așa cum le știam. Prin prisma faptului că s-a lucrat predominant de acasă, s-au contopit foarte mult spațiul profesional cu cel personal, s-a muncit foarte mult (în multe cazuri vorbim de burnout-uri) și atunci este o nevoie firească nevoia asta de odihnă.”