Munca în străinătate și efectele asupra copiilor

De peste 20 de ani, de când fenomenul emigrației de muncă a luat amploare în România, a apărut și unul din efectele sale cele mai dramatice: copiii lăsați în țara de baștină în grija bunicilor sau a altor rude.

Christine Leșcu, 10.05.2023, 14:35

De peste 20 de
ani, de când fenomenul emigrației de muncă a luat amploare în România, a apărut
și unul din efectele sale cele mai dramatice: copiii lăsați în țara de baștină
în grija bunicilor sau a altor rude.
Mulți părinți, atunci când pleacă pentru diverse slujbe în UE, îi iau și
pe cei mici cu ei, dar sunt și destul de multe cazuri de familii pe care
stabilirea în străinătate le dezbină. Iar Organizația Salvați Copiii a atras de
mulți ani atenția asupra acestei situații care, de-acum, este și cuantificată
într-un studiu statistic. Realizată plecând de la datele colectate în perioada
iulie-septembrie 2022, cercetarea relevă faptul că aproape un sfert dintre copiii
care au acum vârste între 0-17 ani împliniți au avut sau au un părinte plecat
la muncă în străinătate până la data studiului. 61,5% dintre copiii aceștia au sau au avut doar tatăl plecat, 20,4% au
sau au avut doar mama plecată în timp ce 18,1% au avut plecați ambii părinți.Iar în prezent, peste 500.000 de copii se află în această situație,
cei mai mulți dintre ei încă de la vârste foarte fragede. În medie, mama pleacă
după ce copilul împlinește 6 ani, tatăl fiind, de regulă, cel care pleacă la o
vârstă mai mică a copilului. În ceea ce privește decizia plecării, din studiu
reiese că sunt consultați copiii chiar dacă ei sunt încă mici.

Anca Stamin,
reprezentant Organizației Salvați Copiii, nuanțează: 83% dintre adulții intervievați au
declarat că decizia de plecare a părintelui a fost implicat și copilul. În schimb, copiii au declarat că au fost implicați într-o
pondere semnificativ mai mică, de 63%, și tindem să dăm crezare celor spuse de
către copii. Mai mult decât atât, aproape o treime dintre copiii care au fost
întrebați, adică 31%, declară că nu au fost de acord cu plecarea părintelui, chiar
dacă au fost întrebați. Mai mult decât atât, aș mai vrea să evidențiez și
faptul că, din păcate, studiul a evidențiat și ceea ce spuneam mai devreme, și
anume că majoritatea copiilor în această situație nu sunt în evidența
serviciilor de asistență socială. Practic, doar 39% dintre aparținători au
declarat că serviciul de asistență socială știe de situația copilului. În
același timp, în ceea ce privește informarea școlilor, 57% dintre aparținători
au declarat că au informat școala despre această situație. Este clar că nici
una, nici alta dintre cele două instituții nu dețin informațiile complete, așa
că există o reticență a părinților sau a aparținătorilor de a declara plecarea
părinților, fie la școală, fie la autorități.

Faptul că nu toți părinții declară autorităților situația copiilor
rămași în țară îngreunează intervenția autorităților sau a organizațiilor non-guvernamentale
în cazul în care apar probleme. Iar studiul realizat de Salvați Copiii
evidențiază tocmai riscurile suplimentare la care sunt expuși copiii lăsați în
urmă de părinții plecați în străinătate ca să muncească:

A fost relevată o diferență foarte mare
între copiii din familii cu migranți și copiii din familii fără migranți, în
cazul unor comportamente de risc. În cazul
primilor e o probabilitate de 38% de a fi expuși la scene explicite de
sexualitate și pornografie în mediul online și totodată o probabilitate de două
ori mai mare să aibă comportamente agresive cu alți copii și să consume alcool.
La fel, o probabilitate mult mai mare de a consuma substanțe interzise sau de a
fuma. Toate acestea apar pe fondul lipsei de control parental, pe fondul unui
acces facil la device-uri, al unei comunicări deficitare cu părinții sau cu
persoanele în grija cărora sunt, dar și a lipsei de educație pentru sănătate,
pe de altă parte. Iar comportamentele acestea agresive pot veni ca o formă de
externalizare a sentimentelor negative, a trăirilor emoționale pe care copilul
le resimte în urma plecării părinților. În experiența noastră de lucru cu
copiii din această categorie, am întâlnit deseori copii care se simt abandonați
sau se simt vinovați pentru plecarea părinților. Chiar dacă părintele a avut o
intenție bună, a greșit dacă i-a spus copilului că pleacă pentru binele tău,
fiindcă a pus o povară suplimentară pe umerii acestuia.

Pentru păstrarea
legăturii familiale, comunicarea este foarte importantă și, în plus, revoluția
digitală de azi, ușurează mult situația. De pildă, majoritatea părinților
plecați comunică prin platforme video online cu copiii și doar 19% exclusiv
prin telefon. De asemenea, 45%, comunică o dată pe zi, existând și familii, în jur
de 15%, care comunică de câteva ori pe zi. Din păcate, sunt și situații în care
comunicarea este mai rară: 33% comunică o dată la două-trei zile, iar 7% o dată
pe săptămână. În plus, 20%
dintre adolescenții care au un părinte plecat la muncă în străinătate vorbesc
cu el o dată pe săptămână sau mai rar.

Andreea Penescu are 12 ani și este în
clasa a șasea. Iată cum comunică ea cu tatăl ei plecat la muncă în Elveția de
când avea 2 ani.

Telefonic, prin mesaje.
Dacă mai are concedii și are posibilitatea, vine în țară, cu toate că ne vedem
rar, dar cel mai des comunicăm telefonic și prin mesaje. Nu este o relație
foarte caldă, nicio relație foarte rece nu o pot numi. Adică ținem legătura.
Este totul în regulă, dar țin să spun că sunt mult mai apropiată de mama.

De asemenea,
Andreea spune că nu și-a vizitat niciodată tatăl în Elveția, de-abia în vara
aceasta existând o șansă de a petrece două săptămâni împreună acolo. Cât despre
motivul plecării, fata spune că îmbunătățirea situației financiare a familiei
l-a determinat pe tatăl ei să lucreze în străinătate. Totuși, deși situația materială e mai bună acum și ar fi preferat ca
familia să nu se fi separat în felul acesta, fata respinge posibilitatea de a
se stabili în Elveția.

Andreea: Nu-i vorba că nu există posibilitatea. Doar că eu nu vreau și
nu cred că ar vrea nici mama, pentru că noi aici avem viețile construite pas cu
pas, treaptă cu treaptă, aici, în Romania. Eu am prietenii mei, sunt deja
adaptată la școală. Mama are prieteni la muncă, colegi și știu că ar fi destul
de greu să o luăm acum de la început cu o nouă limbă, o nouă viață, un alt stil
de a trăi.

Deși Andreea pare împăcată cu
situația actuală și situația ei școlară e bună, studiul Salvați Copiii indică
faptul că migrația unuia dintre părinți duce la o probabilitate de
62% ca performanțele copiilor din primii ani de școală să stagneze.