Cursuri opţionale în gimnaziu şi liceu

De câţiva ani, programele şcolare preuniversitare din România conţin şi câteva cursuri opţionale. Prin colaborarea dintre şcoli, părinţi şi elevi, aceste cursuri pot fi alese pentru a fi predate chiar din clasa a IIIa. Unul dintre ele este cel de arhitect

Christine Leșcu, 27.04.2016, 10:25

De câţiva ani, programele şcolare preuniversitare
din România conţin şi câteva cursuri opţionale. Prin colaborarea dintre şcoli,
părinţi şi elevi, aceste cursuri pot fi alese pentru a fi predate chiar din
clasa a IIIa. Unul dintre ele este cel de arhitectură. La scurt timp după
aprobarea lui, asociaţia De-a arhitectura a perfectat, cu ajutorul Ordinului
Arhitecţilor, un curs şi un manual destinat claselor a IIIa şi a IVa. Acest
manual poate fi predat fie într-un singur an, fie de-a lungul a celor doi ani,
în clasa a IIIa şi a IVa. Arhitecta Miruna Grigorescu – membră fondatoare a
organizaţiei De-a arhitectura despre cursul conceput de ei: Acest
curs a fost prezentat, în cadrul unui proiect pilot, în 7 clase din
Bucureşti, în anul şcolar 2012-2013.
Apoi, predarea cursului a crescut exponenţial: în următorul an, am avut 60
clase şi de atunci, în peste 100 de clase din ţară, se predă cursul acesta.
Anul trecut am expediat manuale în 37 de localităţi.

Copiii cărora li se
predă acest curs beneficiază şi de prezenţa unui arhitect-voluntar în clasă,
arhitectă care o asistă pe învăţătoare în predarea cursului. De-a arhitectura
este un curs care îmbină teoria cu practica, punând accent pe descoperirea la
pas a oraşului în care locuiesc copiii. Miruna Grigorescu: La
nouă sau zece ani sau unsprezece ani, cât au copiii noştri, este esenţial să
experimenteze oraşul, să fie ghidaţi şi încurajaţi să-l înţeleagă în diverse
feluri. Întorşi în clasă, analizează împreună cu arhitectul ceea ce au aflat şi
în cele din urmă construiesc cu mâna lor fel de fel de lucruri de la machete până la orăşele în miniatură la
care contribuie întreaga clasă. Copii învaţă să reducă la scară şi să înţeleagă
ce este aceea o reprezentare în plan sau o faţadă sau ergonomie. De aici încep
să studieze materiale şi texturi precum şi contextul geografic şi climatic al
clădirilor, chiar şi cel istoric. Apoi, află despre oraş şi despre cum
funcţionează oraşul ca un mecanism sau un organism. Învaţă şi despre
regulamentul urban şi importanţa lui.

Având în vedere popularitatea cursurilor opţionale
deja predate, autorităţile din sistemul de educaţia împreună cu societatea
civilă dezbat posibilitatea introducerii şi altor discipline. Una dintre ele ar
fi educaţia juridică. Judecătorul Cristi Danileţ, membru în Consiliul Superior
al Magistraturii, s-a implicat în aceste discuţii. El a elaborat chiar un manual
destinat liceenilor care va putea fi folosit atunci când educaţia juridică va
fi inclusă în programa şcolară. Ce crede judecătorul Danileţ că ar trebui să
conţină această nouă disciplină? Depăşim nivelul teoretic şi le spunem
copiilor concret ce au voie şi ce nu au voie să facă pentru a nu încălca legile
statului, de la Constituţie la Codul Penal, de la obligaţiile lor când merg pe
stradă către şcoală, obligaţiile către familie precum şi drepturile lor. De
asemenea, vor învăţa despre drepturile şi obligaţiile lor când intră în contact
cu vreo instituţie a statului. În ultimii ani, în România, numărul copiilor
care ajung în faţa organelor judiciare a crescut. Sunt din ce în ce mai mulţi
copii-delincvenţi, din ce în ce mai mulţi copii-victime precum şi din ce în ce
mai mulţi copii abuzaţi de către proprii lor părinţi. Dacă societatea nu face
ceva pentru a preveni încălcarea legilor, s-ar putea ca peste cinci sau zece
ani, când aceşti copii ajung adulţi, s-ar putea ca ei să fie oameni care nu
respectă legile statului.

