Cum poţi fi diferit în sistemul şcolar românesc

Aproape zilnic primim informaţii pe mail privind cursuri care mai de care mai sofisticate pentru copii supradotaţi sau pentru aceia ai căror părinţi speră să îi poată încadra în categoria celor supradotaţi.

Ana-Maria Cononovici, 22.01.2014, 10:30

Aproape zilnic primim informaţii pe mail privind cursuri care mai de care mai sofisticate pentru copii supradotaţi sau pentru aceia ai căror părinţi speră să îi poată încadra în categoria celor supradotaţi. Şi asta pentru că pentru mai multe zeci de ani, România s-a mândrit programatic cu rezultatele extraordinare pe care copiii supradotaţi le obţin la concursurile internaţionale. Acesta a fost argumentul suprem în susţinerea sistemului de învăţământ românesc. Scăderile sistemului în a obţine performanţe pentru copiii obişnuiţi puteau fi astfel trecute cu vederea. Cât despre integrarea copiilor cu dizabilităţi, sistemul şcolar se dovedeşte complet nepregătit. Potrivit datelor din 2013 ale Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului, din cei peste 72.700 de copii cu dizabilităţi din România, aproximativ 24.100 frecventează învăţământul de masă, adică mai puţin de o treime. Chiar dacă România a adoptat toată legislaţia europeană cu privire la protecţia copilului şi a persoanelor cu dizabilităţi şi s-a angajat să asigure toate facilităţile pentru persoanele cu handiap, punerea în practică durează prea mult şi lasă de dorit.

Din fericire însă, mai multe organizaţii non-guvernamentale au creat programe de integrare a copiilor cu dizabilităţi. Un astfel de exemplu îl reprezintă proiectul Să redescoperim şcoala”, ajuns, după trei ani de desfăşurare, la bilanţ. Care a fost scopul proiectului şi cât de bine şi l-a atins aflăm de la Daniela Vişoianu, manager proiect C4C Să redescoperim şcoala”: În momentul acesta putem să raportăm 1860 copii care au participat la taberele organizate de noi în cadrul proiectului sau la ateliere, şcoli de vară, şcoli de duminică. Au participat la toate aceste activităţi împreună cu părinţii lor. Intenţia proiectului este să le arate şi copiilor care au nevoi speciale că pot să facă ceva cu mintea lor, cu mâinile lor şi să-i pună pe aceşti copii şi în altă lumină în faţa părinţilor lor. Suntem foarte mulţumiţi să spunem că spre finalul proiectului, părinţii văd lucrul acesta.”

Şi pentru că învăţământul ar trebui să fie favorabil incluziunii şi învăţării de-a lungul vieţii pentru toţi copiii şi tinerii, indiferent de situaţia lor, în cadrul proiectului au fost găsite şi variante prin care integrarea socială a copiilor cu dizabilităţi poate fi facilitată. Proiectul Să redescoperim şcoala” a adus specialişti străini care au lucrat cu copiii şi cu părinţii lor, a organizat întâlniri cu specialiştii din domeniul îngrijirii copiilor cu dizabilităţi şi a reunit informaţia strânsă într-un manual. Despre ce este vorba aflăm de la Daniela Vişoianu: Anul trecut a însemnat pentru noi şi lansarea unui manual de educaţie alternativă, în care vorbim pe larg despre copiii cu cerinţe educaţionale speciale, în care prezentăm anumite tipuri de activităţi sau de exerciţii care se pot organiza cu aceşti copii, nu după curriculum. Dar sunt metode care pot fi duse în orice cadru şcolar pentru a îmbunătăţi interacţiunea dintre pedagogii care lucrează cu aceşti copii şi copii sau pot fi bază pentru părinţi ca să lucreze împreună cu copii lor, alte lucruri decât cele din cadrul şcolar. Manualul are în plus prezentări susţinute ale pedagogiilor alternative recunoscute în România. Experţi din centre de referinţă, cum sunt cel de la Simeria sau de la Corabia, unde se lucrează cu copii cei mai grav afectaţi, cu diagnostice foarte severe, sunt prezenţi în acest manual şi vorbesc despre experienţa lor sau vorbesc despre ce poate să aducă în plus o pedagogie alternativă, dacă copiii cu cerinţe educaţionale speciale ajung să interacţioneze cu ei. Vorbim despe cele şase alternative educaţionale din România recunoscute de Ministerul educaţiei, prezente în şcolile de la noi. Cea mai cunoscută este Step by Step. Îşi prezintă şi ei abordarea în manual şi au fost prezenţi la activităţile noastre. Se adaugă Waldorf, pedagogia curativă, planul Iena, Montessori.”

Formarea de cadre didactice şi specialişti din serviciile educaţionale în perspectiva incluziunii este un alt deziderat pe care proiectul şi l-a atins: 400 specialişti acreditaţi de către Autoritatea Naţională de Calificări pot aplica deja metodele învăţate de lucru cu copiii cu nevoi speciale.

Iar pentru viitor este pregătită inaugurarea unei sensory room în Bucureşti, ce urmează să fie pus la dispoziţia terapeuţilor şi copiilor cu nevoi speciale. Daniela Vişoianu: Dacă toate lucrurile merg bine o să putem să inaugurăm în luna aprilie o sensory room în Bucureşti. Sensory room este o încăpere specială, indicată pentru terapiile indicate copiilor cu nevoi educative speciale, în care există un mobilier care este foarte moale sau care are incluse în el boxe sau alte structuri de sunet şi care vibrează, iar copii cu deficienţe percep sunetul prin vibraţie, care au nişte panouri cu lumini astfel încât se poate lucra în umbră sau penumbră, pentru copii cu deficienţe de vedere. Toate aceste stimulente care sunt în această încăpere ajută copilul să fie mult mai implicat în procesul pe care îl derulează terapeutul.”

Fiecare iniţiativă în acest sens aduce un plus în integrarea copiilor cu dizabilităţi şi este binevenită.