Libertatea şi pluralismul în mass-media
Anual, la începutul lunii mai, este celebrată Ziua Mondială a Libertăţii Presei. Şi, de obicei, acest eveniment este marcat prin analize despre gradul de respectare a dreptului la liberă exprimare şi a drepturilor jurnaliştilor.
Christine Leșcu, 11.05.2016, 10:27
Anual, la începutul lunii mai, este celebrată Ziua
Mondială a Libertăţii Presei. Şi, de obicei, acest eveniment este marcat prin
analize despre gradul de respectare a dreptului la liberă exprimare şi a
drepturilor jurnaliştilor. Una dintre aceste cercetări este şi Monitorul
Pluralismului în Media, girat şi finanţat de către Comisia şi Parlamentul
European. Raportul include studii de caz ale celor 19 state-membre incluse în
analiză şi şi-a propus să identifice posibilele riscuri care ameninţă, în
prezent, libertatea presei din UE. Au fost cercetate patru mari arii de risc:
protecţie de bază, pluralismul pieţii media, independenţa politică şi
incluziunea socială. Indicatorii prin care s-a măsurat riscul protecţiei de
bază au vizat libertatea de
exprimare, respectarea dreptului la informaţii de interes public, standardele
jurnalismului şi independenţa faţă de autorităţile naţionale. În ceea ce
priveşte independenţa politică, au fost măsurate gradul de politizare a
controlului asupra canalelor mass-media precum şi a reţelelor de distribuţie
precum şi independenţa finanţării instituţiilor publice de presă. Concluzia
generală este că singurul domeniu în care
riscurile sunt apreciate ca fiind reduse este cel alprotecţiei de bază în sectorul mass-media, pentru celelalte
înregistrându-se şi la nivel european riscuri medii. Totuşi, în acest tablou, România prezintă un
grad de risc mediu în toate cele patru arii principale. În plus, indicatorii privind protecţia de
bază situează România pe o poziţie unică, după cum am aflat de la Adina
Marincea, cercetătoare în cadrul Median Research Center, instituţia care a
elaborat raportul de ţară pentru România.
Adina Marincea: România este singura ţara, din cele 19,
care prezintă un potenţial risc mediu privind protecţia de bază a jurnalismului
şi de respectarea standardelor profesiei. Printre problemele cele mai presante pe care le-am identificat şi cu
care se confruntă jurnaliştii în România se numără, mai ales în presa scrisă,
situaţia economică precară. Ea este exemplificată prin cazurile de
neregularitate şi întârziere a plăţii salariilor, nesiguranţa locului de muncă,
tăieri de salarii, încheierea unor contracte pe termen scurt care oferă o
protecţie socială redusă în privinţa şomajului şi a pensiilor. În acelaşi timp,
aceste contracte fac mai uşoară concedierea jurnaliştilor.
Această situaţie economică precară este strâns
legată, deseori, de interesele patronatului care nu coincid cu scopurile
profesiei, după cum observă şi jurnalistul Petrişor Obae, coordonatorul
siteului paginademedia.ro. Problema presei româneşti se regăseşte
în două zone principale. Una este zona macro, cea de la nivelul patronatului
care a descoperit, la un moment dat, ce înseamnă jucăria reprezentată de
mass-media şi a folosit-o în scop personal. Aici se află şi presiunea
economică. Şi cea de la nivel micro, adică de la nivelul exercitării profesiei.
Sunt jurnalişti care nu au habar să scrie şi să se documenteze, care nu cunosc
regulile de bază ale meseriei. Problemele sociale contează foarte mult, căci
sunt pârghiile pe care le manevrează patronatul. În momentul în care nu ai
nevoile de bază satisfăcute, în momentul în care-ţi pui problema ce mănânc
mâine, la modul cel mai propriu, evident că începi să laşi deoparte normele de
bază ale meseriei, iar deontologia e un cuvânt depăşit.
De altfel, o altă problemă identificată de
raportul privind pluralismul media în Europa se referă la respectarea şi
standardelor profesionale, mai ales, în organizaţiile private de media, care
acoperă cea mai mare parte a sectorului. Adina Marincea: De multe ori, standardele ori codurile jurnalistice
lipsesc sau nu sunt aplicate sau sunt realizate aproape exclusiv de
managementul organizaţiilor de media şi nu de către jurnalişti sau de asociaţii
profesionale de jurnalism. Toţi aceşti factori duc la interferenţe în
conţinutul editorial şi au existat mai multe cazuri de acuzaţii cu privire la
finanţarea ilegală a presei de către diverşi actori economici şi politici sau
chiar de cenzură jurnalistică.
Vorbind despre
interferenţe şi cenzură atingem un alt domeniu şi anume independenţa politică.
Adina Marincea, revine cu detalii: În aria de risc cu privire la independenţa politică, sunt doi indicatori
care înregistrează semnale de alarmă. Cazuri similare sunt în Slovacia,
Slovenia şi Lituania.
Politizarea excesivă a
unei părţi a presei, mai ales a celei particulare, în vederea protejării unor
interese, inclusiv, economice a patronatului, reprezintă una din concluziile
altui studiu şi anume raportul FreeEx, elaborat de organizaţia
non-guvernamentală ActiveWatch. Aici sunt prezentate cazuri de presiuni exercitate de patroni pentru
ca anumite materiale care şifonau imaginea unor demnitari sau evidenţiau
abuzurile lor să nu fie publicate. Sunt exemple de jurnalişti care, îndrăznind
să facă acest lucru, au fost pedepsiţi prin suspendarea contractelor de colaborare.
De asemenea, sunt descrise şi cazurile unor primari locali care se foloseau de
presa din oraşul lor pentru a-şi şantaja rivalii politici. Pentru Răzvan
Martin, dependenţa politică şi economică este cauzată şi de starea financiară
proastă care nu s-a îmbunătăţit de la ieşirea din criza economică pentru
anumite companii de mass-media.
Răzvan Martin: Fiind foarte
vulnerabile din punct de vedere economic şi poziţia lor devine foarte fragilă
în faţa unor oameni politici sau diverşi finanţatori. În acelaşi timp, nu sunt
convins că o situaţie economică mai bună a unor instituţii de presă sau
publicaţii le-ar face mai puţin permeabile la anumite influenţe. Mi-e teamă că
raţiunea lor de a exista este de a face astfel de jocuri politice şi nu de a
informa public sau de a obţine un profit economic legitim. Mă refer la
instituţiile de presă cele mai vizibile,
mainstream, televiziunile de ştiri, cele care fac agenda publică. Dar
nu vreau să generalizez pentru că există în continuare foarte mulţi jurnalişti
oneşti şi instituţii de presă absolut onorabile. Mai ales în spaţiul online,
există platforme media care produc jurnalism de calitate.
Având situaţii economice şi editoriale total opuse
între ele, cele două instituţii publice din domeniul audio-vizualului – TVR şi
SRR – nu au fost nici ele scutite de probleme în ultimul an, potrivit
raportului FreeEx privind libertatea presei în România. Răzvan Martin: Radioul public merge bine din punct de vedere economic, dar au existat
probleme şi aici odată cu declanşarea unei campanii împotriva unui proiect
absolut firesc de modificare a legii de funcţionare a serviciilor publice.
Există şi o somaţie a CNA-ului pentru că s-a folosit abuziv spaţiul de emisie
pentru a ataca acest proiect de lege. TVR este în pragul colapsului, a acumulat
datorii imense, iar mediul politic nu manifestă niciun interes pentru a remedia
situaţia.
Recent, plenul Parlamentului a numit,
prin vot, un nou Preşedinte-Director General al TVR.