Cum sprijinim învăţământul rural
Considerată de câţiva ani, inclusiv la nivel guvernamental, o urgenţă a învăţământului românesc, stoparea abandonului şcolar nu pare, totuşi, să progreseze.
Christine Leșcu, 01.11.2017, 10:45
Considerată de câţiva ani, inclusiv la nivel guvernamental, o urgenţă a învăţământului românesc, stoparea abandonului şcolar nu pare, totuşi, să progreseze. Dimpotrivă, parcă tot mai mulţi elevi părăsesc sistemul, după cum arată statisticile UE care situează, în 2016, rata abandonului şcolar la 18,5%, în creştere faţă de anii precedenţi. Cea mai gravă situaţie se înregistrează la ţară, unde copiii abandonează şcoala în număr mai mare decât la oraş. Decalajele dintre urban şi rural au fost surprinse şi în studiul Investiţie în educaţia copiilor din mediul rural, lansat în această toamnă de Fundaţia World Vision România, ne arată Gabriela Onofrei, manager în cadrul fundaţiei. Datele primite de la Ministerul Educaţiei ne arată că rata de participare la educaţie are o diferenţă de 24 de puncte procentuale între rural şi urban. Una din zece şcoli de la sate şi comune nu reuşeşte să treacă în clasa a cincea cu toţi elevii preluaţi la debut, în ciclul primar, peste jumătate din şcolile din mediul rural pierd elevi după primele 8 clase. Cele mai multe situaţii de abandon se găsesc la nivelul liceelor. Doar puţin peste un sfert din licee nu se confruntă cu astfel de cazuri. Peste 40% dintre elevii care abandonează studiile după terminarea clasei a opta rămân în comunităţile rurale din care provin şi lucrează în gospodărie.
Din păcate, lumea rurală are şi alte probleme la fel de grave referitoare la sistemul de învăţământ. De pildă, o comparaţie a rezultatelor Evaluării Naţionale din 2017 – prin care elevii trec la finalul clasei a VIII-a când intră la liceu – relevă faptul că nivelul mediu de performanţă în mediul rural este mai mic cu peste un punct faţă de mediul urban. De fapt, problemele se acumulează şi se acutizează exact în acest moment: al terminării ciclului gimnazial şi al începerii ciclului liceal. Abandonul şcolar se intensifică acum, căci liceele – mult mai puţine în zona rurală – sunt situate la distanţe foarte mari de locuinţa elevilor, după cum aflăm de la Gabriela Onofrei: Este foarte dificil pentru un copil din mediul rural să ajungă la liceu şi drumul lung spre şcoală se reflectă inclusiv în acest studiu. Peste 18% dintre respondenţi au menţionat că şcoala e situată într-o zonă cu probleme de acces, durata medie a parcurgerii drumului casă-şcoală ajungând până la 90 de minute. Există diferenţe semnificative şi în privinţa rezultatelor şcolare ale copiilor. Avem şi o medie a notelor obţinute la Evaluarea şcolară naţională, iarprocentul elevilor care au obţinute note sub 5 este de trei ori mai mare în mediul rural şi procentul mediilor de peste 8 este de 20 ori mai mare în mediul urban.
Pentru a-i încuraja pe elevi să continue şcoala, fundaţia World Vision derulează, printre altele, programul Vreau în clasa a noua, care a ajuns deja la cel de-al zecelea an de funcţionare. În această perioadă peste 1300 de elevi au primit burse sociale lunare acordate de câte un sponsor pentru a nu abandona liceul. Un alt program este Pâine şi mâine prin care se oferă o masă caldă şi sprijin în efectuarea temelor pentru elevii claselor I-IV.
În plus, la sate, nici numărul cadrelor didactice nu e suficient, mulţi profesori făcând naveta din alte localităţi. Există, de asemenea, mari disparităţi în privinţa calificării lor, fiind constatată o concentrare puternică a cadrelor didactice cu doctorat sau cu gradul didactic I şi cu experienţă în mediul urban şi a celor calificate aflate la începutul carierei (cu şi fără definitivat), în mediul rural. Pentru a întregi tabloul referitor la situaţia cadrelor didactice de la ţară, am vorbit cu Ema Barbă, responsabilă de comunicare în cadrul programului Teach for Romania: Statistic vorbind, 96% dintre copiii care se nasc în mediul rural nu vor ajunge niciodată la facultate. Dacă ei sunt de etnie romă, procentul este de 99%. În acelaşi timp, există şi resurse umane limitate, mă refer la numărul cadrelor didactice, în mediul rural. Această zonă nu se numără printre preferinţele profesorilor atunci când aleg locul unde să predea. De aceea, noi considerăm că şi în această privinţă, sunt multe goluri de umplut. E vorba de ocuparea posturilor educaţionale din mediul rural, astfel încât cât mai mulţi copii să aibă acces la învăţământ de calitate.
Pentru redresarea situaţiei, programul Teach for Romania – parte a reţelei internaţionale Teach for All – derulează activităţi de atragere şi de integrare a profesioniştilor în şcolile rurale. Amatori par a fi destul de mulţi după cum atestă numărul candidaţilor la preselecţie precum şi al celor care au parcurs programul. Ema Barbă: În momentul de faţă, există 66 de profesori în programul nostru. Există deja două generaţii de absolvenţi, de oameni care au trecut prin program timp de doi ani şi care acum sunt activi pe diverse paliere ale implicării civile. În momentul de faţă suntem prezenţi în peste 70 de şcoli din 12 judeţe.Anul trecut au candidat peste 1000 de persoane pentru a deveni profesor Teach for Romania. Am fost încântaţi să constatăm că atâtea persoane capabile să facă absolut orice au ales să devină profesori în învăţământul public, mai ales în mediile defavorizate.
Programul presupune patru etape, primele două fiind de pregătire a cadrelor didactice, iar cel de-al treilea de predare efectivă timp de doi ani. Ultima etapă începe la finalul celor doi ani când învăţătorii/profesorii Teach for Romania, vor avea posibilitatea de a-şi continua activitatea în sistemul educaţional sau vor putea migra către domenii conexe din care pot susţine reforma sistemului educaţional românesc.
