Prima pagină » Panoramice » Societate » Echilibristica între două sau mai multe slujbe

Echilibristica între două sau mai multe slujbe

Christine Leșcu, 14.12.2022, 15:15

După fenomenul denumit marea demisie sau marea demisioneală, prezent și
la noi ca în alte țări, un alt episod post-pandemic se desfășoară acum în
România: din ce în ce mai mulți români lucrează în două locuri sau au două
slujbe. Un recent sondaj online realizat de platforma de căutare a locurilor de
muncă eJobs confirmă acest lucru. Ana Călugăru, ofițer de comunicare, la
eJobs detaliază.

Contextul economic din ultimii doi ani – mă
refer la incertitudinile pe care le-a adus pandemia și războiul, dar și la
creșterea explozivă a inflației de anul acesta – i-a făcut pe foarte mulți
dintre români să privească cu mare prudență ideea de carieră și ideea de
stabilitate financiară. Deși 2022 a fost, totuși, un an în care numărul de
angajări a atins un nivel record în ultimii 20 de ani și deși am văzut creșteri
salariale în aproape toate domeniile de activitate, cu toate acestea, sondajul
pe care l-am realizat pe această temă ne-a arătat că nevoia de suplimentare a
veniturilor pe termen lung este principalul motiv pentru care și-au luat al
doilea job 70% dintre respondenți. 8,2%, au făcut acest pas doar pentru o perioadă
scurtă de timp, pentru că aveau nevoie de a strânge banii necesari unei
achiziții costisitoare, pe care altfel nu și-o puteau permite la acel moment,
iar 6,7% au răspuns că așa au lucrat toată viața, deși au lucrat permanent și
vor continua să lucreze și de acum încolo. 10,7%, în special respondenți
tineri, au spus că primul job nu era suficient de solicitant și atunci timpul
le-a permis să mai facă o angajare, iar 5% vor să facă o schimbare de carieră.
Cei din urmă, din prudență, au decis să aibă două slujbe concomitent, pentru o
anumită perioadă de timp, până când se vor convinge care este cel potrivit
pentru pentru ei.

Un element oarecum surprinzător din acest
sondaj este procentul mare al celor aflați la mijlocul vieții, dispuși să
lucreze în mai multe locuri. Tinerii între 19 și 25 ani reprezintă doar 7,4%
din totalul respondenților, cea mai mare parte dintre cei cu două joburi
simultane sunt persoane între 36 și 45 de ani – aproape 29% – în timp ce aproape 22% au între 46 și 55 de
ani. Așadar, cei care au familii, copii și un volum de cheltuieli lunare destul
de ridicat sunt și cei care resimt nevoia unei alte surse de venituri. Dar
tocmai pentru că e vorba de familiști, cât timp mai rămâne pentru a fi dedicat
celor apropiați? Ana Călugăru. Întrebați ce li se pare cel mai greu
atunci când ai două joburi, șase din zece au menționat păstrarea unui echilibru
între viața personală și profesională. Ne referim la timpul pe care trebuie să
îl dedice jobului și la faptul că apare o uzură atât fizică, cât și emoțională,
care nu are cum să nu își pună amprenta asupra lor și care îi fac să nu mai
poată funcționa la capacitate maximă. Pentru un sfert dintre participanții la
studiu este foarte dificil să își gestioneze timpul dedicat muncii, iar 10% spun
că este foarte complicat să performeze în ambele locuri de muncă. Nu este, de
altfel, nicio surpriză asta, căci 40% dintre cei chestionați declară că în
momentul în care unul dintre cele două locuri de muncă le-ar aduce un salariu
suficient pentru nevoile lor financiare lunare, ar renunța la cel de-al doilea
job.

Deși majoritatea respondenților la
sondaj își doresc ca angajarea la două slujbe să fie temporară, există situații
în care ea poate dura ani întregi, cum este cazul Silviei redactor la o revistă
culturală și în același timp consultant artistic la un teatru important din
București. Să o ascultăm pe Silvia. Întotdeauna am avut colaborări. Nu știu
dacă pot fi considerate slujbe propriu-zise. Acest al doilea job, cel de la
teatru, îl am de șase ani, deci practic de șase ani am două job-uri propriu
zise. Între acestea, până să mă angajez la teatru, aproape tot timpul am făcut
și alte lucruri. Am lucrat la diferite festivaluri de teatru, am tradus cărți,
am lucrat pe partea de redactare și corectură la edituri. Este evident că
aspectul financiar este cel problematic în presa culturală. Aici salariile sunt
destul de mici și, când ești mai tânăr, ai diverse nevoi. Apar tot felul de
probleme conexe și lipsa unui venit cât de cât satisfăcător îți afectează cumva
și creativitatea. Nu poți să stai în turnul tău de fildeș și să creezi sau să
te gândești la idei poetice, artistice când ți se strâng facturile pe masă. Dar
nu doar aspectul financiar a fost motivul. Mie mi-a plăcut tot timpul să învăț
lucruri noi. Iar presa culturală m-a ajutat foarte mult să descopăr diferite
domenii, să cunosc foarte mulți oameni.

Cu unii din ei Silvia s-a împrietenit și,
pentru că au programe de lucru similare, pot petrece timpul liber împreună. De
altfel, având un program de lucru flexibil la revistă, a putut jongla între
cele două slujbe fără prea multe dificultăți până de curând. De ce? Ne explică
Silvia. La început era mult mai interesant și mult
mai frumos și mi s-a părut că gestionez mai bine viața. În prezent pot spune că
este destul de greu. Există foarte puțin timp pentru viața personală, tocmai
pentru că această activitate teatrală se concentrează pe partea a doua a zilei,
chiar seara. Când ajungi acasă, nu mai rămâne mult timp pentru tine, vezi un
film, te culci și a doua zi o iei de la capăt. Singura parte bună, care cumva
echilibrează această discrepanță, este că, vrând-nevrând, prietenii tăi sunt
tot din același domeniu și atunci, având același ritm de viață, același flux, poți
să petreci un timp cu ei când termini treaba de la teatru, ieși undeva, bei
ceva. Dacă prietenii mei ar lucra în alte domenii, practic aș avea o viață
socială zero.

Darcum
stau lucrurile în prezent, în această perioadă marcată de o inflație galopantă ?
Ne răspunde tot Silvia. Până anul trecut sau poate până în
pandemie puteam să spun mult mai clar că aspectul financiar este evident
îmbunătățit. Cred că lucrurile s-au deteriorat în ultimul an, odată cu
creșterea prețurilor, în toate sferele vieții noastre. Salariile au rămas
aceleași și practic, acum chiar simt că sunt la limită. Al treilea job nu mi-l
mai permit. Și deja devine cumva frustrant când îți dai seama că practic faci
tot ce ține de tine ca să îți asiguri o existență decent și tot la limită
ajungi, din punct de vedere financiar. (…) Inițial mi-am dorit să am un al
doilea job tocmai ca să nu mai trăiesc de la salariu la salariu. Adică, dacă se
întâmplă o situație neprevăzută, să nu mă dereglez și să am un mic fond de
economii. Dar, din ceea ce câștig în acest moment pot să trăiesc de la lună la
lună în condițiile în care nu apare ceva neprevăzut.