Impactul inteligenţei artificiale asupra societăţii de astăzi

Inteligenţa artificială a devenit deja o realitate a lumii în care trăim. Dimensiunea etică a acestui avânt tehnologic fără precedent este însă deosebit de importantă şi trebuie tratată ca atare.

Monica Chiorpec, 09.10.2019, 14:42

Inteligenţa artificială a devenit deja
o realitate a lumii în care trăim. Dimensiunea etică a acestui avânt tehnologic
fără precedent este însă deosebit de importantă şi trebuie tratată ca atare, în
caz contrar rezultatele ar putea lua prin surprindere societatea de astăzi.

În ultimele decenii, au apărut noi
discipline, noi specializări, noi concepte şi noi termeni referitori la lumea
digitală. Se vorbeşte din ce ce în ce mai mult despre a patra revoluţie
industrială, aşa cum a fost denumită revoluţia digitală.

Locul principal îl
ocupă inteligenţa artificială, roboţii şi Internetul Lucrurilor, acesta din
urmă fiind folosit pentru a conecta
între ele diferite dispozitive, servicii şi sisteme automate, formând astfel o reţea de obiecte. Librăria Humanitas Cişmigiu a găzduit o
dezbatere despre acest fenomen al lumii contemporane, la care a participat Alexandra
Cernian, lector la Facultatea de Automatică şi Calculatoare a Universităţii
Politehnice Bucureşti.

Noţiunea de inteligenţă artificială nu este
nici pe departe nouă. Termenul şi primele implementări au avut loc în anii
1960, moment în care au apărut primele aşa-numite sisteme-expert, care
funcţionau pe bază de nişte seturi foarte extinse de reguli, putând să ajungă
la un suport decizional, asemănător celui uman. Ideea de la care s-a plecat a
fost dezvoltarea acestor sisteme, care să înlocuiască expertul uman într-un
anumit domeniu. Ca multe altele, primele aplicaţii au fost în zona militară, în
zona meteo.

Ceea ce s-a dezvoltat fulminant în
ultimii ani este capacitatea de stocare a datelor. Sisteme de stocare de tip
cloud aproape că nu mai au limită din acest punct de vedere. Vorbim, aşadar,
despre o viteză de procesare a datelor aproape instantanee. În momentul acesta,
datele pot fi colectate în timp real de la miliarde de senzori şi se pot
obţine, aproape instantaneu, analiza şi prelucrarea datelor respective. Noţiunea
de inteligenţă artificială a început să capete o nouă înţelegere prin faptul
că, în analiza acestor date, tehnologia actuală apelează la procedeul denumit
machine learning.

Cu detalii, Alexandra Cernian: Extinzând toată
povestea aceasta cu reţelele neuronale care încearcă să reproducă mecanismele
de funcţionare ale creierului uman, maşinile acestea au început să aibă o
viteză foarte mare în a extinde aceste şabloane şi a învăţa lucruri noi, cu
condiţia ca oamenii să le pună la dispoziţie aceste date din care să înveţe. În
ultimii cinci ani, evoluţia a fost spectaculoasă. Deja se vorbeşte despre
transumanism şi au apărut mişcări în acest sens. Avem deja proteze medicale
bionice şi tot felul de tratamente genetice.

Iar atunci când lumea digitală încearcă
să capete şi să preia din însuşirile umane, survine şi dimensiunea morală. Constantin
Vică este lector la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti şi a
adus în discuţie, în cadrul aceleiaşi dezbateri, o subdisciplină a eticii care
se raportează la lumea virtuală.

Aceasta priveşte toate problemele care
apar în momentul în care putem interacţiona direct cu creierul uman. Putem
vorbi despre privacy, adică sfera privată a creierului, putem vorbi despre
cyborgi, apropo de această dimensiune a transumanismului. Putem vorbi despre
ameliorare cognitivă, cu fundamente genetice, sau inclusiv despre partea
educaţională. Până la urmă, omul nou se tot face de când este omul. De
aproximativ două sute de ani, se face chiar într-un sistem instituţionalizat,
care se numeşte şcoală.

Un domeniu cu o dezvoltare incredibilă
în ultimii ani este tehnologia digitală, care presupune maleabilitatea trecerii
prin date şi algoritmi, dar şi, mai nou, tehnologia cognitivă, care prespune
maleabilitatea creierului şi a minţii. Pot însă maşinile să înlocuiască
creierul uman în totalitate şi să dobândească o conştiinţă morală?

Constantin
Vică: De ce ar mai fi nevoie de etică astăzi? Pentru că inteligenţa
artificială va şti să le facă pe toate, mai puţin să ia decizii morale. Şi
atunci, mai putem păstra omul undeva. Pe de altă parte, este o încercare destul
de mare astăzi de a face sisteme automate de decizie morală. Uitaţi-vă la toată
discuţia despre maşinile automate. Până una-alta, discuţia aceasta o poartă,
deocamdată, oamenii. Va fi interesant când vom putea avea astfel de discuţii cu
inteligenţa artificială care să nu ne dea nişte răspunsuri preprogramate, ci
chiar, cumva, să le dea cu o anumită conştiinţă morală.

În Statele Unite ale Americii, Japonia
sau Coreea de Sud, există tentative de a decoda inteligenţa umană, pentru ca
aceasta să poată fi montată pe roboţi şi preluată de către aceştia. Alexandra
Cernian crede, însă, că natura umană nu ar putea fi înlocuită de către gândirea
artificială, în ciuda evoluţiei din prezent.

Este un domeniu fascinant şi sunt nişte evoluţii şi nişte rezultate absolut
fantastice, însă asta nu se poate separa de ideea de etică, de ce este bine şi
ce nu este bine să facem. Eu nu am susţinut niciodată ideea că vor veni roboţii
şi ne vor înlocui în totalitate. Şi nici nu încurajez pe cineva să plece de la
premisa aceasta atât de fatalistă. Într-adevăr, automatizarea există deja. Sunt
fabrici care nu mai au angajaţi şi în care muncesc doar roboţi şi poate doar un
om care le controlează activitatea. Însă nu este vorba de orice fel de muncă şi
de înlocuirea tuturor capacităţilor şi competenţelor umane.

Dorinţa cea mai mare a oamenilor de ştiinţă de
astăzi este să implementeze o inteligenţă artificială care să atingă modelul de
funcţionare al inteligenţei umane, o aşa-numită inteligenţă artificială
generală. Deocamdată, însă, nu există niciun consens sau vreo dovadă clară a
faptului că această inteligenţă digitală va putea fi obţinută în viitor.