„Ai carte, ai parte!”

Alexandru Stoleru provine din mediul rural. În ciuda problemelor financiare ale familiei sale, a mers la școală, ajutat, ani de zile, ca bursier, și de organizația neguvernamentală World Vision România.

Roxana Vasile, 20.10.2021, 10:20

Alexandru Stoleru provine din mediul rural. În ciuda problemelor
financiare ale familiei sale, a mers la școală, ajutat, ani de zile, ca
bursier, și de organizația neguvernamentală World Vision România. În prezent,
este student la Politehnică și pledează cauza tinerilor cu potențial, dar fără
resurse, pe care statul ar trebui să îi sprijine:

ʺEu nu am fost
niciodată un elev de 10. Consider că am fost un elev de 7, de 8. Cel mai mult mă
interesează elevii de 4 care trec de nota 6. Aceia sunt cei mai importanți! Pentru că un elev de nota 9 care trece la
nota 10 are nevoie de încă maximum o jumătate de oră de studiu, însă un elev de
4 care ajunge la 6 a depășit o barieră, a reușit să treacă de la statutul de «cel
mai prost din clasă» la «uite, frate, pot să fiu cineva!» Și îmi doresc ca, la
un moment dat, să nu mai trebuiască să discut despre cineva care trece de la
nota 4 la nota 6, ci numai de cei care trec de la 8 sau 9 la 10. Sunt unul din numeroșii
copii care își doresc să învețe, să aibă un viitor foarte bun, să putem să
facem ceva împreună, să putem să muncim împreună și, de asta, avem nevoie de
oameni care să investească în noi, care să ne ajute, care au funcții de putere,
care au posibilitatea să ne facă pe noi mai puternici, să venim din urmă, să
putem să îi ajutăm pe cei mai în vârstă, să îi ajutăm pe cei mai mici și tot
așa …ʺ

Cât ajunge statul român să piardă, dacă nu investește în educația unui
copil? Cât cheltuie cu un șomer? Cât ar câştiga, dacă, în loc de un şomer, ar
produce un absolvent de facultate? Sunt câteva din întrebările pe care World
Vision Româniași le-a pus, a comandat
un studiu – ‘Costul educaţiei: investiţie, randament, impact’ – și a prezentat
rezultatele în cadrul unei dezbateri recente. Iar aceste rezultate sunt fără
drept de apel.

Mihaela Nabăr, directorul executiv al World Vision România, le sintetizează: ʺFiecare leu investit în educație aduce înapoi 8. Nu știu dacă e mult, e
puțin? Dar este clar că randamentul în educație este unul foarte mare. De
asemenea, ne-am uitat la modul în care investiția în educație sau impactul
educației asupra unui individ poate să influențeze bunăstarea și venitul pe
care îl încasează fiecare din categoriile analizate de noi. Și am vrut să ne
uităm cu foarte multă atenție la acest indicator, pentru că, de foarte multe
ori, în comunitățile din România în care lucrăm, în cele aproape 500 de
comunități rurale din 25 de județe, auzim foarte des de la 78% din părinții
copiilor noștri că nu contează educația, ci contează relațiile. Acest studiu
vine să demonteze acest mit și ne spune, pe cifre, că fiecare nivel
educațional, fiecare ciclu de învățământ dublează, practic, veniturile pe care
o persoană le aduce pentru ea însăși, le încasează, precum și pe cele vărsate
la bugetul de stat.ʺ

Mai precis, potrivit studiului, veniturile brute realizate de o persoană aproape
că se dublează cu fiecare nivel de învăţământ finalizat. Un absolvent de liceu
câştigă de două ori mai mult decât o persoană care a terminat doar şcoala
generală, iar un absolvent de facultate câştigă dublu faţă de cineva care are
doar o diplomă de bacalaureat. Și aceasta, indiferent de statutul profesional -
salariaţi, agricultori ori lucrători pe cont propriu în alte activităţi decât
cele agricole.

Apoi, direct proporțional cunivelul de educaţie și cu veniturile unei persoane, cresc și contribuţiile ei
la bugetul țării. Astfel, un român cu studii primare contribuie, în fiecare an,
la buget, în medie, cu peste 10 mii de lei (circa 2 mii de euro). Suma creşte
la peste 20 de mii lei (în jur de 4 mii de euro) pentru persoanele care au
absolvit cel mult o şcoală profesională şi ajunge la peste 40 de mii de lei (8.000
de euro) pentru cei cu studii universitare şi postuniversitare.Cu alte cuvinte, cu fiecare nivel de învăţământ absolvit,
contribuţiile la buget ale unei persoane aproape se dublează

Sigur, și statul cheltuie pentru școlarizare! Dar, potrivit studiului
‘Costul educaţiei: investiţie, randament, impact’ comandat de World Vision
România, fiecare leu pe care statul român îl investeşte într-un ciclu complet -
de la nivel preşcolar, la postuniversitar – generează 8 lei sub formă de venit
la buget din taxe, impozite şi contribuţii. De exemplu, statul cheltuie în
total în medie 168.000 de lei (peste 33 de mii de euro) pentru fiecare
absolvent de masterat, de la grădiniţă până la acordarea diplomei. În acelaşi
timp, statul încasează de la aceeași persoană, pe toată durata vieţii acesteia,
aproape 1,45 de milioane de lei (290 de mii de euro) din contribuţii, taxe şi
impozite, ceea ce echivalează cu un randament al investiţiei de 700%. În
contrapartidă, din cauza lipsei accesului la educaţie, statul cheltuie, în
medie, circa 90 de mii de lei (18 mii de euro) pentru un şomer cu studii
primare, pe toată durata vieţii acestuia.

Cu alte
cuvinte, în opinia Mihaelei Nabăr, director executiv al World Vision România,
educaţia este una din investiţiile cele mai avantajoase pe care le poate face
un stat: ʺAcest studiu nu face referire la cât de
calitativă este educația din România, cât de pregătiți suntem pentru noua
generație de elevi, cât de pregătiți ne sunt profesorii, cât mai avem de
investit, cât este de pregătită infrastructura, cât de digitalizată este
educația … toate acestea nu sunt cuprinse în acest raport, dar, cu claritate,
este loc de investiții pe toate aceste zone, pentru a ajunge, așa cum am văzut,
la un câștig al statului, dacă am schimba statutul ocupațional de șomer al
cuiva cu unul de absolvent de facultate integrat pe piața muncii.ʺ

Pentru
moment, România se află la coada clasamentului ţărilor OECD în privința
investiţiei în educaţie – 2,5% din PIB, faţă de o promisiune asumată la nivel
guvernamental de 6%, cel puţin. În plus, inechitatea şi accesul inegal la
educaţie sunt probleme reale. Se poate vorbi, de fapt, de două Românii: una
urbană şi una rurală, banii către aceste medii de provenienţă a elevilor nefiind
împărțiți în mod echitabil. Or, dacă la ʹplanuriʹ stă bine, statul – mai spune
Mihaela Nabăr, director executiv al World Vision România – trebuie să le și pună
în practică. Pe de o parte, România are elevi străluciți, premiați, an de an,
în cadrul olimpiadelor internaționale sau acceptați la universități dintre cele
mai mari ale lumii. Are, însă, pe de altă parte, și mulți elevi analfabeți
funcțional – în jur de 40% nu înțeleg ce citesc și nu pot face raționamente
simple. Pe ei, sistemul de educație trebuie să îi salveze la timp!