„100 de inimi pentru 100 de copii”

Vorbim astăzi despre un proiect de succes pe mai multe planuri. Un proiect ce a obţinut locul 2 la categoria Şcoala face omul OM - categorie dedicată proiectelor ce susţin formarea profesională - în cadrul Galei Fondurilor Structurale 2017.

Warning: Trying to access array offset on null in /home/web/rri.ro/public/wp-content/themes/rri/template-parts/content.php on line 98
Ana-Maria Cononovici, 18.04.2018, 14:36

Vorbim astăzi despre un proiect
de succes pe mai multe planuri. Un proiect ce a obţinut locul 2 la categoria
Şcoala face omul OM – categorie dedicată proiectelor ce susţin formarea
profesională – în cadrul Galei Fondurilor Structurale 2017. Un proiect datorită
căruia începând cu anul 2016 a
apărut o nouă specializare pentru rezidenţiatul medical din România:
cardiologia pediatrică. Şi mai mult decât atât, un proiect care chiar salvează
vieţi. 100 de inimi pentru 100 de copii este proiectul despre care vorbim.

De la Cristian Grasu, secretar
de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii, am aflat cum conlucrează instituţiile
statului cu cele europene, pentru punerea în aplicare a proiectelor din
domeniul sănătăţii: Se fac eforturi importante, sunt multe
locuri în care am căutat sprijin şi finanţare, am găsit de fiecare dată
sprijinul Comisiei Europene şi în ultima perioadă chiar mult mai multă
înţelegere decât în primul exerciţiu, lucru care se vede. Proiectul (n.r.100 de inimi pentru 100 de
copii) este o dovadă a faptului că se poate face şi în România foarte mult cu
finanţare europeană şi acest proiect nu este singurul. Unele cu mai multă
finanţare, altele cu mai puţină, poate chiar bazate pe voluntariat, dar toate
cu acelaşi scop, de a mai salva nişte vieţi, de a mai vindeca nişte pacienţi.
În acest moment pentru România infrastructura reprezintă o prioritate şi
reprezintă unul dintre principalele motive penru care nu suntem încă mulţumiţi
de nivelul de calitate al serviciilor din sănătate, dar şi de cantitatea
serviciilor pe care le primim. Avem o problemă de infrastructură: ultimul
spital public construit în România era undeva prin 1981, de atunci până acum
s-a mai construit o singură clădire cu destinaţie medicală, la Iaşi. Toate
celelalte spitale aparţin anilor 70 sau şi mai de de mult, unele dintre ele
sunt chiar monumente istorice.

Doctor Vlad Mixich, jurnalist de
sănătate, a semnalat unul dintre paradoxurile cu care se confruntă ţara
noastră: Una dintre cauzele mortalităţii infantile sunt malformaţiile
congenitale cardiace, mortalitatea infantilă este genul acela de subiect care
în România apare cel puţin o dată pe an, când apare o statistică şi mai apare
un articol arătând ce rău stă România. Aici este însă un paradox: într-adevăr
România este o ţară a UE unde există în continuare cea mai mare rată a
mortalităţii infantile, dar în acelaşi timp, reducerea mortalităţii infantile
din 1990 până astăzi este probabil – o spun datele – una dintre cele mai de
succes acţiuni, un succes al medicinei româneşti. Pentru că rata scăderii
mortalităţii infantile este una dintre cele mai mari din lume. A scăzut foarte
repede, într-un timp foarte scurt. Deşi în continuare suntem în coada
clasamentului, evoluţia este foarte bună, lucrurile se îmbunătăţesc mult mai
repede decât în multe alte ţări care au această problemă.

Unul dintre motivele acestei
îmbunătăţiri este punerea în practică a proiectului 100 de inimi pentru 100 de
copii, despre care ne-a vorbit prof. univ. dr. Grigore Tinică, manager,
Institutul de boli cardiovasculare Prof. Dr. George I. M. Georgescu din Iaşi,
care atunci când s-a alăturat acestui proiect european privind sănătatea şi
care prevedea specializări în străinătate pentru personalul medical de toate
categoriile într-un domeniu atât de sensibil cum este chirurgia cardiovasculară
pediatrică, a condiţionat participarea sa la proiect de operarea unui număr de
copii. Proiectul şi-a propus operarea a 100 de copii, iar cifra a fost depăşită
până în prezent: În România se nasc între 1500 şi 2000 de
copii cu malformaţii congenitale, vreo
800 … 900 de copii ar trebui operaţi în primul an de viaţă sau anual, iar acum
se operează 250 … 300 de copii. Noi avem mulţi copii rămaşi neoperaţi dinainte
şi care ajung la vârste de 10, 11, 12, chair şi 15 ani, unii chiar adulţi cu
malformaţii congenitale care ar trebui operaţi şi deci ar fi vorba despre 1000
de cazuri de malformaţii congenitale de operat în România. Avem câteva centre
care fac intervenţii chirurgicale. Este mult mai dificilă chirurgia
cardiovasculară pediatrică decât cealaltă chirurgie, pentru că un copil mic
este un alt univers.

Dacă ministerul poate să facă
politici, poate să acceseze fonduri, aşa cum şi face, poate încerca să schimbe
mentalităţi, proiectele sunt puse în practică de cei din linia întâi: medici,
asistenţi, fizicieni, terapeuţi, kinetoterapeuţi. Acestora li se adaugă câteodată şi
reprezentanţi ai societăţii civile. Un astfel de exemplu o constituie Asociaţia
Inima copiilor, care are ca scop sprijinirea copiilor cu probleme medicale, în
special a celor cu probleme cardiace, după cum ne-a spus Alexandru Popa, preşedintele
Asociaţiei: Am ales să susţinem cardiochirurgia pentru
că în 2006, atunci când ne-am înfiinţat, aceasta era o foarte mare problemă,
problema copiilor cu probleme cardiace, care la vremea respectivă erau
principală cauză a mortalităţii infantile neaccidentale. Lucrurile s-au mai
schimbat, dar nu complet, în continuare sunt foarte mulţi copii care mor de
inimă, pentru că nu sunt diagnosticaţi la timp, nu se intervine la timp, pentru
că părinţii lor nu ştiu unde să se ducă. Sperăm ca acest lucru să se schimbe.
Noi ne-am străduit să ajutăm la dezvoltarea acestor centre şi să nu ne
concentrăm pe ajutarea unor cazuri individuale, chiar dacă acestea ne cer
ajutorul şi este foarte greu să le refuzăm, de multe ori. Prin asociaţia
noastră au ajuns peste 4 milioane de euro în infrastructură, bani pe care noi
i-am adunat din sponsorizări, din donaţii individuale şi au ajuns în sistemul
public de sănătate. Dorim să continuăm.

Deşi este un succes şi deşi salvează vieţi, acum fiind
realizate operaţii şi pe copii în vârstă de doar două săptămâni, necesarul nu
este nici pe departe satisfăcut, pentru că, după cum au admis toţi
interlocutorii noştri, un asemenea proiect în afară de faptul că este foarte
frumos, are şi dificultăţi.