Mobilitate şi schimbare în comunităţile rome

Având oficial 621.200 de membri - conform recensământului din 2011 -,minoritatea romă din România - mult mai numeroasă în realitate - nu a avut parte de cercetări sociologice extensive.

Christine Leșcu, 16.12.2015, 10:34

Având oficial 621.200 de membri – conform
recensământului din 2011 -,minoritatea romă din România – mult mai numeroasă în realitate – nu a avut
parte de cercetări sociologice extensive. Cel puţin aceasta este concluzia la
care au ajuns autorii studiului Aspecte pozitive ale migraţiei. Femei rome ca
agenţi ai schimbării. Cercetarea – realizată de fundaţia Eurocentrica prin
intermediul finanţării oferite de EEA Grants – şi-a propus să identifice
efectele pe care migraţia sezonieră în străinătate le are asupra femeilor rome
şi asupra statutului acestora în comunităţile lor. În acelaşi timp, studiul a
dorit să scoată la iveală o parte dintre relaţiile sociale din cadrul acestei
minorităţi puţin cunoscută, dar privită de multe ori prin prisma unor clişee,
după cum subliniază şi Gabriela Drăgan, directoarea Institutului European din
România: Avem de-a face cu un grup care se simte discriminat.
Şi nu este doar o percepţie fără bază reală. M-am uitat pe un Eurobarometru
realizat de UE în iunie 2015, la care au participat 28.000 de cetăţeni
europeni. Una dintre întrebări era: Consideraţi că discriminarea bazată pe originea
etnică este răspândită? 64% au considerat că este extrem de răspândită.
Întrebarea despre originea etnică se referea atât la populaţia romă, cât şi la
alte etnii. O altă întrebare, însă, mi s-a părut chiar şi mai interesantă:
Câţi dintre ei s-ar simţi total necomfortabil sau comfortabil în cazul în care
copiii lor ar avea o legătură cu persoane de altă etnie? 34% dintre ei au
declarat că s-ar simţi extrem de incomfortabil dacă ai lor copii ar avea o
relaţie cu o persoană romă. Este cel mai ridicat procent exprimat în acest sens
de cetăţenii europeni. Excepţie face rezerva faţă de transsexuali. Realitatea
este că există o astfel de percepţie faţă de acest grup şi cu siguranţă,
percepţia este motivată şi de anumite elemente reale.

Căutând să scape de discriminare, dar şi de o
situaţie economică mai mult decât precară, mulţi romi se deplasează în Europa,
în căutarea unor condiţii mai bune de viaţă. Unii dintre ei se duc în Norvegia,
acolo unde i-au însoţit şi cei de la fundaţia Eurocentrica. Studiul lor s-a
concentrat pe femeile rome provenind din trei comunităţi din Gorj. Cu ele au
stat de vorbă atât în România, atât în Norvegia, unde au ajuns după alte
peregrinări prin Europa, după cum aflăm de la unul din autorii studiului Liviu
Iancu: În cadrul acestei cercetări am observat câteva aspecte
foarte interesante referitoare la modul în care se modifică destinaţiile de
migraţie ale romilor de la sud la nord, în funcţie de evoluţia socio-economică
a Europei. Dacă în jurul anului 2000, ei lucrau, de pildă, ca lucrători
agricoli în Portugalia, după declanşarea crizei economice, ei şi-au schimbat
destinaţia şi au ajuns în ţările scandinave. Aici reglementările actuale îi
exclud de pe piaţa muncii, fiind astfel obligaţi să recurgă la cerşit. Există şi
excepţii, iar foarte mulţi dintre ei îşi doresc să muncească, dar barierele
normative, necunoaşterea limbii şi alte obstacole de acest tip nu îi
încurajează în acest sens.

Pe lângă discriminare, sărăcie şi absenţa
educaţiei, femeile rome se confruntă şi cu o serie de probleme specifice lor,
după cum recunoaşte Cristina Tănase, membră a comunităţii rome şi manager de
programe în cadrul Fundaţiei Salvaţi Copiii: Într-adevăr,
femeia este inegală bărbatului, în general, dar în funcţie de neamul de romi
din care face parte, inegalitatea este mai accentuată sau mai neaccentuată. De
pildă, nu are voie să stea la masă împreună cu soţul, când se mănâncă, nu are
voie să meargă lângă soţ, ci soţul merge înaintea soţiei.

Migraţia pare să modifice puţin statutul femeilor,
poate nu neapărat să-l îmbunătăţească, ci, mai degrabă, să-l completeze cu
sarcini noi. Liviu Iancu: În ceea ce le priveşte pe femei,
grupul-ţintă al acestui studiu, am observat că migraţia determină anumite
schimbări ale statutului lor. Atmosfera familială e mai bună, având în vedere
că resursele obţinute în urma imigrării sunt mai bune. De asemenea, imigrarea
fiind o acţiune care implică riscuri, ele sunt consultate în familie mult mai
des decât erau înainte. Atunci când bărbaţii nu mai pot îndeplini rolul lor
tradiţional, acela de a asigura veniturile familiei – sunt bolnavi sau plecaţi
cine ştie pe unde -, femeile sunt obligate să renunţe la restricţiile sociale
specifice comunităţii lor şi să-şi ia soarta în mâini: să aducă venituri, să
aibă grijă de rudele bolnave şi să se implice singure în procesul migraţiei.

Rezultatele studiului pot fi, totuşi, interpretate
şi în alt mod, după cum subliniază Gabriel Drăgan: S-au pus
26 de întrebări, multe legate de statutul lor: ce făceau în Norvegia, cum îşi
câştigau banii. Întrebările care au fi putut scoate în evidenţă o modificare
sau nu a statutului femeii era următoarele: S-a schimbat ceva în familia
dumneavoastră de când mergeţi în Norvegia? Ce s-a schimbat? Cine ia decizii în
familia dumneavoastră? La prima întrebare, peste jumătate a răspuns da. În
cazul ăsta, trebuie văzut ce anume s-a schimbat. Se schimbaseră veniturile care
erau ceva mai mari. Asta ducea la altă atmosferă familială. La întrebarea dacă
s-a schimbat ceva în modul de luare a deciziilor, 70% dintre respondenţi au
spus nimic. Lucrurile se schimbă greu. Modelele culturale nu se schimbă
într-un timp scurt, ci de-a lungul unor perioade lungi sau nu se schimbă deloc.
Modelele culturale nu se schimbă cu uşurinţă, ci extrem de greu. Ipoteza
studiului a fost foarte interesantă, dar din punctul meu de vedere, schimbările
nu sunt vizibile.

Pentru ca mentalităţile să se schimbe cu adevărat
este nevoie ca experienţa migraţiei să fie completată de educaţie, consideră
Cristina Tănase: Educaţia îşi spune cuvântul. Dacă în alte
ţării, romii au luat contact cu populaţia majoritară de acolo, există
posibilitatea ca aceştia să se auto-educe în funcţie de cultura în care se
integrează. De exemplu, şi eu am preluat de la majoritari multe lucruri. De
aceea şi asociaţia Salvaţi Copiii pune un mare accent pe educaţie şi
dezvoltăm proiecte de pregătire pentru cadrele didactine rome şi nerome, astfel
încât cultura şi tradiţia rome să fie cunoscute, dar şi pentru ca părinţii să
fie integraţi în activităţile şcolare ale copiilor pentru ca unii să înveţe de
la ceilalţi.

Pe lângă realizarea cercetării sociologice,
proiectul Aspecte pozitive ale migraţiei a inclus şi organizarea a două
festivaluri cu meşteşugari romi în Norvegia.