Generația tânără și politica

Absolvent al universităţii King's College din Londra unde a studiat Științe Politice şi masterand în Politici Publice la University College, Răzvan Petri este deopotrivă preocupat de implicarea civică şi politică a tinerilor din țara sa natală

Christine Leșcu, 20.09.2023, 03:15

Absolvent al universităţii King’s College din Londra
unde a studiat Științe Politice şi masterand în Politici Publice la University
College tot în capitala Marii Britanii, Răzvan Petri este deopotrivă preocupat
de implicarea civică şi politică a tinerilor din ţara sa natală. Iar preocuparea
aceasta e motivată de lipsa de interes manifestată de o bună parte a generaţiei
din care face parte faţă aceste chestiuni. De ce? Explică chiar Răzvan Petri.

Cred că există un oarecare dezinteres, dar nu cred că este neapărat
vina acestei generații, adică a tinerilor sau a oamenilor care nu se implică în
politică și în acțiuni civice. E vorba de o încredere foarte scăzută în liderii
politici, în instituțiile politice și în mod general, în instituțiile statului
și cele europene. Dar această încredere scăzută este cauzată mai degrabă de
către cei care ar trebui să ne conducă și să ia decizii pentru noi mai mult
decât de o caracteristică specială a tinerilor de astăzi. Ei sunt la fel de
interesați sau dezinteresați ca în toate timpurile, doar că pur și simplu
liderii noștrii de opinii, dar și cei politici, și instituțiile noastre nu știu
să comunice cu tinerii și din această cauză este foarte greu pentru aceștia să
fie implicați în politică și să fie atrași de către politicieni.

Şi pentru că
interesul se trezeşte pornind de la date, Răzvan Petri, împreună cu prietenul
său, Vlad Adamescu au co-fondat inițiativa civică Politică la Minut care își
propune să facă politica mai accesibilă pentru tineri informându-i. Desfăşurat
online şi pe reţelele sociale, acest proiect încearcă să suplinească absenţa
orelor de educaţie civică, predate doar la nivelul primar şi gimnazial, nu şi
la liceu. Răzvan Petri.

Strângem toate
informațiile de care noi credem că ei au nevoie și le prezentăm prin câteva
slide-uri pe care le prezentăm pe rețelele sociale într-un mod cât mai
atractiv, simplu și ușor de înțeles. Practic, traducem din limbajul politic,
legislativ, ceea ce se întâmplă în limbajul oamenilor de zi cu zi, lucru care
ar fi trebuit deja făcut de către oamenii care încearcă să comunice. (…) Cred
că dacă am începe mai devreme, din școală sau din liceu, să le explicăm
copiilor ce trebuie să știe despre sistemul politic și cât de importantă este
democrația, ar fi mai ușor să avem o generație mai implicată și mai informată.
(…) Și mai mult decât atât : dacă aceștia ar face educație civică și ar
înțelege că, de exemplu, președintele nu poate să construiască el singur
autostrăzi, că prim-ministrul este ales de către Parlament și că alegerile
parlamentare sunt poate mai importante sau cel puțin la fel de importante ca
cele prezidențiale, ar ști mai bine cum funcționează sistemul politic și nu ar
face greșeala de a învinovăți pe cineva care nu are de-a face cu acea situație.

Nu toţi adolescenţii şi tinerii sunt, totuşi, dezinteresaţi de civism şi
politică. Iar cei care au doresc să se implice sunt atraşi, mai ales, de
chestiuni foarte apropiate de lumea lor, constată Răzvan Petri.

Aș spune că îl interesează foarte mult lucrurile care se întâmplă la
nivel local, în comunitățile și orașele lor pentru că foarte mulți ar vrea să
facă din orașul sau uneori chiar din satul în care locuiesc un loc mai bun. Și
atunci domeniile de acțiune ar fi cele locale referitoare la străzi, la
parcuri, la locuri de joacă sau chiar la școli. Și foarte mult îi interesează,
desigur, aspecte care țin de drepturile elevilor, de felul în care se
desfășoară dinamica dintre profesori, elevi și respectarea drepturilor
elevilor. Foarte mulți au întrebat și au vrut să știe dacă are sens sau nu să
se implice în consiliile de elevilor și cum să o facă pentru a reprezenta
interesele elevilor mai bine.

De câţiva ani, însă, a apărut o
tendinţă îngrijorătoare în rândul celor tineri. De pildă, amplul studiu
realizat în 2019 de Fundaţia Friedrich Ebert arăta că, în timp ce majoritatea
tinerilor din România credeau că democrația
este singura cale acceptabilă de guvernare a unei țări, 23% dintre ei au spus
că, în condiții speciale, ar lua în calcul și dictatura. Iar recent, un alt
studiu, care de data asta n-a inclus România, demonstrează că această
preferinţă este împărtăşită de o parte însemnată a generaţiei tinere de pe
glob. Barometrul societății deschise: Este democrația eficientă?,
realizat în perioada mai-iulie 2023 în 30 de ţări, constata că doar
57% dintre tineri cu vârsta între 18 și 36 de ani cred că democrația este
preferabilă oricărei alte forme de guvernământ în timp ce 42% dintre ei susțin
un regim militar. Totuşi, Răzvan Petri consideră că preferinţa spre autocraţie
din 2019, dar şi de azi, exprimată de aproape un sfert din tinerii români trebuie
interpretată cu atenţie faţă de contextul românesc. Răzban Petri.

Încrederea în instituțiile democratice este foarte
scăzută şi democrația pare acum puțin învechită, pare că se mișcă greu și că
rezultatele nu prea apar. Și, foarte important, în acest sondaj apăreau și
informații legate de felul în care aceeași politicieni se învârt printre
aceleași funcții. Pare că tot orice
am face, aceiași oameni sunt la putere. Foarte multă lume crede că, indiferent
cine vine la putere, rezultatele vor fi mereu aceleași. Se simte nevoia unui
lider puternic care să nu respecte neaparat aceste reguli democratice care
încetinesc procesul de luare a deciziilor, care să bată cu pumnul în masă și să
le rezolve oamenilor problemele. De aici și apetitul pentru mișcări politice
care propun un sistem alternativ sau o reformă extremă a sistemului politic de astăzi, care, în opinia multora,
ar duce la rezultate mai rapide, dar nu neapărat mai legitime sau democratice.
Parțial este și vina sistemului de partide din România și faptul că se comportă
ca un cartel, în sensul în care partidele politice se validează prin faptul că
își acordă bani foarte mulți de la stat și prin faptul că nu lasă alte partide
mici să intre în sistemul politic prin aceste bariere electorale și birocratice
foarte mari, cum ar fi cele 200.000 de semnături sau cel pragul electoral de
5%. Și astfel vedem că doar
aceleași partide sunt la guvernare, că nimic nu pare să se schimbe, că nu
există reformă reală și de acolo și apetitul pentru altceva, pentru ceva nou,
rapid, eficient.

Aşadar, potrivit
lui Răzvan Petri, nu înclinaţia spre o anumită ideologie extremistă sau
autocrată ar motiva preferinţa pentru mâna de fier, ci tot dezamăgirea
produsă de ineficienţa actuală a sistemului politic. Oricum, în 2024, an
electoral important în România, aceste ipoteze vor putea fi probate sau nu