Manualul de
educaţie juridică are deja în cuprinsul său capitole care-i familiarizează pe
copii cu legile în vigoare. Cristi Danileţ: Cuprinde 15
lecţii de educaţie juridică prin care copiilor li se explică într-un limbaj
netehnic, cu multe exemple, modul de comportament corect în societate începând
cu drepturile lor până la obţinerea sau refacerea buletinului. Din manual,
copii află ce se întâmplă cu ei dacă părinţii sunt plecaţi la muncă, în
străinătate, sau sunt divorţaţi, cum pot fi protejaţi în caz de violenţă
domestică şi ce înseamnă o răpire de copii. De asemenea, află care sunt
substanţele interzise minorilor, mă refer la alcool, tutun şi droguri, sau cum
este protejat de lege când cumpără un produs învechit sau un bun electronic
care nu funcţionează cum trebuie. Alte capitole se referă la regulile de
circulaţie, la ce se i se întâmplă unui copil când este prins fără bilet în
mijloacele de transport în comun, când îşi poate deschide un copil un cont
bancar, de la ce vârstă poate încheia un contract de prestări servicii sau
chiar un contract de muncă.

Toate aceste
aspecte practice sunt apreciate de elevi, după cum aflăm de la Horia Oniţă,
preşedintele Consiliului Naţionale al Elevilor: Noi încă de la început am susţinut acestă
iniţiativă pornind de la ideea nostră că şcoala ar trebui să pregătească elevul
pentru a fi cetăţean şi a se integra pe piaţa muncii. Din păcate, momentan,
şcoala nu face nici una, nici alta. Şcoala oferă un bagaj de cunoştinţe
teoretice, neinteresant pentru elev. Nu-l învaţă cum să înveţe, cum să se
pregătească singur. Aceste materii opţionale, aceste materii diverse aduc
plus-valoare în sistem şi unele au sferă largă de aplicabilitate. Mă refer la
educaţia juridică, educaţia financiară. Chiar am făcut chiar un sondaj pe 7000
de elevi, acum câteva luni, iar ei spuneau că sunt dezamăgiţi pentru că termină
12 clase, achiziţionează multe informaţii, dar nu au fost învăţaţi ce înseamnă
un contract de muncă, care e diferenţa dintre o lege şi o hotărâre de guvern,
care sunt atribuţiile Parlamentului. Indiferent de slujba lor, se vor lovi de
astfel de lucruri: ce e TVA-ul, ce înseamnă un impozit… Sunt lucruri total
neabordate în sistemul de învăţământ din România.

Chiar şi cursurile
opţionale deja aprobate nu sunt alese şi predate aşa cum şi-ar putea dori
elevii. Horia Oniţă: Din
păcate, nu foarte mult şcoli aleg aceste opţionale aşa cum ar trebui, adică
prin majoritate simplă, elevii şi părinţii, în calitate de persoane ce avizează
alegerea elevilor, aleg aceste opţionale din portofoliul de cursuri pe care
şcoala are dreptul să le propună. Din păcate, acest portofoliu nu conţine
materii precum educaţie juridică sau arhitectură sau altele, pentru că şcoala
propune doar materii clasice, ca opţionale, astfel încât norma profesorilor să
fie completată.

Recent, Ministerul Educaţiei a lansat,
pentru dezbatere publică, planul cadru pentru învăţământul gimnazial, plan
cadru în care se regăsesc mai multe cursuri opţionale ca până acum.