Emigranţi din şi imigranţi în România
Conform unor statistici oficiale, dezbătute în articole de presă recente, din 2007 până în 2017 au plecat din România, 3,4 milioane de români, aproximativ 17% din populaţie.
Christine Leșcu, 14.03.2018, 12:01
Conform unor statistici oficiale,
dezbătute în articole de presă recente, din 2007 până în 2017 au plecat din
România, 3,4 milioane de români, aproximativ 17% din populaţie. Majoritatea
sunt plecaţi pentru o perioadă mai lungă de un an în ţări care, din punctul lor
de vedere, sunt mai ofertante din punct de vedere economic. , a detaliat
situaţia acestora, numărul lor fiind în 2017 de puţin peste 2,5 milioane de
persoane, aflăm de la Victoria Stoiciu, coordonator de programe în cadrul
Fundaţiei Friedrich Ebert: Este
o statistică referitoare la perioada 2003 – 2017. Pe de o parte, exprimă cifra
românilor stabiliţi în afară pentru mai mult de un an, în 2017, iar pe de alta,
se referă şi la tendinţa de plecare, o tendinţă crescătoare. Această cifră nu
acoperă migraţia sezonieră, adică nu-i ia în calcul pe acei români care pleacă
pentru a munci trei, şase sau opt luni pe an. Aceştia se duc fie la cules de
căpşuni, fie pleacă în sezonul construcţiilor. Dacă-i adăugăm şi pe aceştia, cu
siguranţă cifra creşte. Astfel numărul total al celor plecaţi depăşeşte 3
milioane, dacă-i includem şi pe cei care pleacă pentru mai puţin de un an.
Situaţia
aceasta face România comparabilă cu una din ţările care se confruntă cu un dur
şi prelungit război civil: Siria. Victoria Stoiciu: Este locul 2 după Siria, în lume, în ceea ce priveşte
ritmul de creştere a diasporei. Nu se referă la numărul total al migranţilor,
nici la procentul din populaţie, ci la ritmul de creştere. Viteza cu care
românii au plecat din ţara lor ne situează pe locul doi după Siria. Asta e oricum
foarte îngrijorător, căci începând cu anul 2000, România a înregistrat perioade
de creştere economică. Trebuie, aşadar, să ne punem nişte întrebări foarte
serioase referitoare la modelul de creştere. Cum este resimţită şi distribuită
această creştere în rândurile populaţiei de vreme ce ritmul în care populaţia
părăseşte România ne plasează pe locul doi după o ţară aflată în război civil?
Pleacă, mai ales, o categorie foarte
importantă pentru economia prezentă şi viitoare a României: cei care au vârste
între 25 şi 38 de ani. Aceştia constituie în jur de 20% din numărul total al
migranţilor români. Pleacă, de asemenea, şi foarte mulţi lucrători calificaţi,
fie că sunt mediu calificaţi în domenii precum construcţiile, fie că sunt înalt
calificaţi precum medicii sau informaticienii. În aceste condiţii, golul lăsat
de aceste plecări pe piaţa muncii rămâne, momentan, rămânând neacoperit.
Dacă aceasta este situaţia celor care ies din
România, cum stau lucrurile cu cei care intră? De pildă, la sfârşitul anului
2017, datele culese de Inspectoratul General pentru Imigrări arătau că în
România, erau în jur de 67.000 de străini provenind din state terţe, incluzând
aici şi persoane cu protecţie internaţională, adică refugiaţi. Printre aceştia
se aflau şi puţin peste 800 de persoane sosite prin mecanismul UE de relocare
al refugiaţilor. Tot anul trecut au fost înregistrate 4.820 de cereri de azil
politic, o creştere semnificativ faţă de media anilor trecuţi care era de circa
1500 de cereri. Dar cine suntpersoanele din ţări terţe stabilite în
România sau solicitante de azil şi de ce aleg România? În general, sunt bărbaţi singuri, care, odată ce au obţinut
statul de refugiat sau protecţie internaţională în România, îşi pot chema
familia. De altfel, reîntregirea familiei sau reuniunea cu un membru al
familiei stabilit deja aici este motivul pentru care multe persoane provenite
din state terţe vin în România. Dar mai există şi un alt motiv des întâlnit în
ultima vreme: temerea de persecuţie sau de violenţă generalizată în ţările de
baştină. Există însă şi
străini veniţi în România pentru a se angaja. Luciana Lăzărescu: Numărul
aproximativ de persoane care se află în România cu viză de muncă este, în
prezent, de 5900. Este vorba de cetăţeni din ţări terţe. Majoritatea avizelor
de angajare eliberate în 2017 au fost acordate unor cetăţeni din Vietnam pentru
industria navală. De asemenea, au fost eliberate şi unor cetăţeni din Turcia,
China şi Serbia. Profesiile cele mai căutate pe piaţa muncii din România şi
pentru care au fost acordate aceste avize de angajare sunt sudor, lăcătuş în
construcţii metalice şi navale, dulgher restaurator. În principal, meserii
calificate în domenii ce ţin de
industria navală.
Recunoscând că, pentru mulţi refugiaţi,
România nu este încă o ţară de destinaţie, nu este atractivă la nivelul la
care sunt alte ţări din vestul Europei, Luciana Lăzărescu ne-a vorbit şi
despre un program guvernamental de inserţie a persoanelor care au drept
de şedere în România: Există un program guvernamental de
integrare care se adresează persoanelor cu protecţie internaţională: un set de
măsuri menit să faciliteze incluziunea străinilor în societate, dar şi
integrarea lor pe piaţa muncii precum şi adaptarea la cutumele şi sistemul
instituţional românesc. Programul include un curs de limbă română şi de
orientare culturală, dar există şi alte servicii pe care le ofere diverse
ong-uri care se adresează acestei categorii de străini. Programul guvernamental
se aplică. Chestiunea mai delicată este modul în care instituţiile implicate în
diverse părţi din acest program colaborează între ele şi înţeleg să-şi asume
sarcina asta.
Numărul
străinilor cu drept de şedere în România fiind mic, iar politicile de readucere
în ţară a românilor plecaţi lipsind cu desărvărşire, ce poate fi făcut pentru a
suplini forţa de muncă absentă? Victoria Stoiciu: Este uşor de zis, dar greu de făcut
atragerea de imigranţi, fiindcă România nu este atractivă pentru ei. Din moment
ce un migrant sau un refugiat obţine viză pentru UE, se pune o întrebare
simplă: de ce ar sta în România şi nu s-ar duce să muncească în Germania sau în
Franţa sau în Belgia unde salariile sunt mult mai mari? La fel, nu e simplu
să-i determini pe cei plecaţi să se întoarcă în ţară. Până la urmă, totul se reduce
la o chestiune foarte simplă: salariul. Statul deţine acest instrument al
salariului minim, care oricum a crescut din 2011 de 2,5 ori, dar trebuie să se
adapteze şi mediul privat şi să crească salariile. Dar asta ar înseamna,
uneori, să fie redus profitul sau chiar să se închidă firmele. Deci nu e deloc
simplu. Soluţia nu e facilă.