Costul unui trai decent
În luna septembrie, salariul mediu net al românilor a atins cifra aproximativă de 2700 de ei (circa 580 de euro).
Christine Leșcu, 14.11.2018, 12:08
În luna septembrie, salariul mediu net al românilor a atins
cifra aproximativă de 2700 de ei (circa 580 de euro). În aceste condiții, se
pune întrebarea ce cheltuieli pot fi acoperite din această sumă? Recent, un
studiu sociologic privitor la valoarea unui trai decent în România a venit cu
un răspuns la această întrebare, dar a iscat și alte întrebări. Fundația
Friedrich Ebert România împreună cu Institutul de Cercetare a Calității Vieții
și Syndex au calculat suma necesară pentru acoperirea nevoilor biologice și
sociale ale unei persoane din România, adică suma necesară pentru ca
așa-numitul coș de cumpărături elementare să fie plin și să asigure un trai
decent. Structura acestui coș sau cheltuielile făcute pentru a asigura un trai
decent pe lună conține 11 capitole printre care se numără alimentația, îmbrăcămintea şi încălțămintea,
locuința, educaţia şi cultura, sănătatea, vacanța și fondul de economii al
familiei. Pentru ca toate aceste nevoie să fie satisfăcute, o familie formată
din doi adulți şi doi copii ar avea nevoie de 6.762 de lei lunar,
aproximativ 1450 de euro.
Pentru o persoană singură, valoarea acestui coș minimal
este de 2.552 de lei pe lună, circa 547 de euro. Care a fost filosofia din
spatele întocmirii acestui coș pentru un trai decent, aflăm de la Victoria
Stoiciu, reprezentanta Fundației Friedrich Ebert România: Valoarea salariului mediu net era calculat de INS, prin
vară, ca fiind în jur de 2700 de lei pe lună. Adunate cele două salarii medii
ale familiei noastre nu ajungem la 6700 cât ar fi valoarea coșului minim. Dar
calculul și structura coșului nostru nu sunt descriptive, valoarea lui nu
descrie realitatea și consumul de zi cu zi al românilor. El descrie ceea ce ar
trebui să conțină un coș pentru un trai decent. Subliniez cuvântul decent.
Calculele din anii trecuți ale coșului, realizate de INS, se refereau doar la
un nivel de subzistență, nu la un trai decent. Coșul realizat de noi acum este
gândit ca o referință față de ceea ce ar trebui să fie un trai decent, care
acoperă mai mult decât nivelul de supraviețuire al unei persoane fără să ajungă
într-o zonă de extravaganțe sau de lux.
În plus, acest studiu sociologic este
reprezentativ pentru populația urbană, dar și o parte din cheltuielile
oameniilor de la sate se regăsesc în el, consideră Victoria Stoiciu: Nu am inclus pensionarii în studiu și nici persoanele inactive.
Cercetarea și coșul – ca structură a cheltuielilor – este relevant și
reprezentativ pentru populația urbană și ocupată, care are un loc de muncă.
Este adevărat că, poate, acest coș nu e reprezentativ pentru zona rurală, dar
asta nu înseamnă că, așa cum s-a insinuat, că valoarea unui coș pentru trai
decent ar fi semnificativ mai mică la țară datorită auto-consumului și
gospodăriilor de subzistență. Este adevărat că, în aceste condiții, coșul
pentru alimente ar avea o valoare mult mai mică, dar ar crește cheltuielile cu
sănătatea, de pildă. În multe sate, nu există spitale. De asemenea, ar crește
cheltuielile cu educația, dat fiind că la sat, nu există licee. Acolo, ca să-ți
dai copilul la liceu trebuie să plătești chirie în oraș sau să faci naveta
zilnic cu mașina sau trenul.
Discrepanța dintre cheltuielile teoretice, dar minimale,
pentru acest trai decent și realitatea românească este primul lucru pe care-l
observă românii cu venituri obișnuite cum este și Cătălina: Cifrele sunt nerealiste din două motive: populația majoritară nu
câștigă în medie pe lună suficient pentru atinge valoarea acestui coș minim și,
în alt doilea rând, cheltuielile reale pe care le are o familie pentru
elementele incluse în coș sunt mult mai mari în realitate pentru un trai decent
minim.
Exemplele aduse de Cătălina pentru a-și demonstra spusele se
referă la recreere și sănătate. Pentru sănătate, sunt prevăzute cheltuieli, în
medie, de 107 lei pe lună (23 de euro). Cătălina: Mie mi se pare că
cheltuielile cu sănătate sunt subevaluate, pentru că, de pildă, 107 lei este o
sumă prea mică pentru asistența medicală. Apoi, când mergi cu copii la film. Un
bilet costă minim 15 lei. Dacă sunt doi și le mai iei popcorn și un suc, ajungi
la peste 100 de lei cheltuiți pentru o singură ieșire la cinema.
Profesoară
pensionată, Daniela își suplimentează veniturile din pensie colaborând, în
continuare, cu diverse școli. Ea consideră că fără un venit suplimentar, acest
coș ar fi mult mai sărac, în niciun caz n-ar putea include și economii. Cât
despre faptul că alimentația are o pondere de 20,77% printre cheltuielile unui
trai decent, iată ce crede Daniela: Mai ales cu ultimele scumpiri nu văd cum
ar ajunge 20% pe lună, când ai doi copii. Dacă se prepară acasă mâncarea,
atunci e plauzibil procentul, deși, chiar dacă gătești mult acasă, asta
presupune achiziționarea produselor… Dacă intrăm într-un magazin azi, vedem
că prețurile au sărit destul de mult față de luna trecută, poate cu 10%. Poți
cheltui doar 20% pe alimente, doar printr-un meniu de criză care exclude carnea
și gătind mult în casă.
În concluzie,
iată ce consideră Daniela: Pensia mea e sub salariul minim… Eu am o
pensie de 1700 de lei, dar am niște venituri suplimentare, altfel nici nu se
poate discuta de toate cheltuielile incluse aici. Pentru un trai cu venituri
medii, suma de aici e foarte ridicată. Coșul ăsta e mult prea scump. Să ne
gândim că multe familii trăiesc doar cu 4.000 de lei, având și doi copii.
Subliniind că valoarea
coșului minim de consum este descriptivă și reprezintă doar un punct de
referință, autorii studiului sunt conștienți de discrepanțele semnalate de…
proprietarii coșurilor, discrepanțe încă și mai evidente când ne raportăm nu
doar la salarii, ci la veniturile generale ale oamenilor. Victoria Stoiciu: 90% dintre românii adulți au un venit mediu de maxim 2100 de lei (450
de euro), deci 90% dintre români au venituri mai mici decât valoarea coșului
minim pentru un trai decent, așa cum l-am calculat noi. Suntem o țară de săraci
și, se pare, că traiul decent este încă un privilegiu pentru cei mai mulți
dintre noi, rezervat unei minorități foarte restrânse.