UTOPICA are bilet de ieşire

Proiectul UTOPICA #prinartă, o producție a Asociației Da'DeCe, co-finanțat de Administrația Națională a Fondului Cultural, a debutat printr-o tabără urbană, între 8 și 12 iulie 2019, la Conacul Golescu Grant, la care au participat 15 copii

Ana-Maria Cononovici, 05.11.2019, 14:27

A pornit cu ideea unei tabere pentru copii dintr-o zonă defavorizată din Bucureşti. Copiii s-au jucat, au descoperit muzee, s-au apropiat de artă şi artişti şi au creat „Lumea perfectă”. Pentru că aceasta a fost întrebarea lasată de tabără: „Cum ar arăta lumea perfectă?” Iar copiii au exprimat ce cred ei despre asta. Creațiile și ideile lor au fost călăuze în conceperea expoziției interactive. Proiectul UTOPICA #prinartă, o producție a Asociației DaDeCe, co-finanțat de Administrația Națională a Fondului Cultural, a debutat printr-o tabără urbană, între 8 și 12 iulie 2019, la Conacul Golescu Grant, la care au participat 15 copii, beneficiari ai Programului Integrat de Educație pentru Diversitate.

Iulia Iordan, educator muzeal la Asociaţia DaDeCe ne-a spus cum de la artefactele realizate în cadrul taberei s-a ajuns la expoziţia „Utopica”: „Proiectul nostru se numeşte „Utopica prin artă”, îşi doreşte să fie un prim proiect dintr-o serie mai lungă de proiecte experimentale, care testează interesul copiilor pentru a schimba societatea în care trăiesc. Asociaţia noastră concepe proiecte culturale pentru copii, de obicei în muzee. Acest proiect este însă o premieră. Vara trecută am susţinut o tabără urbană pentru copii, în cadrul conacului Golescu-Grant, locul unde se află expoziţia noastră, iar copiii au provenit dintr-un mediu defavorizat din punct de vedere cultural, din cartierul Giuleşti-Sârbi. Am lucrat cu ei alături de alţi educatori şi artişti şi am încercat să testăm interesul lor pentru cultură, pentru spaţiile artistice şi pentru o lume ideală. Iar concluziile au fost transformate în instalaţii interactive, în cadrul acestei expoziţii. Este o expoziţie interactivă, adică nu vă aşteptaţi să găsiţi nişte lucrări ale copiilor expuse în stilul clasic, ci este o experienţă, este un traseu pe care vizitatorul îl urmează. Prima condiţie ca să viziteze expoziţia este să depună o plângere, de exemplu, pe care va trebui să o şi rezolve la sfârşitul experienţei de vizitare. Această expoziţie îşi doreşte să fie un spaţiu de reflexie, fiecare dintre noi să încerce să se gândească la lumea în care trăieşte, la problemele ei şi să le transforme prin intermediul artei, în spaţiul pe care noi l-am conceput.”

Am întrebat-o pe Iulia Iordan, ce „plângeri” au depus copiii: „Plângerile copiilor sunt legate în mare parte de şcoală, dar un număr foarte mare se referă la poluare, la gunoaie. Sunt foarte atenţi, de fapt mai atenţi decât ne-am aştepta poate, să observe lumea în care trăiesc. Iar lucrurile nu sunt foarte încurajatoare în această privinţă. Sunt interesante şi soluţiile pe care le oferă, pas cu pas, cumva sunt realişti, sunt ancoraţi foarte bine în realitate. Dar sunt şi plângeri legate de relaţiile dintre oameni. Sunt copii care s-au plâns de minciună, de lipsa de afecţiune, de lipsa cuiva cu care să împărtăşeşti nişte lucruri. Sunt foarte diverse plângerile şi ceea ce mi se pare foarte important este că expoziţia nu este destinată doar copiilor, ci şi adulţilor. Şi am fost şi întrebată cu ce diferă plângerile adulţilor de plângerile copiilor. Se pare că avem nişte copii foarte maturi, care îşi pun probleme foarte importante, similare cu cele ale oamenilor mari.”

Iar apoi, Iulia Iordan ne-a spus care sunt diferenţele dintre copiii din medii defavorizate şi cei din clasa de mijloc: „Sunt diferenţe, în primul rând legate de experienţa lor de viaţă. Sunt mai puţin expuşi la cultură, însă sunt înclinaţi mai degrabă către activităţi petrecute pe stradă, în aer liber sau către sporturi. Dar copiii sunt copii, indiferent de unde ar proveni şi rolul nostru ca educatori este să-i facem să fie interesaţi de aceste lucruri, prin metodele pe care le tot experimentăm. Sunt nişte copii cu care se lucrează la centru, dar nu vizitaseră niciodată muzee, ceea ce am făcut noi în cadrul taberei şi nu vizitaseră niciodată atelierul unui artist. Prin urmare vizita în atelierul pictorului Ştefan Câlţia a fost o adevărată încântare şi o revelaţie pentru mulţi dintre copii. S-au deschis foarte mult, au pus o grămadă de întrebări, a fost o experienţă extraordinară şi pentru noi ca privitori, dar cu siguranţă şi pentru copii.”

Şi pentru a extinde impactul proiectului se doreşte itinerarea expoziţiei: Iulia Iordan: „Este o expoziţie de mici dimensiuni, aşa a fost creată în mod intenţionat, pentru că ne dorim să o itinerăm inclusiv în şcolile care au cel puţin o sală de clasă disponibilă. Sperăm să o putem duce în cât mai multe locuri şi sperăm să fie obiectul unei cercetări ulterioare, cu toate aceste informaţii pe care le strângem de la vizitatorii noştri, care au multe de făcut când ne vizitează expoziţia, dar eu zic că este un lucru bun. Este partea asta introductivă şi de final cu plângerea, apoi este o zonă în care povestim despre casa ideală şi sunt câteva lucrări foarte frumoase realizate de copii în cadrul taberei, dar este şi un spaţiu în care fiecare vizitator aduce un element care îl face pe el să se simtă acasă şi îl adaugă celor aduse de către ceilalţi vizitatori de dinainte. La staţia interactivă numită „Şcoala”, sunt două personaje, Utopica şi Plictisita, care dialoghează despre istoria şcolii şi despre problemele şcolii.”

O expoziţie ce se adresează copiilor mici și mari, celor cu vârsta peste 7 ani, care vor să schimbe ceva.