Cum se face şcoală după şcoală în România

Pe lângă agitaţia şi entuziasmul inerente oricărui început, debutul unui an şcolar în România vine, de obicei, şi cu nelămuriri presante.

Christine Leșcu, 28.09.2016, 10:57

Pe lângă agitaţia şi
entuziasmul inerente oricărui început, debutul unui an şcolar în România vine,
de obicei, şi cu nelămuriri presante. Una dintre ele este împărtăşită de mai
mulţi părinţi: unde şi cu cine îşi va petrece timpul copilul lor de la
terminare cursurilor până la reîntoarcerea părinţilor de la serviciu ? Unii
sunt ajutaţi de bone sau de bunici, alţii apelează la serviciile unui tip de
şcoală după şcoală, denumit colocvial after-school. Aceste servicii, însă,
reprezintă soluţii strict individuale şi costă, uneori, mai mult decât îşi
poate permite o persoană cu venituri medii. Şi toate acestea se întâmplă, deşi
legea educaţiei – adoptată în 2011 – stipulează, prin articolul 58, că
toate instituţiile de învăţământ din România pot beneficia de programul Şcoala
după Şcoală. Conform legii, acest program public – nu privat – a fost gândit
pentru a le oferi copiilor un spaţiu adecvat unde să-şi facă temele, un ajutor
suplimentar pentru însuşirea unor cunoştinţe, dar şi o masă caldă, contribuind
astfel – printre altele – la prevenirea abandonului şcolar şi la sprijinirea
unor familii defavorizate. Deşi pe hârtie, toate arată foarte bine, în fapt,
acest program şi prevederile legale ce-l privesc nu au fost niciodată aplicate.
Este şi motivul pentru care organizaţia non-guvernamentală Human Catalyst a
iniţiat un studiu pentru a cerceta cum ar trebui să se aplice programul Şcoală
după Şcoală în instituţiile de învăţământ din România.

Laura Marin, Preşedinta
Human Catalyst: Teoretic,
şcoala face o analiză de nevoi. Vede care sunt nevoile specifice ale elevilor
de completare a cunoştinţelor dobândite la cursurile obişnuite. Pe baza
nevoilor identificate, propune o serie de activităţi care să fie făcute după
programul normal de şcoală sau înainte. În ceea ce priveşte finanţarea acestui
program există menţionate, atât în articolul de lege, cât şi în metodologia de
aplicare a legii, patru tipuri de surse: autorităţile locale, sponsorizările,
alte finanţări cum ar fi fondurile europene, şi chiar bugetul de stat pentru
copiii provenind din grupuri dezavantajate. De asemenea, şi contribuţia
părinţilor este menţionată.

Nu doar rata de părăsire timpurie a şcolii poate fi redusă astfel, ci
şi alte probleme cu care se confruntă familiile provenind din medii
defavorizate, probleme pe care organizaţia Human Catalyst le-a observat de-a
lungul cercetării sale. Laura Marin: În
condiţiile în care în mediul rural, avem intensitatea sărăciei de trei ori mai
mare decât în urban, să ne gândim la efectele colaterale ale sărăciei: nivelul
scăzut al educaţiei în familie, condiţii improprii de locuit şi învăţat, etc.
Sunt copii care locuiesc cu părinţii într-o singură cameră sau într-o cocioabă
încropită din diverse materiale, care nu au curent electric, nu au o masă
pentru teme, nu au un loc unde să-şi ţină caietele sau manualele. Vă daţi seama
ce înseamnă pentru un astfel de copil să-şi facă temele acasă. Unde acasă? Cu
cine? Cu ce? Programul Şcoală după Şcoală a fost foarte bine gândit. La
elaborarea lui au participat experţi în educaţie şi el nu presupune doar să-ţi
faci temele la şcoală, nu acasă. El poate include, conform legii, acţiuni de
consiliere cu părinţii, activităţi de dezvoltare personală, de educaţie
sanitară, activităţi sportive sau alte activităţi care produc performanţă.
Orice nu se face în timpul cursurilor poate fi completat prin astfel de
programe.

Conform studiilor efectuate de Human Catalyst, mai puţin de 15% din
copiii provenind din medii defavorizate beneficiază de sprijin suplimentar
educaţional, iar acesta este furnizat, mai degrabă, de alte ong-uri decât de
stat. Asta se întâmplă în condiţiile în care aproape 300.000 de elevi din învăţământul
primar şi gimnazial din România învaţă în şcoli defavorizate, cu risc ridicat
de abandon. La rândul său, rata părăsirii timpurii a şcolii era, în 2015, de
19% – conform Eurostat – , cu şase puncte procentuale peste media din UE. Însă
nu doar părinţii şi copiii săraci se confruntă cu problema programului de după
şcoală. Anemari Necşulescu este Directoare de programe la Habitat for Humanity Romania, are un fiu în clasa a patra
căruia programul Şcoală după Şcoală i-ar prinde bine: Noi,
încă de la clasa pregătitoare, avem o vecină pe care o plătim ca să ne ia
copilul de la şcoală. Dar anul acesta, vecina fiind în vârstă şi copilul clasa
a IVa, ea nu-l mai poate supraveghea şi ajuta la teme. A trebuit, cu ajutorul
cumulat al familiei, să alegem un after-school privat. Multe mămici, nefiind în
postura de a beneficia de ajutorul familiei extinse, aleg chiar să nu meargă la
serviciu pentru că e cu neputinţă să primeşti un salariu de 700-800 de lei pe lună şi tot atât
să dai pe after-school. Se întâmplă şi aşa ceva: unele mame nu se pot întoarce
la muncă, fiindcă trebuie să stea acasă cu copiii care nu pot fi lăsaţi
singuri.

Din cercetarea realizată de organizaţia Human Catalyst a rezultat că
principalul motiv pentru care programul Şcoala după şcoală nu a fost
implementat este cel financiar. Încercând să afle care au impedimentele
financiare, organizaţia Human Catalyst s-a adresat Ministerului de Finanţe şi Ministerului Educaţiei pentru a cere
explicaţii referitoare la lipsa implementării acestui program.

Laura Marin: Primul răspuns a venit din partea
Ministerului de Finanţe care ne spunea într-o adresă oficială că, deşi există
această reglementare în Legea Educaţiei din 2011 precum şi metodologia de
aplicare a ei, ministerul de resort nu a solicitat niciodată buget pentru
finanţarea acestui program. Cei de la finanţe nu au cum să aloce buget, dacă
Ministerul Educaţiei nu face o cerere către Ministerul Finanţelor în acest
sens.

În final, după mai multe insistenţe şi întâlniri cu miniştrii educaţiei
din ultimii doi ani, reprezentaţii societăţii civile au obţinut ceva. Ministerul Educaţiei a anunţat intenţia de a include programul Şcoala
după Şcoală în bugetul de stat pe 2017, pentru un număr de 50 de şcoli. Pe
baza metodologiei SdS îmbunătăţite, pentru anul financiar 2017, adică din
semestrul al doilea al anului şcolar, vom prevede la bugetul de stat al MENCS
includerea SdS în cele 50 de şcoli care vor beneficia de masa caldă din această
toamnă, a declarat Monica Anisie, secretar de stat. Alte resurse ar fi fondurile structurale ale UE care să aibă disponibile
linii de finanţare dedicate şcolilor aflate în risc socio-educaţional major.