Istoria comunismului în şcoală

Din 2008, în programa de liceu, a fost introdus ca un curs opţional, cursul de istorie a comunismului.

Christine Leșcu, 05.03.2014, 10:38

Din 2008, în programa de liceu, a fost introdus ca un curs opţional, cursul de istorie a comunismului. Decizia venea în urma recomandării conţinute în raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. La scurt timp de la elaborarea programei, apărea şi manualul aferent, destinat elevilor din clasele a XI-a şi a XII-a şi redactat sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Ce conţine acest manual aflăm chiar acum de la Andrei Muraru, co-autor al manualului şi până de curând preşedintele executiv al IICCMER: „Pentru perioada 1947 – 1989 încercăm să intrăm în toate măruntaiele acestui regim: viaţa cotidiană, economia, viaţa culturală, minorităţile, regimul politic, represiune etc. Evident că efortul de a concentra toate aceste teme nu a fost simplu, dar ne-am axat pe texte de autor scurte şi pe foarte multe surse istorice: documente din arhive şi materiale de istorie orală. Manualul are ataşat un DVD cu imagini video din arhiva TVR, din anul 1988. Din punctul nostru de vedere, este un instrument foarte bine conceput care oferă elevului posibilitatea de a cerceta singur. Nu am vrut să facem nici un fel de propagandă, nici să impunem o anumită viziune asupra istoriei comunismului din România. De aceea şi titlul manualului este O istorie a comunismului”, căci în funcţie de cine şi ce cercetează pot fi mai multe istorii ale comunismului.”

În prezent, în 146 de şcoli din toată ţara se predă acest curs opţional elevilor de la clasele mari de liceu care au optat, evident, să studieze istoria comunismului. Se estimează că, de la introducerea cursului, aproximativ 3.000 de elevi îl aleg în fiecare an. De asemenea, IICCMER organizează sesiuni de pregătire cu profesorii de istorie, căci predarea acestei discipline presupune cunoştinţe şi metode puţin diferite de predarea istoriei generale. Nevoia de informaţie este mare, după cum o atestă şi sondajele de opinie referitoare la perioada comunistă. Unul dintre ele, realizat în 2010 la cererea IICCMER, concluziona că românii au în bună măsură o poziţie ambivalentă faţă de perioada comunistă şi ceea ce a însemnat aceasta. 47% dintre participanţii la sondaj considerau comunismul o idee bună, dar greşit aplicată, în timp ce puţin sub 30% dintre români afirmau că a fost o idee greşită. Trei ani mai târziu, în decembrie 2013, într-un alt sondaj de opinie, Nicolae Ceauşescu este considerat un personaj politic cu un rol pozitiv în istoria României de 47,5% dintre români. 46,9% îl etichetează drept o personalitate negativă. De un procentaj asemănător se bucură şi predecesorul luii Ceauşescu la şefia PCR, Gheorghe Gheorghiu-Dej. El este receptat ca personaj cu un rol pozitiv de 42,3% dintre români. 39,1% îl văd ca un personaj negativ. În aceste condiţii nu sunt surprinzătoare opiniile pe care unii elevi le exprimă, înainte de începerea cursului. Iată ce aflăm de la Mihai Stamatescu, profesor de istorie la Orşova şi unul din co-autorii manualului de istorie a comunismului.

„În general, informaţiile pe care le au copii sunt cele provenite din familie, de la vecini, din comunitatea mai largă. Au ceva mai puţine informaţii din mass-media. Iar informaţiile pe care le au sunt cele în general vehiculate în spaţiul public, informaţii de genul: Da, era bine pentru că aveam un loc de muncă.”, Da, era bine pentru că primeam o locuinţă”, Da, era bine pentru că primeam o butelie.” Copiii vin la şcoală cu aceste informaţii, dar şi cu altele, şi deodată află că ce ştiau ei nu se mai potriveşte. Explicaţiile pe care le oferă cursul şi istoria recentă care se studiază în şcoală pun realitatea într-o altă lumină. Elevii constată singuri că nostalgiile părinţilor nu se referă neapărat la regimul comunist, ci mai degrabă la propria lor tinereţe. Cu siguranţă, dacă ai argumente, dacă aduci dovezi, dacă-i provoci să citească surse istorice, dacă le explici ce înseamnă manipularea, propaganda, cu siguranţă vor înţelege ce li s-a întâmplat părinţilor. Sunt dispuşi să judece logic şi critic toate lucrurile care s-au întâmplat.”

În măsura în care urmând acest curs, elevii încep să înţeleagă mai bine o parte din realităţile cotidiene, ei devin din ce în ce mai interesaţi de acest studiu. De altfel, tot printr-o abordare mai apropiată de problematicile actuale, se încearcă predarea istoriei comunismului şi la clase mai mici. Mihai Stamatescu: „Noi am realizat un material care se numeşte Drepturile omului în istoria recentă a României” pentru că am realizat că putem realiza un contact cu perioada regimului comunist mai devreme de vârsta majoratului. Am realizat un material care se adresează copiilor de gimnaziu şi care poate fi folosit şi de învăţători în ciclul primar. Atâta timp cât copiii studiază disciplina intitulată Cultură civică”, am considerat că perspectiva cea mai bună prin care se poate introduce informaţii despre regimul comunist este cea a drepturilor omului. Sunt destui profesori de gimnaziu care folosesc acest material. El nu are o programă ataşată, dar el poate fi folosit de toţi profesorii care predau o disciplină umanistă, nu doar de cei de istorie.”

Evident, un singur curs opţional predat la clasele mari de liceu nu poate ajuta prea mult la schimbarea percepţiei unei întregi societăţi. Pe lângă activităţile şcolare, ar trebui să existe şi diverse alte iniţiative care să informeze publicul larg cu privire la comunism. Andrei Muraru, preşedinte executiv IICCMER despre impactul acestui curs. „Depinde şi ce facem noi ca societate, în ansamblu. Institutul Memoriei Naţionale din Polonia, omologul nostru, are peste 2.000 de angajaţi, noi avem 36. Ei au buget de 60 milioane de euro, noi avem unul de 1 milion de euro. Ei au început să facă ce facem noi din 1999, de când s-au înfiinţat, iar rezultatele de-abia acum încep să apară, după 10-15 ani de investiţii masive în educaţie. Investiţiile nu s-au limitat la cursuri, ci au vizat şi jocuri pentru copii şi adolescenţi, programe şcolare, filme, conferinţe, cărţi. Cu cât noi investim mai puţin, cu atât mai mult sondajele de opinie vor transmite mesaje nostalgice despre perioada comunistă, nostalgie combinată cu revolta faţă de actualii guvernanţi. Totul depinde de resursele pe care le investeşte societatea în acest domeniu.”

Cursul opţional de istorie a comunismului se predă doar în liceele cu profil teoretic, nu şi în cele cu profil vocaţional şi profesional, şi este doar unul dintre alte cursuri opţionale dintre care elevii pot alege.