Echilibrarea carierei cu viaţa de familie

Privilegiate cu un concediu de creştere a copilului de un an, cu posibilitatea prelungirii la doi ani, mamele din România nu au parte de o situaţie la fel de privilegiată când se reîntorc la serviciu.

Christine Leșcu, 30.10.2013, 09:51

Privilegiate cu un concediu de creştere a copilului de un an, cu posibilitatea prelungirii la doi ani, mamele din România nu au parte de o situaţie la fel de privilegiată când se reîntorc la serviciu. Pe lângă faptul că oferta de creşe şi grădiniţe este mult prea mică faţă de cerere, mai e şi problema locului de muncă. Conform unui studiu sociologic din 2012, 47% dintre părinţi şi-au reluat slujba după terminarea concediului de creştere a copilului în timp ce 17% au continuat să stea acasă. În plus, mamele care aleg să revină la serviciu au, în medie, doar doi copii. Când numărul copiilor este mai mare, ele aleg să rămână acasă. Costurile de a duce mai mulţi de doi copii la grădiniţă sau la after-school sunt, uneori, cu mult mai mari decât câştigurile lor salariale. În ceea ce-i priveşte pe angajatori, aceştia au declarat, în proporţie de 80,3%, că angajatul a revenit pe aceeaşi poziţie. Totuşi, specialişti în cadrul programelor de formare profesională au declarat că unii angajaţi reveniţi la serviciu riscă să intre în şomaj după o vreme fie pentru că în perioada concediului a avut loc o redistribuire a sarcinilor, fie pentru că angajatorul consideră că nu se poate adapta noilor exigenţe apărute în cadrul companiei. De asemenea, deşi majoritatea angajatorilor şi a colegilor fără copii declară că angajaţii cu copii sunt la fel de punctuali şi performează la fel de bine ca şi ceilalţi în cadrul firmei, tot ei constată că aceştia se învoiesc mai des sau intră mai des în concediu de boală.

Având în vedere toate aceste exigenţe, ce aleg mamele să facă la terminarea concediului de creştere a copilului? Sociologul Florian Niţu, unul dintre realizatorii studiului despre reinserţia profesională a părinţilor, ne spune că foarte mulţi copii cu vârste cuprinse între între un an şi trei ani sunt lăsaţi în grija bunicilor. Florian Niţu: Bineînţeles, au o încredere mult mai mare în bunici. De cele mai multe ori, bunicii asigură o supraveghere cu mult mai bună decât ar asigura-o îngrijitoarea de la creşă, însă partea educaţională este mult mai dezvoltată decât la bunici. În momentul de faţă, părinţii pun mult preţ pe componentă educaţională.

Tocmai din acest motiv, de la trei ani în sus, bunicii sunt înlocuiţi cu grădiniţa. Florian Niţu: Studiul a scos în evidenţă faptul că părinţii, mamele în special, consideră că grădiniţa ajută la dezvoltarea copiilor. Uneori, acolo, copilul deprinde o limbă străină sau învaţă să ţină pixul în mână şi să se joace cu el pe hârtie. Învaţă cântece, poezii şi dansuri, învaţă să socializeze. Lucrurile astea sunt apreciate. Încrederea în serviciile de îngrijire a copilului variază în funcţie de tipul de instituţie. Încrederea în grădiniţele de stat este mare. Aproape de 80% dintre părinţi au încredere în grădiniţele de stat pe când în grădiniţele private, gradul de încredere se situează la 50%. Sistemul public este apreciat. Există, de asemenea, o diferenţă apreciabilă între grădiniţe şi creşe. Creşele nu beneficiază de încredere din partea părinţilor, de aceea şi numărul copiilor care ajung la creşă este destul de mic.

Pentru ca şi creşele din sistemul public, dar şi grădiniţele, să răspundă exigenţelor educaţionale ale părinţilor, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, cu ajutorul finanţării oferite prin programul european POSDRU şi a partenerilor de la Global Commercium”, a implementat proiectul Echilibru. Familie şi carieră”. Având ca scop reconcilierea vieţii de familie cu cea profesională, proiectul are mai multe componente: realizarea studiului sociologic deja citat, formarea unei reţele de formatori care, ulterior, ar participa la instruirea bonelor din diverse oraşe, precum şi a educatoarelor din cele două centre de excelenţă din Bucureşti şi din cel din Braşov, înfiinţate în cadrul proiectului. Aceste centre vin să suplimenteze creşele şi grădiniţele deja existente, insuficiente ca număr. În plus, fiind un proiect pilot, autorităţile pot să le monitorizeze mai uşor. Emanuela Manea, coordonatoarea proiectului din partea Ministerului Muncii: Noi, prin acest proiect, am încercat să deschidem aceste centre pentru a vedea ce probleme apar la nivel financiar şi juridic când autorităţile locale încearcă să pună pe picioare asemenea facilităţi. Am beneficiat şi de fonduri structurale pentru a le moderniza şi a le amenaja la un nivel adecvat pentru copiii care vor fi primiţi acolo.

În plus, la Centrul de excelenţă Prâslea, de pildă, cei mici au o familie extinsă, după cum aflăm de la educatoarea Marilena Balacciu: Chiar dacă am venit aici doar de o lună şi jumătate, am realizat lucruri nesperate referitoarea la partea afectivă. Ştiţi că orice început este greu şi pentru noi, cadrele didactice, şi pentru copii şi pentru părinţi. Dar am reuşit să mă apropii şi de părinţi şi de copii.

În acelaşi timp, copiilor li se oferă şi o educaţie adecvată vârstei, pe care unii părinţi, cum e cazul Antoanetei, mama unui băieţel la grupa mare, nu o pot oferi acasă. E spre binele lui şi mie îmi convine, căci învaţă mai multe lucruri decât acasă. Cu mine nu vrea să le înveţe. E mult mai bine. Schimbarea la el se vede, înainte se prostea. Mâzgălea, se prostea, dar acum nu, se ia la întrecere cu sora mai mare şi-i spune că face mai bine ca ea.

Crina şi-a ţinut băiatul acasă până la cinci ani, în grija bunicilor. De anul acesta, însă, el a început grupa mare. De ce? Noi am vrut să-l dăm mai repede la grădiniţă, dar bunica n-a vrut să-l lase. În final, am convins-o să-l lase pentru ca ea să se odihnească şi pentru ca lui să-i fie mai bine la grădiniţă. De pildă, acasă nu dormea după amiaza. Dar acum doarme şi la grădiniţă şi acasă. Chiar a învăţat ceva în plus faţă de ce făcea acasă. E mult mai atent când colorează, de pildă. Faptul că la grădiniţă face asta împreună cu toţii copii, acum face acest lucru şi acasă şi e foarte încântat.

Confruntate cu nevoia stimulării creşterii demografice, dar şi cu reinserţia profesională a mamelor, autorităţile trebuie promoveze politici prin care ele să echilibreze cât mai bine cerinţele vieţii de părinte cu ale celei profesionale, consideră autorii proiectului Echilibru. Familie şi carieră”, preluând atât dorinţele părinţilor, cât şi ale angajatorilor.