Adolescenții și filosofia
Etichetați adesea facil drept „dezinteresați de lectură”, „dependenți de ecrane”, „sufocați de consumeriți” sau „epuizați de meditații”, adolescenții de azi rămân, de fapt, niște necunoscuţi.
Christine Leșcu, 26.06.2024, 17:00
Uneori sau de cele mai multe ori reprezintă enigme chiar pentru părinții și educatorii lor care par a nu-și găsi timpul sau metoda eficientă pentru comunicarea cu ei. Și atunci scriitoarea Iulia Iordan, grație unui proiect educativ inițiat de organizația non-guvernamentală și editura Seneca, a decis să afle ce gândesc adolescenții de azi. Punctul de plecare este celebra cartea „Scrisori către Luciliu” scrisă de filosoful roman Seneca, iar metoda e reprezentată de scris.
Coordonatoarea Cristina Pârvu detaliază: „Am plecat de la dorința de a transforma învățăturile lui Seneca în sfaturi practice pentru tinerii de astăzi, sfaturi de ținut aproape, de purtat la buzunar. Lucrăm cu scriitoarea Iulia Iordan și cu ilustratoarea Oana Ispir. De fapt, este o colaborare între scriitoarea Iulia Iordan și 18 adolescenți cu vârste între 15 și 17 ani, care i-au adresat Iuliei Iordan scrisori în care vorbeau despre preocupările lor, despre neliniștile lor, despre întrebările lor existențiale, despre angoasele lor și bucuriile lor. Pornind de la scrisorile copiilor, Iulia le-a scris, la rândul ei, niște răspunsuri inspirate din învățăturile lui Seneca și din scrisorile pe care acesta le-a trimis prietenului său Luciliu.”
Așadar, „Filosofia la purtător” este un proiect cu participarea editorială a adolescenților, însă textele care vor fi publicate, la final, în volumul „Rămâi cu tine” sunt redactate de Iulia Iordan sub formă de poem. Cei 18 adolescenți participanți sunt tineri cu care scriitoarea a mai colaborat și în cadrul altor proiecte educative și care simt nevoia să se confeseze, dacă are cine să-i asculte precizează chiar Iulia Iordan.
„Cu siguranță este o formă de validare, așa cum și spune destul de explicit într-una dintre scrisori unul dintre ei: avem această nevoie de validare constantă.
Din interacțiunile mele independente de acest proiect cu tineri sau chiar și cu copii din ce în ce mai mici, văd această nevoie de a povesti și de multe ori mi se spune că „nu am cu cine să vorbesc, nici măcar printre prietenii mei. Nu îndrăznesc să spun anumite lucruri.” Și se pare extrem de trist și de nedrept ca, în ciuda faptului că avem la dispoziție atâtea mijloace de comunicare, rămânem totuși cu senzația că suntem neînțeleși și ascultați.
De aceea, m-am bucurat foarte mult de deschiderea editurii Seneca în cadrul acestui proiect, în care propunerea inițială a fost aceea de a adapta niște scrisori de-ale lui Seneca către Luciliu într-o formă mai prietenoasă pentru adolescenți prin intermediul poeziei. Dar, în final, cei de la editură au acceptat totuși să fie și mai deschiși de atât și să includem chiar vocile tinerilor în aceste poeme care rezultă în final în cadrul proiectului.”
Ce îi preocupă pe acești tineri și ce au în comun adolescenții din această generație ? „Seriozitatea cu care-și pun întrebări”, a observat Iulia Iordan:
„Faptul că sunt foarte lucizi și foarte conștienți inclusiv de răspunsurile la aceste întrebări. Au niște minți exersate într-adevăr, cu niște lecturi în spate. De aceea, aș încerca să contracareze o posibilă critică a acestei cărți, care mi s-a făcut în alte contexte și în care mi s-a zis că : „așa sunt copii aceștia cu care ai lucrat, dar cu siguranță nu sunt toți așa”.
Ba sunt cu toții așa, dacă reușim noi să le exersăm această minte critică și limpede, dacă le punem la dispoziție cărți și dacă nu ne propunem doar să îi includem într-o formă de educație extrem de formală, cum, din păcate, se întâmplă cel mai adesea în școala românească.
Cred că orice tânăr ar putea să scrie așa cum au scris ei, dacă ar avea la dispoziție câteva mici instrumente pe care adulții din jur să i le pună la dispoziție. Ce au în comun? Felul liber în care se exprimă îndrăzneala, curajul cu care își pun întrebări și probleme și cu care răspund chiar ei la acestea. În general, după ce citești una dintre aceste scrisori sau mai multe, nu ai cum să nu cazi în admirație față de mințile lor tinere și deschise.”
Ce frământări au adolescenții în aceste vremuri pline de schimbări și nesiguranță întocmai ca în perioada când Seneca își redacta propriile scrisori către Luciliu ? Răspunde tot Iulia Iordan:
„Unii dintre ei au scris despre moarte și despre felul în care se raportează la problema aceasta. Altcineva a scris despre război și mi s-a părut foarte matură această abordare în inocența ei, mai ales că majoritatea adulților din jurul meu deja nu mai vorbesc despre problema războiului, deși el este în continuare la granița țării noastre. Însă, iată, copiii se gândesc în continuare la aceste lucruri. Alții au scris despre iubire sau despre filozofie sau despre scris, despre literatură, despre curaj, despre frică. Temele sunt foarte diverse.
Textul cărții „Rămâi cu tine” este déjà finalizat, iar Oana Ispir a început să lucreze la ilustrarea lui. Editura Seneca preconizează să-l lanseze în toamnă, precizează coordonatoarea proiectului Cristina Pârvu.
„În septembrie 2024, 1000 de exemplare vor fi trimise în școli defavorizate prin parteneriatul pe care îl avem cu Roma Education Fund for Romania. Cartea va fi însoțită de un ghid pedagogic cu activități plecând de la cele 18 scrisori-poem ale Iuliei și, de asemenea, în momentul în care vom dona aceste cărți în școlile partenere, îi vom și forma pe profesori.
Vom face un webinar în care le vom povesti despre proiect, despre procesul scrierii și despre activitățile pe care le propunem noi în ghidul respectiv. Iar apoi cartea va fi în librării, disponibilă pentru publicul larg.”