Arta şi spiritul comunitar în 2016

Iniţiativele cetăţeneşti şi spiritul comunitar s-au aflat, şi anul acesta, în prim-planul unor proiecte de apropiere a oamenilor atât de cultură, dar şi unii de alţii.

Christine Leșcu, 28.12.2016, 13:07

Unele dintre ele, au fost iniţiate, de pildă, de organizaţia non-guvernamentală Home Made Culture” care, în ultimii ani, s-a specializat în a monta spectacole de teatru în spaţii neconvenţionale, cum ar fi un apartament de bloc. În toamna aceasta, apartamentul a fost înlocuit cu o scară de bloc unde, timp de 7 seri, au fost puse în scenă” 7 evenimente, alese împreună cu beneficiarii: vecinii de pe scară. Proiectul Se joacă cu scara deschisă” a fost, la rândul său, parte dintr-un proiect mai mare denumit Generator” care şi-a propus să încurajeze cetăţenii să propună activităţi care să răspunsă la nevoile lor curente de socializare. După mai multe încercări, iniţiatorii proiectului Se joacă cu scara deschisă” au găsit disponibilitate într-un bloc din cartierul bucureştean Crângaşi. Cristina Epure, membră în asociaţia Home Made Culture”, ne povesteşte cum au primit oamenii iniţiativa lor: Au fost foarte deschişi de la început, ceea ce este mai rar. Înainte de a alege acest bloc, am făcut un apel, am mers din uşă în uşă la toate apartamentele, dar am avut parte de multă reticenţă din partea oamenilor. Era ceva nou. În plus, între vecini s-a dezvoltat în timp un fel de teamă sau de distanţă. De aceea, ce este nou, este văzut iniţial ca un posibil pericol. De asemenea, scara de bloc e, de obicei, un spaţiu al nimănui. Nimeni nu şi-l revendică, dar, dacă cineva vrea să facă ceva acolo, brusc unii oamenii încep să şi-l aproprie.

Încet, încet, scara de bloc s-a transformat într-un spaţiu unde găseai de toate pentru toţi. S-au montat piese de teatru, operă, s-au ţinut ateliere de origami, de desen şi colaje precum şi altele, toate gratuite sau, mai bine zis, plătite în natură printr-o mică gustare adusă de fiecare vecin. În felul acesta s-a mai sudat spiritul de comunitate şi oamenii au aflat că, folosindu-se de puţine resurse, pot petrece un timp plăcut împreună. Cristina Epure: Jean-Lorin Sterian, cel care a iniţiat asociaţia noastră, are o viziune largă şi cunoaşte bine mediile artistice din România. El a propus oameni care să aducă proiecte cu impact social şi educativ. Nu ne-am axat doar pe aspectul artistic. De pildă prima piesă a fost Copii răi”, jucată de Katia Pascariu. Este o piesă de teatru-educativ. Am vrut ca tematica să fie foarte accesibilă pentru ca ea să fie interesantă atât pentru copii, cât şi pentru oameni în vârstă. Oricât de scurtă a fost perioada am simţit că, totuşi, a existat un impact. Sper ca atunci când oamenii trec prin scara blocului să-şi amintească de aceste evenimente şi să se gândească la o alternativă la statul în casă în faţa televizorului sau a computerului.

Nu doar prin teatru educativ, implicat social, se poate stimula spiritul comunitar, ci şi prin… proiecte arhitecturale. Este ceea ce fac, de mai mulţi ani, cei doi tineri arhitecţi care deţin StudioBasar”. În 2016, au continuat colaborarea, începută în 2014, cu Biblioteca Metropolitană din Bucureşti. În opinia lor, bibliotecile publice sunt printre puţinele resurse existente de la care se poate reporni mecanismul şi spiritul comunităţii, ingrediente oarecum pierdute în ultima vreme, consideră arhitectul Alex Axinte, una din jumătăţile care compun StudioBasar”: Cred că e un efect al post-tranziţiei, e unul din elementele pe care le-am pierdut pe drum şi acum ne întrebăm de ce mâncarea n-are gust. Nu ştim că-i lipseşte sarea. Noi, din poziţia noastră de arhitecţi de la StudioBasar, ne-am gândit că există o urgenţă în zona asta. Arhitecţii trebuie să acţioneze şi ei cu mijloacele lor pentru a identifica rămăşiţele spiritului de comunitate, acolo unde ele mai există.

În vara aceasta, arhitecţii de la StudioBasar, împreună cu studenţi la arhitectură şi sociologie, au amenajat faţada filialei bibliotecii metropolitane de pe unul din bulevardele aglomerate ale Bucureştiului, astfel încât să poată fi remarcată mai uşor, şi au contribuit la redeschiderea altei filiale, în Militari, un alt cartier de blocuri ridicate în perioada comunistă. Pentru acest ultim proiect, a fost ascultată şi opinia locuitorilor din zonă, bucuroşi că biblioteca de la parterul blocului se va redeschide, chiar dacă ei uitaseră, în timp, de existenţa sa. Alex Axinte: Am discutat şi cu utilizatorii filialei pentru copii care este chiar alături, am discutat şi cu bibliotecarele, şi cu specialiştii. Cu toţii am căzut de acord că biblioteca are nevoie de mai mult spaţiu pentru activităţi, fără să dăm cărţile afară. Socializarea asociată consumului cultural este o necesitate uriaşă într-un cartier de 300.000 de locuitori. În cercetarea pe care studenţii au făcut înainte de demararea proiectului, la întrebarea Unde vă întâlniţi cu cunoscuţii?”, răspunsul era La supermarket, în hol.” Prin urmare, avem o urgenţă de vreme ce spaţiile de interacţiune socială sunt în magazine şi de vreme ce lumea se bucură că se redeschide o bibliotecă de 40 de metri pătraţi.

Bibliotecile publice pot fi un combustibil al spiritului comunitar, dacă nu mai sunt asociate exclusiv cu studiul cărţilor, consideră şi Anca Râpeanu, directoarea Bibliotecii Metropolitane. În cele 33 de filiale din Bucureşti, se organizează, pe lângă cluburi de lectură, şi ateliere de tricotat, cursuri de IT sau cursuri de limbi străine, toate gratuite. În plus, în vara trecută, a fost pusă pe roate Caravana Poveştilor”, tot în colaborare cu Alex Axinte care a pus la dispoziţie o remorcă bricolată şi uşor transformabilă într-un spaţiu multifuncţional. Cum arăta o zi obişnuită din cadrul acestui proiect, aflăm acum de la Anca Râpeanu: Este 5:30-6:00 dimineaţa. Se scot din locurile de depozitare, toate cutiile cu jucării, creioane, carioca, mingi, marionete pentru teatrul de păpuşi, jocuri, etc. Se aşează în remorcă într-o ordine anume ca să poată fi scoase pe rând, în parc. Caravana pleacă şi odată ajunsă în parc, se desfac toate cutiile, se aranjează lucrurile şi de la 10:00 încep atelierele: de bricolaj, de desen, sesiuni de jocuri în aer liber, etc. De la ora 11:00 începe ţopăiala, jucăm coarda şi raţele şi vânătorii”. În timpul acesta, colegii mei discută cu părinţii şi le explică ce facem noi la bibliotecă şi în caravană. La ora 7 seara, avem teatru de păpuşi, apoi atelier de zumba. Iar spre seară, colegii mei încep să conştientizeze că, dacă nu profită de micile pauze ale copiilor, nu mai pot strânge caravana ca să plece acasă.

Totul pentru a demonstra că biblioteca este, în primul rând, un spaţiu public şi apoi, un spaţiu cultural, lucru care, sperăm, va deveni şi mai vizibil în 2017.